CĂLIMAN, Valeria (născută 24 martie 1901, Lugoj – moartă 18 iunie 1992, Brașov), publicistă, profesoară. Bunicul său, Moise Branişte (1834-1891), fiul unor ţărani din Merghindeal, a studiat Dreptul la Sibiu şi a intrat în aparatul judecătoresc şi administrativ al epocii, devenind stenograf pentru limba română al Dietei transilvane. Bunica sa, Maria (1848-1931), era fiica preotului unit, Pavel Vlad din Şialdorf, de pe valea Buii. Tatăl său, Valeriu Branişte*, s-a născut la Cincul Mare în 22 ianuarie 1869 şi a decedat pe 1 ianuarie 1928, la Lugoj, iar mama sa a fost Maria V. Branişte, născută Boamben (1872-1963), născută şi decedată în Braşov. Valeria Căliman şi-a petrecut copilăria la Lugoj, urmând acolo cursurile şcolii primare (1908-1912) şi pe cele ale liceului (1913-1918). Din aceşti ani i-a rămas un jurnal, început la 21 martie 1915 şi continuat cu intermitenţe până în aprilie 1923, în care îşi consemna stările sufleteşti legate de evenimente importante din viaţa sa ori a Ardealului. Sunt amintite aici exuberanţa şi nerăbdarea cu care aştepta venirea românilor în Ardeal şi, după înfrângerea acestora, constatarea cu amărăciune că „s-au renegat toţi Românii” şi că ,,puţini, foarte puţini au rămas stejari în această vijelie”, ceilalţi plecându-se ,,ca trestiile”. Vorbeşte în acest jurnal de momentul 1918 şi de zilele de detenţie ale tatălui său, premergătoare acelui an. În 1919 se înscrie la Facultatea de Filologie Romanică a Universității ,,Regele Ferdinand I” din Cluj, pe care o absolvă în 1922, luându-şi licenţa în litere şi filosofie. A fost profesor de limba şi literatura română la Liceul teoretic ,,Marianum” din Cluj (1923-1926), iar apoi, stabilită la Brașov, predă la şcoala profesională Turcheş [Săcele] (1926-1928), apoi la Liceul Industrial (1928-1939) şi la Liceul ,,Principesa Elena” (1939-1947). Pe parcursul anilor ’30 a activat în cadrul societăţii de binefacere ,,Principele Mircea”, iar între 1930-1945, a fost profesoară şi în cadrul şcolilor ţărăneşti ale ,,Despărţământului ASTRA” din Brașov. S-a căsătorit cu doctorul Nicolae Căliman*, preşedinte, vreme de 27 de ani, al ,,Despărţământului Astra” din Brașov (1928-1945), vicepreşedinte al organizaţiei locale a Partidului Național Ţărănesc până în 1947, victimă a câtorva închisori comuniste. A fost exclusă din învăţământ, pe motive politice, în anul 1947, pentru că participase la mitingurile anticomuniste din toamna lui 1944, precum şi datorită activităţii desfăşurate în cadrul Astrei şi simpatiilor pentru Partidul Nașional Ţărănesc. În două rânduri, în 1947 şi 1952, a fost anchetată de Siguranţa Statului, cunoscând rigorile închisorilor comuniste. Represiunea contra familiei a fost atât de cruntă, încât la un moment dat, în apartamentul în care locuiau soţii Căliman, stăteau împreună cu ei şi 3-4 securişti. Epurată din învăţământ, Valeria Căliman este nevoită să practice diverse meserii: a fost un timp laborantă (1948-1949), apoi funcţionar la „Sovrom Asigurare“ (1951-1953) şi la „Plafar“ (1954-1962). Tot în această perioadă, ca să nu piardă legătura cu adevărata sa profesie, a fost redactor (1949-1951), apoi colaborator la filiala din Cluj a Academiei Române şi la secţia de Ştiinţe Sociale a Academiei din Sibiu (1958-1965). Pe lângă acestea, Valeria Căliman a fost şi o constantă colaboratoare a muzeului din Bran. Încă din primii ani de profesorat, publică diverse articole, debutând în 1925 cu cronică literară şi recenzie, în revista Convorbiri literare. A scris cronici literare în Braşovul literar al lui Cincinat Pavelescu, iar din anul 1941 până în anul 1945 a fost editorialist politic şi redactor la Gazeta de Transilvania, semnând fiecare număr al publicaţiei, alături de soţul ei şi de redactorul responsabil al publicaţiei, Ion Colan. În