CÂLȚIA, Ștefan (născut 15 mai 1942, Brașov), pictor. Este al doilea născut din cei șase copii ai lui Aurel și Paraschivei, din familia Stinghe. Curând după nașterea sa, în 1994, urmare a bombardării Fabricii de avionae I.A.R. Brașov, unde tatăl lucra ca desenator tehnic, familia s-a mutat la Făgăraș, iar Ștefan și-a petrecut copilăria în satul Șona de lângă Făgăraș, pe malul drept al Oltului, loc care l-a influențat adânc și care se regăsește în arta sa. Acolo a petrecut în casa de lângă biserică, la bunica Eudochia. Între 1955-1963 a urmat Liceul de Arte plastice și muzică de la Timișoara, unde l-a avut profesor pe graficianul Julius Podlipny, apoi, între 1964-1970, Institutul de Arte plastice „Nicolae Grigorescu” București, pe care l-a absolvit ca șef de promoție, la clasa maestrului Corneliu Baba. În 1972 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Din 1992 a făcut parte dintre profesorii Universității Naționale de Arte București, între 1992-1996 a fost decan, iar după 1996 şef Catedra de Pictură. Pictura sa este remarcabilă prin stil, culori, atmosferă, teme, prin maniera realistă și fantastică în același timp de a exprima ideile cromatic. Temele principale sunt insula și zborul, abordează și redă personaje din viața teatrului ambulant, precum și relația dintre om și mediu. Inspirat de natură și obiecte, artistul (re)creează povești, explorează relația dintre ele și legătura dintre om și Divinitate, recuperează istorii, considerându-se un pictor al cerului. Criticul Liviu H. Oprescu detecta influenţa suprarealistă la nivel de recuzită în pictura sa, dar propunea termenul de onirism de tip tradiţional, pregnant în creaţiile lui Ştefan Câlţia, unde peisajul e figurat esenţial, iar personajele care îl populează poartă pecetea unei mitologizări. Cu toate acestea ele exprimă o stare de veghe, de aşteptare. Grafica lui Ştefan Câlţia, studiată aprofundat de Amelia Pavel, relevă o lume fantastică, sub influenţa maeştrilor J. Bosch, Urs Graf, Manuel Teutsch etc., dar ale cărei simboluri se caracterizează prin propria personalitate artistică. Gravurile exprimă sentimentul vinovăţiei, al păcatului de care se fac vinovate personajele, iar arta are clare semnificaţii etice. În grafica lui Câlţia întâlnim personaje simbolice precum peştele, broasca, şarpele, câinele, monştrii ce populează lumea sa, inspiraţi din realitate, dar cărora li se adaugă sensuri noi. Cu fiecare expoziţie, artistul dezvoltă acumulările interioare în expresii artistice tot mai rafinate, abordând tema relaţiilor dintre obiecte, sublimând aspecte biografice, simţiri şi idei preluate din experienţe de viaţă şi livreşti. Participări la expoziţii de grup (Brașov, Galeria ASTRA, 1969, București, Galeria Apollo, 1970 şi 1972, Galeria Nouă, 1974, Ateneu, 1975, Galeriile de artă ale municipiului București, 1977, Muzeul de artă, 1980, din oraşul Victoria, 1972, Piteşti, 1973, Constanţa 1980-1981). Expoziții personale și itinerante în România (la București – Sala Kalinderu, 1970, 1971, Galeriile de artă ale municipiului București, 1976, Lugoj, Bistrița, Baia Mare, Cluj, Dej, Făgăraș, Sibiu, Timișoara etc.) și în Austria, Elveția, Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Olanda, S.U.A., Suedia, Ungaria. Odată cu înfiinţarea Galeriei Posibilă, începe un periplu de expoziţii itinerante în ţară. În 2004, la Galeria Mansarda a Universităţii de Vest Timişoara avea loc o expoziţie retrospectivă, în 2006 expunea la Muzeul