CIOFLEC, Dimitrie (născut 30 aprilie 1828, comuna Arpătac, azi Araci, județul Covasna – mort 19/31 decembrie 1891, Brașov), folclorist. Se pare că familia sa era originară din ţinutul Făgăraşului. Ca fiu de preot iubitor de cultură, a dobândit de mic o aleasă educaţie, tatăl iniţiindu-l în tainele scrisului şi cititului şi trimiţându-l la Brașov pentru a face şcoala. A învăţat mai întâi la gimnaziul romano-catolic din Brașov, unde l-a avut profesor pe Iacob Mureşianu*. Alături de psaltul Gh. Ucenescu*, a făcut parte dintr-o trupă teatrală de diletanţi, care a jucat piesa Hoţii lui Fr. Schiller pentru prima dată la noi, într-o prelucrare semnată de A. Vasiliu. În 1844, la insistenţele tatălui său, presat de motive pecuniare, a urmat un curs de teologie cu durata de şase luni la Sibiu. După terminarea acestuia, timp de patru ani îşi ajută tatăl la oficierea slujbelor. În paralel, îşi manifestă dragostea pentru profesiunea de institutor, adunându-i pe copiii din sat într-una din odăile părinteşti, pentru a-i învăţa scrisul, cititul şi socotitul. În 1849, sprijinit de A. Şaguna, merge pentru un an la Năsăud, pentru frecventarea unor cursuri preparandiale româneşti. Datorită cunoaşterii temeinice a limbii germane, este ales printre cei şase preparanzi care vor urma un curs pedagogic la Viena între 1850 -1853. Întors în ţară, a fost numit învăţător la şcoala românească ortodoxă din Satulung (azi Săcele), iar din 1854, cînd se stabileşte la Brașov, va preda în diferite şcoli de aici. A fost profesor la şcolile ortodoxe româneşti şi la cele săseşti, unde a predat limba germană, la Institutul domnişoarei Henriette Vautier, unde a predat religia, limba română, „cetire, scriere, socoteală şi comptabilitate” elevilor de la prăvăliile comercianţilor români care frecventau şcoala gremială. Timp de câţiva ani a predat caligrafia la clasele inferioare ale gimnaziului şi şcolilor reale româneşti. A fost unul din primii învăţători braşoveni care a militat pentru înfiinţarea Reuniunii învăţătorilor români din districtul Brașovului. Apreciat pentru activitatea sa didactică, a fost trimis între 1863-1864, în calitate de ,,comisar şcolar”, să ţină conferinţe la Cluj, Călata Mare şi Agîrbiciu (județul Cluj). Ca delegat al Eforiei Şcoalelor braşovene, participă în anul 1870 la adunarea generală a învăţătorilor germani, organizată la Viena. A fost şi un pasionat cercetător al folclorului şi a intrat în cercul iubitorilor săi, alături de Şt. Emilian*, Andrei Mureşanu* şi Iacob Mureşianu*, ultimul fiind probabil cel care l-a introdus pe Dimitrie Cioflec în acest mediu. Activitatea sa folcloristică s-a concretizat într-o culegere de poezii populare, ce cuprinde 112 cântece şi epigrame, culese pe la 1855 în satul natal, dar şi în localităţile învecinate. Cântecele sunt în majoritate de dragoste, numai câteva fiind sociale, strigături, toate însă „texte de cea mai autentică substanţă populară” (V.Florea). Această colecţie se găseşte în manuscris, printre documentele lăsate Academiei Române de către G. Bariţiu*. Ea este una din primele colecţii de poezie lirică românească şi prima din Ţara Bârsei. Probabil că a fost alcătuită la îndemnul lui G. Bariţiu, dar nu a fost publicată în Foaia acestuia, ci trimisă de autor la București, pentru a fi inserată în Naţionalul lui Nicolae Filimon. Aici se vor publica numai fragmente din colecţia sa, care a fost uitată la ziarul bucureştean (G. Bogdan-Duică). Există posibilitatea ca cel care a trimis colecţia pentru publicare la periodicul lui Nicolae Filimon, să fie Gh. Ucenescu*. Culegerea lui Dimitrie Cioflec este publicată pentru prima dată integral de Virgil Florea, sub titlul de Poezii populare culese de Dimitrie Cioflec (în AMET, pe anii 1965-1967, 1969, p. 396-408). Una din poeziile colecţiei lui Cioflec Dimitrie, publicată în Naţionalul, sub numele de Joc Bănăţean, va suscita o controversă care se va prelungi mult timp. Poate că la mijloc este o eroare de lectură, cuvântul braşovean fiind citit bănăţean. El nu putea culege folclor din Banat pentru că nu a fost niciodată acolo, după cum avea să observe succesorul său la catedră, Ioan Dariu*. Autenticitatea lucrării sale de folclor a fost confirmată şi de culegerile ulterioare, în care se regăsesc multe din poeziile culese de el. Dimitrie Cioflec are meritul de a fi unul din primii colecţionari ai Transilvaniei, care nu a mistificat esenţa poeziilor populare culese. Chiar dacă a rămas în manuscris, colecţia sa a fost cunoscută în anumite cercuri, stimulând interesul intelectualilor din Brașov pentru poezia populară. În 1884, după 34 de ani de activitate didactică, datorită unui emfizem pulmonar se retrage din învăţământ. La moartea sa a lăsat o fundaţiune de 12.000 de florini pentru scopuri culturale româneşti, din care o bună parte a fost destinată salarizării învăţătorilor de la Şcoala Românească din Arpătac.