anul 1942 i-a apărut la Sibiu o carte de eseuri, purtând titlul Mama, generatoare de viaţă românească. După suprimarea Gazetei a luat din tipografie şpalturile ultimului număr, care peste ani, au fost donate Bibliotecii Academiei Române. Între 1969–1992 a colaborat la Astra, Noua Gazetă Transilvană, Ţara Bârsei, Contemporanul, Magazin istoric, Tribuna (Cluj), Calende (Piteşti), şi altele. A semnat numeroase cronici literare în revista Brașovul Literar și Artistic, a scris articole ştiinţifice în unele publicaţii ale Academiei Române şi a colaborat la periodicul german Karpatenrundschau. În 17 decembrie 1967, s-au susţinut la Braşov lucrările sesiunii ştiinţifice “40 de ani de la moartea profesorului doctor Valeriu Branişte”, organizată de filiala Societăţii de Ştiinţe istorice şi filologice. Cu acest prilej, Valeria Căliman organizează o expoziţie comemorativă Valeriu Branişte, într-o sală neîncălzită a liceului Şaguna, cu numai 30-40 de persoane prezente, mult prea restrâns pentru cât ar fi meritat marea personalitate a tatălui său. Valeria Căliman era singurul copil în viaţă al unui membru al Consiliului Dirigent. Comunicările de la această sesiune, adunate şi publicate, în 1968, sub titlul Omagiu lui Valeriu Branişte, volum îngrijit şi redactat de Valeria Căliman şi Mircea Băltescu*, cuprind şi o bogată bibliografie a articolelor publicate în presa vremii, deşi într-un interviu din ultimul an al vieţii, Valeria Căliman mărturisea că acea bibliografie o consideră doar o schemă plină de lacune. Anul 1968 i-a adus însă şi o încercare greu de suportat, pentru că în luna septembrie îi moare soţul, Nicolae Căliman. După această grea pierdere, stă mai multe luni în sanatoriul din Predeal, aflându-se în stare de convalescenţă. Încearcă să se restabilească însă la masa de scris, principalul său obiectiv devenind fructificarea bogatei arhive moştenite de la tatăl său. De fapt, Valeria Căliman mărturisea că a devenit editorul operei părintelui său încă de când i-a luat din mână geamantanul cu care acesta s-a întors din închisoarea de la Seghedin, unde, fără a avea la dispoziţie fişe sau enciclopedii, a redactat 30 de caiete dictando, ce însumează aproximativ 460 de pagini, scrise într-un timp record (4 martie – 30 iunie 1918). L-a ajutat, pentru început, pe Alexandru Porţeanu, care a îngrijit amplul volum memorialistic apărut la Editura Minerva, Amintiri din închisoare, (Din zbuciumul vieţii, ,,însemnări contimporane şi autobiografice”), de Valeriu Branişte, jurnal scris în anul 1918, în temniţa din Seghedin. Împreună cu Maria Elena Simionescu, a îngrijit volumul de articole politice ale lui Valeriu Branişte, De la Blaj la Alba Iulia, apărut la Editura Facla din Timişoara, în 1980. A îngrijit, de asemenea, împreună cu Şerban Polverejan, un alt volum de articole şi studii ale tatălui său, Oameni, fapte, întâmplări, apărut la Editura Dacia din Cluj, tot în 1980. Între timp (în 1975), terminase şi romanul Exerciţiu de suferinţă, pentru care, la început, avusese şi alte variante de titlu, precum Memorie vegetală, Maria sau Manual de suferinţă. A publicat şi trei volume de Corespondenţă – Valeriu Branişte, primele două în 1984 şi 1985, la Editura Dacia din Cluj, iar al treilea la Editura Minerva, în 1989, volume îngrijite împreună cu Gheorghe Iancu. O întreagă luptă a trebuit să ducă pentru ca un citat din Valeriu Branişte să rămână drept fronton al unuia din volumele sale şi să nu fie înlocuit cu un citat din Nicolae Ceauşescu. Deoarece corespondenţa lui Valeriu Branişte cu diverse personalităţi ale vremii (Andrei Bârseanu*, Agatha Bârsescu, Ioan Bianu, Caius şi Tiberiu Brediceanu*, Emil Brote, Miron Cristea, Cornel Diaconovici, George Dobrin, Octavian Goga, Vasile Goldiş, Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, Iuliu