CALMUC, Victor (născut 3 iulie 1914, sat Şerbăneşti, comuna Corbița, județul Tecuci, azi în județul Vrancea – mort 2 iunie 2002, Brașov), poet, avocat. A urmat Şcoala normală din Tecuci şi Liceul “D. A. Sturdza” din Tecuci, contribuind la apariţia revistei Sic Cogito. A absolvit Facultatea de drept la București în 1940. A fost avocat pledant în Baroul Brașov (1945-1960) şi funcţionar la IAR Ghimbav. A redactat, împreună cu poetul și prietenul Petru Homoceanul, revista Mărțișor în Sanatoriul TBC Bugaz. În 1943 a publicat placheta Eu n-am luptat în Caucaz şi volumul Scrisori t.b.c., caietele I-II, împreună cu Petru Homoceanul. Multe poezii a tipărit în Luceafărul literar. Versurile sale, de influență modernistă, în combinații inspirate şi imagini inedite, sunt directe, brutale, protestare, ceea ce le conferă o robustețe artistică. A condus cenaclul literar “Mihai Eminescu” Brașov (1946-1955), iar între 1955-1960 a fost preşedintele Uniunii artiştilor români din Brașov. Membru al Uniunii Scriitorilor şi Uniunii Juriştilor.
Opera: Eu n’am luptat în Caucaz, Brașov, Astra, 1943, 29 p.; Scrisori t.b.c., Brașov, Mărţişor, 1943, 31 p. (în colaborare cu Petru Homoceanul).
Referințe: Gionea, Vasile, Antologia scriitorilor din Țara Bârsei, p. 15-20; Andronache, Ştefan, Tecuci, Tecuci, 2001, p. 150-151; Lupu, Ion, Arhivele ASTREI. Victor Calmuc, în Astra, s. n., an 3, nr. 22, sept. 2008, p. 10; Zanfir, Ilie, Dicţionarul scriitorilor gălăţeni, Galaţi, 2016, p. 91-92.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.