CĂLIMAN, Nicolae (născut 20 noiembrie 1886, comuna Cornăţel, județul Sibiu – mort 27 septembrie 1968, Brașov), medic, publicist. A urmat şcoala primară în comuna natală (1892-1898), apoi Liceul maghiar din Sibiu (1898-1906) şi Liceul Andrei Şaguna din Brașov (1906-1907). A început studiile superioare la Facultate de medicină din Cluj (1907-1910), le-a continuat la Viena (1910-1911) şi le-a terminat la Budapesta (1911-1912), unde îşi susţine doctoratul în medicină (1913). Ca student la Cluj, a făcut parte din Comitetul de organizare a studenţilor români de aici (1908), iar în 1912 este vicepreşedintele Societății Academice Petru Maior a studenţilor români din Budapesta, în această calitate luând parte la organizarea semicentenarului societăţii. După absolvire a fost medic secundar la Miskolc (1912-1913), iar în timpul primului război mondial a fost medic de front, cu gradul de locotenent în armata austro-ungară (1914-1918), activând atât pe frontul de răsărit, cât şi pe frontul de apus, unde a luptat la Piave şi Verdun. A fost singurul medic român încadrat în regimentul 63 cu sediul la Bistriţa, ai cărui comandanţi erau doar ofiţeri austro-ungari, deşi acesta era alcătuit numai din soldaţi români din Năsăud. După izbucnirea tulburărilor în Imperiul austro-ungar, soldaţii îl vor impune comandant de regiment, în pofida faptului că nu avea decât gradul de locotenent. Nicolae Căliman se va strădui să-i aducă pe aceştia la Cluj, tocmai din Lorena, cu trenul sau pe jos. Rupţi de ştirile din ţară, au aflat dintr-un ziar de Unirea de la Alba Iulia, în 2 decembrie 1918. Despre acest moment înălţător, Nicolae Căliman avea să se destăinuie în 1941: ,,Gândindu-mă la ele, azi, mi se furişează în colţul ochiului o lacrimă care mă arde, aşa-i de fierbinte. O şterg repede ca să nu urmeze şi altele” (Nicolae Căliman, Vremuri trăite, amintiri, în Gazeta de Transilvania, 104, numărul 92, decembrie 1941). Între anii 1919-1921 s-a perfecţionat în specialitate la Berna, ca bursier al statului elveţian, apoi la Viena şi Berlin, iar în ţară, la Institutul profesorului Victor Babeş din Bucureşti, precum şi la Institutul de igienă din Cluj. Stabilindu-se în Braşov, a devenit inspector de igienă şi şeful laboratorului de igienă înfiinţat de el (1919-1947). În 1921 a fondat primul dispensar pentru copii din Braşov, unde a dat consultaţii gratuite timp de 16 ani. În cei peste 50 de ani de muncă, Nicolae Căliman a desfăşurat o variată şi bogată activitate profesională. Fiind un pasionat al meseriei sale, a publicat de la articole de strictă specialitate, ca O metodă nouă de coloraţie a bacilului Koch, apărută în Clujul Medical, până la lucrări de popularizare, precum broşura Cum să ne apărăm sănătatea (1920), premiată de Editura Românească. Convins propagator al cunoştinţelor medicale în rândul maselor, a scris numeroase lucrări de gen. A semnat astfel sute de articole de medicină preventivă în Semănătorul (Brașov), Clujul Medical, Gazeta de Transilvania, Revista de bacteriologie şi altele. Evidenţiindu-se