Maniu, Constantin Mille, Alexandru Mocioni, Virgil Oniţiu*, George Pop de Băseşti, Aurel C. Popovici, Ioan Slavici, Alexandru Vaida-Voievod, Iosif Vulcan) cuprindea scrisori de până la 1910, Valeria Căliman începe să strângă materialul pentru deceniile 2 şi 3. Academicianul Ştefan Pascu a susţinut apariţia volumelor din corespondenţa lui Branişte, însă nici măcar într-o notă nu se scrie că Valeria Căliman a colaborat. La Biblioteca din Cluj stătea zile întregi de dimineaţa până seara, iar la 90 de ani încă bătea la maşină. Toată viaţa a visat la o amplă monografie Valeriu Branişte, pe care însă nu a mai avut resurse să o poată scrie. Valeria Căliman a înlesnit şi ajungerea, prin donaţie, a unor piese din biblioteca lui Valeriu Branişte – manuscrise, scrisori, jurnale, colecţii de ziare – la destinaţia meritată de acestea, adică la Biblioteca Academiei, la Biblioteca Centrală de Stat, la alte instituţii de cultură, arhivă şi muzeele braşovene. În 1988 scrie scenariul radiofonic Amintiri din închisoare – Valeriu Branişte, care a fost difuzat sub pseudonimul Valeria Coman, la Radio România Cultural. Tot în 1988, a publicat Rudimentata Cosmographica (Elementele cosmografiei), lucrare a lui Johannes Honterus (1542), traducînd versurile în hexametri şi păstrându-le ritmul. A tradus, în 1987, în timp record, Istoria Anei Kendi, a lui Christian Schesäus, cel mai mare poet sas transilvănean din secolul al XVI-lea. Pentru Valeria Căliman o sursă de supravieţuire erau călătoriile în Olanda la o prietenă a sa. În istoria postului Europa Liberă îşi are locul ei. În timpul regimului comunist, a fost o colaboratoare importantă a postului de radio „Europa Liberă“, căruia i-a transmis numeroase materiale din ţară, semnate cu pseudonimul Maria Walewska. I-a cunoscut astfel pe directorii acestui post, pe Noel Bernard, pe Mihai Cismărescu (Radu Gorun) şi pe Vlad Georgescu. A fost cea care le-a trimis, mai întâi, celebrele versiuni ale Anei Blandiana despre Arpagic, precum şi informaţii despre mişcarea de la Brașov din 15 noiembrie 1987 şi despre gestul protestatar al lui Liviu Babeş*. Tot prin corespondenţă îi cunoaşte şi pe M. Lovinescu şi V. Ierunca, sub pseudonimul de Maria Walewska. În călătoriile sale prin Occident i-a putut cunoaşte pe E. Ionescu, P. Goma, iar cu Ştefan Baciu* a întreţinut corespondenţă, ultimul având la „Europa Liberă“ o rubrică săptămânală în care erau depănate amintiri braşovene. Meritele sale de colaboratoare permanentă a acestui post de radio au fost recunoscute, după 1990, printre alţii, şi de Neculai Constantin Munteanu. În 1991, Valeria Căliman a publicat în Noua Gazetă Transilvană din Brașov, revistă trimestrială a Bibliotecii Județene, condusă de Mircea Valer Stanciu, amintirile legate de relaţiile ei cu redactorii „Europei Libere“ şi cu personalităţi ale culturii româneşti, aflate atunci peste hotare. Opţiunea pentru această publicaţie braşoveană Valeria Căliman o motivează astfel: „Sunt foarte legată sufleteşte de aceste două reprezentante ale culturii braşovene. Biblioteca judeţeană îmi este fiică. De la dulapul de cărţi ale lui Alexandru Bogdan, până la clădirea, înţesată de cărţi, de pe Bulevardul Ferdinand numărul 1, această instituţie am ocrotit-o şi servit-o cu iubire şi devotament peste două decenii. Pe atunci se numea Biblioteca Astra. Mai este nevoie să vorbesc despre vechea „Gazetă a Transilvaniei“? Mi-a fost soră dulce. Din 1941 când Astra a scos-o din mâna politicienilor şi până la moartea ei, adevărat asasinat, i-am fost redactor“. Între anii 1978-1985, Valeria Căliman a ţinut un jurnal „aparte“, intitulat Prostologhion, în care înregistrează momente cotidiene, aparent lipsite de importanţă, dar care vorbesc despre atmosfera anilor ’80 şi care se