CAPŞA, Ştefan (născut 20 septembrie 1822, Brașov – mort 14 ianuarie 1885), medic. S-a născut în oraşul de sub Tâmpa, în urma refugiului părinţilor săi, originari din București, din cauza unei epidemii de ciumă şi a evenimentelor din acel an din Muntenia. Copilăria şi-o petrece la București, dar gimnaziul îl face la Brașov. Urmează studii universitare de medicină la Viena, unde îşi ia doctoratul în medicină în 1849 sau 1850, promovând şi examenul de magistru în obstetrică. În 1851 s-a stabilit la București, fiind numit inspector al spitalelor judeţene. Din 1853 îl găsim ca medic secundar la spitalul Colţea, iar din 1854 va profesa ca medic primar la Inst. Maternitatea, începându-şi cariera didactică la Şcoala de Moaşe. În acest din urmă loc a desfăşurat o activitate fructuoasă ca reformator al învăţământului de profil, la 20 mai 1855 fiind însărcinat de Eforia Spitalelor să întocmească un proiect de organizare a şcolii respective. Implicat în diverse inițiative medicale precum aceste și profesionist dedicat și exigent, totuși Ștefan Capșa nu avea calități de bun organizator. La 24 decembrie 1856 a fost numit profesor de Clinică obstetricală la Şcoala naţională de medicină şi farmacie din București. În aprilie 1860 face parte din juriul concursului pentru obţinerea gradului de medic internist, iar în 1862 este membru în Consiliul medical superior (M. M. numărul 2 din 15 ianuarie 1863) şi în Comisia de licenţă în medicină (M. M. numărul 16). În 1865 îl regăsim în Consiliul medical superior (M.M. numărul 35).
Ca recunoaştere a activităţii laborioase depuse pentru reformarea învăţământului ginecologic (moşitului) românesc, dar şi a reputaţiei sale în rândul medicilor specialişti mamoşi şi ginecologi, Guvernul român l-a numit director general al serviciului sanitar (civil), funcţie în care se face remarcat şi pe care o va deţine până în 1885. Din septembrie 1867 a fost ales preşedinte al Consiliului medical superior. Tot acum, împreună cu doctor Protici Alexeanu, s-a prezentat ministrului de interne, cerând crearea Facultății de medicină, în numele corpului profesoral de la Şcoala de medicină şi chirurgie, căruia i s-au asociat şi alţi 34 de medici renumiţi ai timpului. La înfiinţarea acesteia, în 12 noiembrie 1869, prin transformarea Şcolii naţionale de medicină în facultate şi încorporarea acesteia în Universitatea bucureşteană, Ştefan Capșa a fost numit mai întâi profesor de istorie naturală, iar mai apoi profesor de teorie clinică obstetricală, fiind primul profesor de medicină din cadrul Universității din București. În această perioadă era deja medic primar al Maternităţii din acest oraş. A fost vicepreşedinte al Societății medicale ştiinţifice din București şi membru fondator al revistei România medicală. În 1872 devine şi medic al Casei de Sănătate din București (Strada Teilor numărul 41), iar în 1873 este ales delegat să reprezinte ministerul la Congresul internaţional de medicină de la Viena. În timpul războiului de independenţă serviciul sanitar era scindat în două: serviciul sanitar al armatei de operaţii, condus de Carol Davilla şi servicul sanitar civil condus de Ştefan Capșa, care fusese director general al serviciului sanitar între 1866-1885. Pentru modul în care a condus serviciul sanitar civil în timpul războiului de independenţă, a fost distins cu ordinele “Steaua României” şi “Coroana României”. A contribuit la fondarea revistei Analele medicale române. S-a stins din viaţă la 14 ianuarie 1885, în București, bolnav de cancer la stomac.
Opera: Arta moşitului, pentru moaşe, după F.K. Naegele, Ed. I, București, 1859, 399 p.; Arta moşitului. Manualu pentru ămvăţătura móşeloru compusu dupe manualulu moşitului allu lui F.C. Naegele de Ştefan Capşa. Doctoru ăn Medicină şi Chirurgie, Medicu primaru la Institutulu de Nascere, Professoru de Obstetrică ăn Scóla Naţională de Medicină, Membru Consiliului Medicalu Superioru din România [ Ed. II], București, 1866, VI + 393 p.; Amputația colului uterin, în Monitorul medical al României, nr. 1, ian. 1867.
Referinţe: Sutzu, Dr., O ultimă salutare d-rului Capşa, în AMR, nr. 8, 1 febr. 1885, p. 281-283; Diaconovici, Enciclopedia, vol. I, p. 711; Adamescu, Dicţionarul, p. 1558; Gomoiu V., Gomoiu, Gh., Gomoiu, Maria V., Repertor de Medici, Farmacişti,Veterinari din Ţinuturile Româneşti, vol. I, Brăila, 1938, p. 61; Enciclopedia Minerva, p. 264-265 (cu portret); Cugetarea, p. 168; i, Gabriel Ștrempel, vol. I, p. 559; Comunicări ştiinţifice susţinute la Societatea de istoria medicinii: M Pătrăşcanu, O carte veche şi autorul ei: Ştefan Capșa, susţinută la 16 feb. 1939; I. F. Georgescu, La 150 de ani de la naşterea lui Ştefan Capșa, susţinută la 3 apr. 1972; Ioniță, Maria Magdalena, Casa și familia Capșa în România modernă. 1850-1950, București, Publimpres, 2000; Rogozea, Liliana, Personalități ale medicinei românești, vol. 1, Brașov, Ed. Univ. Trans., 2006; Bărbulescu, C., România medicilor. Medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910, București, Humanitas, 2015; Trăușan-Matu, Lidia, De veghe în sistemul sanitar al României moderne: doctorul Ștefan Capșa (1822-1885), în București. Materiale de istorie și muzeografie, 2017, p. 27-46.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.