prin activitatea sa profesională, a fost ales în 1929 preşedinte al Asociației Generale a Medicilor din România, filiala Brașov, şi a rămas în această funcţie până în 1947. A fost şi preşedinte al Colegiului Medicilor, dând dovadă de o riguroasă deontologie medicală, de obiectivitate şi corectitudine faţă de colegi, între 1930-1933. A făcut parte din diverse comitete, precum cel al Societății pentru profilaxia tuberculozei, al Societății Principele Mircea, al Crucii Roşii şi a fost membru în Consiliul de Igienă al municipiului şi județului Brașov. Personalitate polivalentă, s-a remarcat şi pe plan cultural, fiind autorul a numeroase editoriale cu caracter cultural şi politic, apărute în Gazeta de Transilvania între 1941-1945, perioadă în care este prezent şi în comitetul de redacţie al publicaţiei. La acest periodic românesc începe să colaboreze sporadic încă din 1920, iar în 1924 publică un ciclu de articole în Sămănătorul, după ce în 1921 editează Gazeta Sănătăţii la Brațov. În 1927 a fost ales preşedinte al Despărţământului Astra Brașov, funcţie pe care o va deţine până în 1947, ţinând în această calitate numeroase conferinţe, cu scopul de a spori baza materială a Astrei. Acum s-a înfiinţat şi Biblioteva Astra (azi Biblioteca județeană George Bariţiu), iar Nicolae Căliman s-a preocupat în mod deosebit pentru sporirea fondului de carte al acesteia, adunând mii de volume. De menţionat că multe volume şi mai ales documente de valoare ce au aparţinut lui Nicolae Căliman sunt astăzi la Biblioteca Academiei. Tot acum au luat fiinţă Teatrul de amatori cu sală proprie şi Conservatorul condus de Tiberiu Brediceanu (devenit ulterior Şcoală de muzică). Nicolae Căliman a preluat şi a condus tipografia Mureşenilor, devenită Tipografia Astra, Gazeta de Transilvania. În aceeaşi perioadă au luat fiinţă două cinematografe Astra (ulterior cinematografele Bârsa şi Lux). Astra Brașov a înfiinţat și case culturale şi a organizat şcolile ţărăneşti din judeţ. Tot acum s-a înfiinţat secţia medicală a Astrei pentru bărbaţi şi femei. S-a format o grupare de intelectuali care vor colabora la editarea revistei Ţara Bârsei, condusă de Axente Banciu* şi s-a asigurat subvenţionarea acesteia şi publicarea unor lucrări de istorie locală. S-a implicat şi în viaţa politică, intrând în Partidul Naţional Ţărănesc, al cărui membru a fost până în 1944, ocupând timp de nouă ani funcţia de vicepreşedinte al filialei Brașov a Partidului Național Ţărănesc. După august 1944 a suportat rigorile noului regim, fiind internat în lagărul de la Caracal între aprilie – iunie 1945, ridicat iarăşi în iulie 1947, reţinut mai întâi la Ministerul de Interne la București, transferat apoi la închisoarea Văcăreşti şi la cea din Piteşti. Eliberat în noiembrie 1947 va fi ridicat din nou în august 1952 şi dus pe rând la Canal, la Poarta Albă şi Castelu, apoi este pus în libertate în aprilie 1953. Pentru cei 50 de ani de activitate medicală desfăşurată, Facultatea de Medicină din Budapesta i-a decernat Diploma de Aur (1964).