constituie într-un adevărat document istoric, relevant pentru acea perioadă. Imaginile sunt exprimate ,,în fraze scurte, percutante, cu un ritm interior de toacă mănăstirească“ (Bogdan Popescu). După revoluţie Valeria Căliman a început să iasă mai des din ţară, vizitându-şi prietenii din Haga, Paris, München sau Köln. În 1991, la vârsta de 90 de ani, primeşte premiul „Vasile Pârvan“ al Academiei Române, pentru lucrarea Valeriu Branişte – Corespondenţă III. În acelaşi an publică, în volumul Eminescu şi Braşovul, un studiu privind relaţiile poetului cu oraşul cetate. Încă din 1990, Valeria Căliman a devenit membru cotizant al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. În 1992 muzeografa doctor Margareta Spânu organizează o expoziţie consacrată foştilor deţinuţi politici braşoveni, iar familia Căliman ocupă aici un spaţiu special, aducând numeroase documente din anii detenţiei. La 18 iunie 1992, Valeria Căliman încetează din viaţă, după ce şi-a scris ultimele dorinţe „pe o bucăţică de hârtie mototolită“, pe care, fiul său, Călin Căliman, mărturiseşte că o păstrează cu sfinţenie. Valeria Căliman rămâne însă vie în sufletul şi memoria braşovenilor, o stradă din oraş purtându-i numele. La moartea sa, Lucia Bunaciu, descendentă a unei alte ilustre familii, cea a Mureşenilor, o aprecia astfel: ,,tăria de caracter, moştenită de la vajnicii săi înaintaşi, inteligenţa superioară şi convingerea că lupta e datoria şi destinul ei, au făcut ca (…) să reziste la tot ce a fost rău, nedrept şi îngrozitor şi să apară din nou între noi ca un far de cultură care împrăştia în jurul ei încredere şi sprijin. A scris mult şi deosebit de interesant şi original. A reuşit să facă cunoscute personalităţi româneşti, care au avut un rol în istoria acestui neam, a ajutat pe toţi cei ce au apelat la vastele ei cunoştinţe în toate domeniile“. Lucrările concepute sau îngrijite de Valeria Căliman continuă să-i fie publicate şi după moarte. În 1996, la Reşiţa, Editura „Banatica“, a publicat volumul IV de corespondenţă Valeriu Branişte, Scrisori din închisoare (Seghedin 1918), ediţie îngrjită de Valeria Căliman şi de Gheorghe Iancu. În acelaşi an, la Editura Dacia apare Istoria Anei Kendi de Christian Schesäus, în ediţie quadrilingvă, tradusă în româneşte de Valeria Căliman. În anul 2000, vede lumina tiparului şi romanul autobiografic Exerciţiu de suferinţă, la Editura „Cartea Românească“, apreciată, între alţii de criticului Valeriu Cristea: „O carte despre istorie: fiica lui Valeriu Branişte, care a avut, ca să spunem astfel, istoria în casă, nu putea să nu scrie despre ea, despre istoria acestui secol crâncen pe care eroina o înfruntă cu o sobră dârzenie; dar şi o carte despre copilărie, suflet, viaţă intimă, memorie (pe tema căreia naratoarea, „păstrătoare a memoriei Mariei“, face o seamă de inteligente consideraţii) şi chiar despre fericire (…). O carte scrisă cinstit, cu nepărtinire, cu înaltă obiectivitate, o carte care depune mărturie despre o conştiinţă morală exemplară, o carte care demonstrează încă o dată că, fără a altera memoria justiţiară, suferinţa îndurată de firile nobile şi alese nu înrăieşte, nu secretă ură“. Forma adoptată de scriitoare, folosită ca truc pentru a putea înşela cenzura, este aceea de roman cu două voci narative. Entuziasmul adolescentin este completat şi temperat de o maturitate responsabilă. Este o carte care vine să ne ofere un model moral de existenţă, într-o vreme în care am ajuns ,,să zeflemisim valorile, când patriotismul se vinde la tarabele unor demagogi isterici, când ne ruşinăm să spunem că suntem români…“. ,,Societatea noastră, care încă bâjbâie prin ape tulburi, are nevoie de orice reper moral ferm, iar cartea Valeriei Căliman este, fără tăgadă, unul dintre ele“ (Bogdan Popescu).