de Artă Cluj lucrări din anii 1980-2000, în 2008 organiza expoziţia Desene pentru Herina, la Biserica din Herina (judeţul Bistriţa-Năsăud), special concepute pentru acest spaţiu. Proiectul editorial I II III IV V VI VII poveşti cu Ştefan Câlţia, editat de UNARTE şi Galeria Posibilă documentează despre activitatea expoziţională din 2012, aşa cum în 2014 expoziţia Ştefan Câlţia. Locuri de la Muzeul de Artă Timișoara prezintă lucrări despre natură, călătorii, teatru. Tablourile sale au fost cumpărate de muzee din Norvegia, printre care Muzeul de Artă contemporană, din Elveția (Muzeul de artă fantastică de la Gruyère), Germania, Japonia, S.U.A., Franţa, Canada, Olanda, Bulgaria, Italia, Grecia, precum și de Muzeul Național de Artă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu şi Muzeul de Artă din Timișoara. A obţinut burse şi premii: bursa Ion Andreescu (1969), Theodor Aman (1970), Premiul Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici (1972), bursă de studii în Italia (1973) etc. Pentru activitatea sa artistică a fost distins cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Mare Cruce (1 decembrie 2000), Ordinul Național Serviciul credincios în grad de Mare Cruce (2008), Medalia Regele Mihai I pentru loialitate (2009) și titlul de Cetățean de onoare al municipiului Câmpina pentru Ansamblul parohial ortodox Sfântul Nicolae (2008).
Referințe: Oprescu, Liviu H., Ștefan Câlția, București, Ed. Sport-Turism, 1983, 28 p.; Titu, Alexandra, 13 pictori români contemporani, București, Meridiane, 1983; Pavel, Amelia, Ștefan Câlția, București, Meridiane, 1989, 32 p.; Guță, Adrian, Pavel, Amelia, Ștefan Câlția – Detaliu, București, Ed. Galeria Posibilă, 2004; Crișan, Maria Magdalena, Ștefan Câlția – noaptea călătorului, în Observator cultural, nr. 43-46, 22 dec. 2005, p. 27; Câlția, Ștefan, Desene pentru Herina, București, Ed. Galeria Posibilă, 2008; În atelierul lui Ștefan Câlția, Dilema veche, nr. 329, 3 iun. 2010, p. 17; Ștefan Câlția: Minute uitate, text de Simona Vilau și Gabriela Massaci, București, Ed. Galeria AnnArt, 2013; Ștefan Câlția și Ana Wagner, Grădina dintre ape, București., Baroque Books, 2013; I II III IV V VI VII povești cu Ștefan Câlția, texte de Patricia Bădulescu, Ioana Mandeal, Alexandra Dănescu, Sandra Demetrescu, Alexandra Mihali, Andrei Teleagă, Gabriela Massaci, Ion Bogdan Lefter, Adrian Guță, Tibor Hartel, Marian Pălie, Nicolae Sabău, București, Ed. Galeria Posibilă și Universitatea Națională de Artă, 2013; Ștefan Câlția. Locuri, coord. Matei Câlţia, texte de Dan C. Mihăilescu, Victor Neumann, Patricia Bădulescu, Sandra Demetrescu, Ioana Mandeal, biografie de Andrei Teleagă, Muzeul de Artă Timișoara, Ed. Curtea Veche, București, 2014; Pestrea Suciu, Steluța, Interviu cu pictorul Ștefan Câlția: Marea Grădină a Edenului este întreg Pământul, în Astra, Brașov. Supliment Literatură, arte și idei, 3-4 (2016), p. 64-68; Alexandrescu, Sorin, Dincolo și dincoace de real. Ion Grigorescu versus Ștefan Câlția, în Observator cultural, nr. 902, 14 dec. 2017, p. 12-14; Cârstean, Svetlana, Chiriac, Liliana, Manole, Alexandra, Ștefan Câlția – obiecte grăitoare, București, Curtea veche, 2017, 108 p.; Pătrășconiu, Cristian, Ștefan Câlția – Pofta de bine, de artă, de Dumnezeu, în România literară, an 51, nr. 21, 17 mai 2019, p. 14-15; Constantinescu, Marina, Albastru și Câlția, în s, an 51, nr. 36, 4 sept. 2020, p. 23.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.