Opera: Cum să ne apărăm sănătatea, Ed. Cartea Românească, 1920, 97 p. [cinci ediţii]; Contribuţii la problema etiologiei influenţei, în Clujul medical, nr. 1-2, 1925, p. 33-35; Gândire organică, Brașov, 1939, 40 p.; altă ediţie, Brașov, Ed. Astra, 1939, 70 p.; Serviciul social. Gânduri pentru un program de activitate în judeţul Brașov., Brașov, Institul de Arte Grafice Astra, 1939, 16 p.; Cum ar trebui făcută ocrotirea socială? [Comunicare] [Brașov] [1940], 15 p.; Unificarea metodelor de laborator, în Muncitorul sanitar, nr. 35, 1965, p. 3; Lucrări în colaborare: Boala lui Bang. Extensiunea ei în regiunea Brașov şi judeţele învecinate, Sibiu, 1935, 7 p. (Extras [din] revista Sibiul Medical, nr. 1-2, ian.-febr. 1935), în colaborare cu Elena Bogaton-Radu; Aportul lui Cristoph Wilhelm Hufeland şi Pavel Vasici la popularizarea cunoştinţelor medicale prin Macrobiotica în Chipuri şi Momente din Istoria Educaţiei Sanitare, București, 1964, p. 93-101 (în colaborare cu doctor A. Stoiacovici); Cum să ne apărăm sănătatea, în Povăţuitorii sănătăţii, București, Ed. Medicală, 1976, p. 262-264;
– articole cu conţinut medical şi de popularizare a medicinei: Alcoolul şi sănătatea publică, în Sămănătorul, nr. 3, 1924, p. 63-66; Biserică şi ştiinţă medicală, în Sămănătorul, nr. 5, 1924, p. 124-128; Bogăţia popoarelor (Însemnătatea igienei), în Sămănătorul, nr. 4, 1924, p. 95-97; Menirea medicului în societatea de azi, în Sămănătorul, nr. 1-2, 1924, p. 8-11; Organizarea sănătăţii publice, în Sămănătorul, nr. 9, 1924, p. 246-249; Problema locuinţei şi sănătatea, în Sămănătorul, nr. 11, 1924, p. 293-297; Rolul medicului în politică, în Sămănătorul, nr. 6-7, 1924, p. 174-177; Sănătatea, nr. 8, 1924, p. 217-220; Şcoala şi sănătatea publică, în Sămănătorul, nr. 12, 1924, p. 343-349; Cum să ne apărăm sănătatea, în Povăţuitorii sănătăţii, București, Ed. Medicală, 1976, p. 262-264; Ne cheamă pământul. Memorii şi articole, volum îngrijit de Sânziana Căliman-Migia, Mălina Dumitrescu, Călin Căliman, prefaţă de Radu Găvraş, București, Ed. Publimpres, 1998, 250 p.
Referinţe: Harómévre szóló mandátummal uj választmányt választott a Brassómegyei orvosi kamara, în Brassói Napló, nr. 114, 14 nov. 1933, p. 2; Necrolog, în Microbiologia, parazitologia, epidemiologia, vol. 14, nr. 2, 1969; Nae, Georgeta, Evocare, în România liberă, 3 dec. 1986, nr. 2; Păcurariu, O., La moartea doctorului Nicolae Căliman – elogiu funebru, Biblioteca Judeșeană George Bariţiu, secţia Colecţii Speciale, manuscris 2206, 4 p. dactilografiate; Stinghe, Valeriu, Necrolog, Biblioteca Județeană George Bariţiu Brașov, Colecţii Speciale, ms. 2207, 4 p.; Cărturari Brașoveni, p. 57 – 58 [cu bibliografie]; [Nicolae Căliman], în Astra, nr. 5, 1999, p. 90-92; Itu, Iustina, Oameni de seamă (Doctor Nicolae Căliman și profesor Valeria Căliman), în Gazeta de Transilvania, anul 165, nr. 4068, 13 dec. 2003, p. 5; Rogozea, Liliana, Personalități ale medicinei românești, vol. 1, Brașov, Ed. Univ. Transilvania, 2006; Pestrea-Suciu, Steluța, Străzi, case, oameni: Iuliu Maniu la Brașov, în Gazeta de Transilvania, an 168, nr. 5204, 8 sept. 2007, p. 1; Neagoe, Camelia, Primul muzeu românesc din Brașov – Muzeul ASTRA, în Etno.brasov.ro, nr. 9, (2017-2018), p. 79-96; Pestrea-Suciu, Steluța, Primul laborator de analize medicale din Brașov înființat de Doctor Nicolae Căliman, în Monitorul Expres, nr. 4087, 11 sept. 2018, p. 6.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.