Opera: Volume: Mama – generatoare de viaţă românească, Sibiu, Astra, 1942, 145 p, ediția a doua Codlea, ASTRA. Despărțământul ,,Dr. N. Căliman” Codlea, 2014, 144 p.; Omagiu lui Valeriu Branişte, Brașov, 1968 (volum îngrijit împreună cu M. Băltescu); Cărturari Brașoveni., Brașov, 1972 (în colaborare); Valeriu Branişte, De la Blaj la Alba Iulia (articole politice), Timişoara, Ed. Facla, 1980, 484 p., ediție îngrijită împreună cu Maria Elena Simionescu, ediția a 2-a, revizuită, Timișoara, Editura de Vest, 2003, 376 p.; V. Branişte, Oameni, fapte întâmplări, Cluj, Ed. Dacia, 1980, 380 p., ediție îngrijită, note, comentarii, indici, glosar alcătuite împreună cu Şerban Polverejan; Izvoarele răscoalei lui Horea, vol. I, București, Ed. Acad., 1983, 491 p. (colaborator); V. Branişte, Corespondenţă, Cluj, Ed. Dacia, vol. I, 1985, 320 p.; vol. II, 1986, 271 p.; vol. III, 1989, 316 p., ed. îngrijită, note şi comentarii împreună cu Gh. Iancu; V. Branişte, Scrisori din închisoare, Seghedin, 1918, Reşiţa, Ed. Banatica, 1996, ed. îngrijită, note şi comentarii împreună cu Gh. Iancu, constituind vol. IV al corespondenţei sale; J. Honterus, Rudimenta cosmographica, Brașov, 1542, text original latin, stabilit şi tradus în limba română de Valeria Căliman, cu o introducere de Paul Binder și Gernot Nussbächer, Cluj, Ed. Dacia, 1988, 99 p.; Christian Schesäus, Istoria Anei Kendi, ediția trilingvă, Cluj, Ed. Dacia, 1996; Exerciţiu de suferinţă, București, Ed. Cartea Românească, 2000, 175 p., ediția a doua, 2015 [roman cu amintiri din închisoare; fragmente au fost publicate şi în revista Calende; cuvântul înainte la acest roman este semnat de Călin Căliman şi se constituie într-un studiu biografic]; Valeria Căliman, Corespondență, ediție îngrijită, prefață și note de Steluța Pestrea Suciu, Brașov, Ed. Foton, vol. I: Corespondență, 302 p., vol. 2, Articole publicate în Gazeta Transilvaniei 1941-1944, 565 p., 2013; Rețete culese de la cinci brașovence publicate de bucureșteanca Georgeta Filitti, Brașov, Libris Editorial, 2017, 224 p. (rețete de Maria Braniște, Marioara Popovici, Valeria Căliman, Sânziana Migia, Mălina Dumitrescu)
Articole: Căutarea urmei animalelor furate şi „colacul“, mărturii ale obiceiului pământului în Ţara Bârsei, în Culegere de studii şi cercetări, I, Brașov, 1967, p. 169-174; Scrisul românesc cu caractere latine în Brașov şi Ţara Bârsei în sec. al XVIII-lea, extras din Limba şi literatură, vol. 15, București, 1967, 13 p.; Instituţii şi realităţi medievale româneşti atestate în lexicul Apostolului de la Brașov. (sec. al XVII-lea), în Cumidava, 1969, 3, p. 399-416; Sîndia în Ţara Bârsei, în Cumidava, 1969, p. 151-158; Adunările generale ale Astrei în Brașov, în Astra, VI, nr. 6, iun. 1971, p. 4; Scrisori braşovene inedite, mărturii ale colaborării româno-slovace în monarhia austro-ungară, în Cumidava, V, 1971, p. 151-164 (cu facsimile); Coperta de carte şi legătorii braşoveni, în Cumidava, VIII, 1974-1975, p. 202-223; M. Eminescu: „Arătaţi-mi la noi un oraş patriotic ca Brașovul“, în Manuscriptum, nr. 3, 1977, p. 31-35; V. Branişte, animator al vieţii culturale, în Ziridava, 1977, 7, p. 207-219 (în colaborare cu M. Băltescu); Farmacişti şi chirurgi, agenţi de legătură ai lui