Opera:[Nicolae Filimon], Jocul bănăţean, în Naţionalul, Jurnal politic-comercial-literar, I, 12 oct. 1858, p. 88 (îl consideră eronat bănăţean); Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 4, 28 ian. 1859, p. 29 (rectifică eroarea din articolul precedent); Poezii populare culese de D. Cioflec, manuscris, în I. Bianu şi G. Nicolaiasa, Catalogul manuscriptelor româneşti, Acad. Rom., Craiova, 1931, tom. III (nr. 729-1061), p. 193; Poezii populare culese de …, în Virgil Florea, D. Cioflec folclorist, în AMET, 1965-67, p. 396-408;
Referinţe: Dariu, I., D. Cioflec, în Convorbiri pedagogice, Brașov, III, nr. 7, 1888, p. 146 (cu portr.); Diaconovici, Enciclopedia, vol. I, p. 270; Bârseanu, Istoria, p. 106, 582; Dariu, Ion, George C. Bellissimus, în dr. Petru Şpan, Şcoala lui Şaguna, Sibiu, 1909, p. 65 – 66; Bogdan- Duică, G., Profesorii liceului A. Şaguna, în Revista generală a învăţământului, XIII (1925), nr. VIII, (p. 465 – 470) şi (IX, p. 540 – 553); Idem, Un folklorist uitat, în Gînd românesc, II, nr. 1-2, 1934, p. 24-28; George Rafiroiu, Din ţinutul săcuizat: Araci, jud. Treiscaune, Salonta, 1938; Baiculescu, G., Activitatea folkloristică a lui N. Filimon, București, Tip. Bucovina, 1941, p. 35 – 37 (unde din nou este considerat bănăţean); Breazu, I., Folklorul revistelor F şi Şezătoarea, bibliografie cu un studiu introductiv, Sibiu, 1945, p. XIII; Florea, Virgil, D. Cioflec folclorist, în AMET, 1965-1967, p. 377 – 409; Viorel Cozma, N. Filimon, critic muzical şi folclorist, București Ed. Muzicală, 1966, p. 39, 50, 119; Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc, București, Ed. pentru literatură, 1968, p. 509, poziţia 6089; Muşlea, I., George Pitiş, folclorist şi etnograf, București, E.P.L., 1968, p. 19, 222-223; Vrabie, Gh., Folcloristica Română, București, Ed. pentru literatură, 1968, p. 134; Florea, Virgil, Dimitrie Cioflec, folclorist (extras, 1970); Bîrlea, O., Istoria folcloristicii româneşti, București, E.E.R., 1974, p. 132 – 134; Popa S. şi Catrina, C., Folclor în Gazeta de Transilvania, Brașov, 1978, p. XX, p. 182-183 (cu bibliografie); Dicționarul Literaturii Române de la origini până la 1900, Acad. Rom., București, p. 182-183; Datcu, I., Folcloriştii români, în Memoriile Secţiei de Ştiinţe filologice, literatură şi artă a Academiei, București, 1987, 9, p. 63-72; Florea, Virgil, Folclorişti ardeleni. Colecţii inedite de folclor, Acad. Rom., Filiala Cluj, Cluj, 1994, p. 7-45 (cu portr.); Albu Nicolae, Contribuţia învăţătorilor din Transilvania şi Banat în dezvoltarea culturii naţionale, manuscris.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.