Kossuth în Principatele Române, în vol. Trecut şi viitor în medicină. Studii şi note, București, Ed. Med., 1981, p. 327-331; Trei momente din viaţa doctorului Constantin Rădulescu, în vol. Momente din trecutul medicinei, București, Ed. Med., 1983, p. 529-533; Dovezi ale continuităţii româneşti în Ţara Bârsei, în AIIACN, 1987-1988, p. 451-460; Atitudinea Gazetei de Transilvania în anii de luptă împotriva Dictatului de la Viena, în Tribuna, 2, nr. 35, 30 aug. 1990, p. 7 ; nr. 38, 13 sept. 1990, p. 8; Mărturii şi ipoteze [despre M. Eminescu] cu Valeria Căliman, în vol. Eminescu şi Brașovul, Brașov, 1990, p. 77-85, 87-92; Perspective grafologice, în vol. Eminescu şi Brașovul, Brașov, 1990, p. 99-103; Memorie vegetală Memorialistică, în Ţara Bârsei, an I, nr. 1, 1990, p. 34-37; Viaţa şi atitudinea Gazetei de Transilvania în anii de luptă împotriva Dictatului de la Viena, XXI, 1997, p. 197-212;
Scenariu radiofonic: Amintiri din închisoare – Valeriu Branişte, semnat sub pseudonimul Valeria Coman, difuzat în 1988 la Radio România Cultural;
manuscris.: Maria Prostologhion (jurnal ce cuprinde aspecte din anii dictaturii).
Referinţe: Zaciu, Mircea, Jurnal, Dicţionarul scriitorilor români; Căliman, Valeria, Filiera Olandeză a rezistenţei româneşti (Amintiri), în Noua Gazetă Transilvană, I, nr. 2, 1991, p. 17-26, (cuprinde o scurtă schiţă biografică, mai multe scrisori, unele redate şi în facsimile şi relatări ale unor evenimente trăite în peregrinările sale prin Occident, ca şi un scurt fragment din jurnalul încă în manuscris, Prostologhion); Un premiu al Academiei Române la Brașov, în Mesager, nr. 13, 18 iul. 1991, p. 1; Bunaciu, L., In memoriam Doamna profesoară Valeria Căliman, în Astra, nr. 4-5, 1992, p. 3; Valeria Căliman în Viitorul românesc, 3 iun. 1992, p. 2; [Necrolog], în Gazeta de Transilvania, 20, 21 iun. 1992, p. 2; Valeria Căliman rămâne cu noi, în Mesager, 20-21 iun. 1992, p. 2; Nussbächer, G., [Necrolog], în Karpatenrundschau, 25 iun. 1992, p. 6; Stanciu, M. V., Un model: Valeria Căliman, în Mesager, 24 iun. 1992, p. 2; Idem, Un model: Valeria Căliman, în Tribuna, nr. 27, 9-15 iul. 1992, p. 2; Dicționarul general al literaturii române, București, Univers Enciclopedic, vol. 2, 2004, p. 124-125; Duican, Maria, Valeria Căliman – profesorul de excepţie (1901-1992), în Monografia liceului teoretic Unirea, 1996-1997, p. 27-31; Pârvulescu, Ioana, „Maria Walewska sunt eu!”, în Romînia Literară, an 34, nr. 15, 18 apr. 2001, p. 7; Popescu, Bogdan, Demnitatea suferinţei, în Caiete critice, nr. 1-6, 2001, p. 16-19; Tatușescu, Monica, Centenar Valeria Braniște Căliman 1901-1992, în Biblioteca, 4 apr. 2001, p. 118; Itu, Iustina, Oameni de seamă (Doctor Nicolae Căliman și profesor Valeria Căliman), în Gazeta de Transilvania, anul 165, nr. 4068, 13 dec. 2003, p. 5; Buzași, Ion, Două restituiri literare brașovene, în ASTRA, Supliment Literatură, arte și idei, anul 5, nr. 1-2 (2014), p. 27-28; Neagoe, Camelia, Primul muzeu românesc din Brașov – Muzeul ASTRA, în Etno.brasov.ro, nr. 9, (2017-2018), p. 79-96; Pestrea-Suciu, Steluța, Exercițiul de suferință și demnitate al Valeriei Căliman, în Monitorul Expres, nr. 4029, 19 iun. 2018, p. 6.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.