CĂLIMAN, Nicolae Călin (născut 17 mai 1935, Brașov – mort 25 aprilie 2018, Brașov), critic de film. A urmat cursurile şcolii primare la Brașov între 1941-1944, apoi gimnaziul şi Liceul Andrei Şaguna la Brașov între 1949-1952. Din copilărie, Călin Căliman a prins gust pentru literatură, iar la zece ani a scos o revistă Sacul cu poveşti. Exista şi o tradiţie în familie, părinţii lui, Valeria Căliman* și Nicolae Căliman*, publicând în Gazeta de Transilvania. Părinții i-au procurat un şapirograf, o culme a tehnicii pe atunci cu care realiza un exemplar scris de mână, cu diferite culori, ce se pierdeau la multiplicare. Printre abonaţi era şi Gherghinescu Vania, căruia i se aducea acasă revista. Domniţa Gherghinescu îi scria la redacţie, iar Călin îi răspundea în paginile revistei. În 1952 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1957, apoi, între 1957-1958, la secţia de teatrologie-filmologie a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale București. Este redactor la revista Contemporanul, din 1959 unde a fost responsabil de rubrica cinema decenii la rând şi secretar general de redacţie la revista Caiete Critice (1993-1998). La revista Contemporanul, a scris cronici teatrale şi cinematografice încă din august 1957. A publicat peste 6000 de articole (cronici, eseuri, studii, anchete, interviuri etc.) până în 1989, în Contemporanul, Cinema, Teatrul, Almanah Cinema, România literară, România liberă, Scânteia, Scânteia tineretului, Munca, Astra, Ateneu, Tomis, A Het, Urzica, în publicaţiile pentru străinătate, fiind totodată colaborator la radio şi televizor, unde a susținut o rubrică de cultură cinematografică. După 1989 a scris în Noul Cinema, Contemporanul – ideea europeană, Caiete Critice, Literatorul, Baricada, Meridian, Ora, Universul Românesc, Libertatea, România literară, Ţara Bârsei, Cultura Naţională, Tinerama, Curentul şi a colaborat în continuare la radio şi televizor. A fost membru în numeroase jurii la festivaluri cinematografice din țară și străinătate. Cariera universitară a început-o în 1968, ca lector universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, unde rămâne până în 1970. Între 1991-1994 predă la Universitatea Europeană Columna, iar din 1997 la Universitatea Hyperion şi Academia de Teatru şi Film. S-a implicat în mișcarea cinecluburilor din țară, încurajând înființarea și susținând activitatea lor. Este unul dintre fondatorii Asociației oamenilor de artă din instituțiile teatrale și muzicale (ATM) și Uniunii Cineaștilor (UCIN), unde a fost membru în Comitetul director. I-a fost decernat Premiul pentru critică de film al Asociației Cineaştilor (1987) şi al Uniunii Cineaştilor (1996). Lucrarea Istoria filmului românesc (1897 – 2000) a fost premiată de Uniunea Cineaștilor în 2001. Aceeași organizație i-a acordat Premiul de excelență în 2015. Ca membru al ASTREI, despărțământul Codlea, care purta numele tatălui său, a inițiat și susținut un eveniment cinematografic la Codlea, prezentând și proiectând pelicule românești și străine, Săptămâna filmului la Codlea.
Opera: Filmul documentar românesc, București, Meridiane, 1967, 88 p. [o primă lucrare consacrată filmului documentar românesc apărută în vol. colectiv Cinematograful românesc contemporan 1949-1975 , București, Meridiane, 1976]; Brașovul şi munţii, în Astra, nr. 3, sept. 1977, p. 8 – 9; Jean Mihail, București, Meridiane, 1996, 72 p.; Ion Bostan, București, Meridiane, 1997, 80 p.; Secretul lui Saizescu sau Un surâs în plină iarnă, București, Ed. Crater, 1998; Istoria filmului românesc 1897-2000, București, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2000, 518 p.; Cinci artiști ai imaginii cinematografice, București, Ed. Reu Studio, 2009; Istoria filmului românesc 1897-2017, București, Contemporanul, 2017, 808 p.; Filmul, mon amour, volum îngrijit de George Canache și Dinu Moraru, București, Ideea Europeană, 2018, 184 p.
Referinţe: Ionescu, Gelu, Condiţia criticii de film, în Cinematograful românesc contemporan 1949-1975, București, Meridiane, 1976; Nadin, Mihai, Cinematograful şi cartea de film, în Cinematograful românesc contemporan 1949-1975, București, Meridiane, 1976; Stănculescu, Călin, Geo Saizescu – un regizor pentru toate generaţiile în România Liberă, 8 ian. 1998; Mihăilescu, Magda, Şase cărţi de cinema, în Adevărul Litera și Artistic, nr. 383, 384, aug.–sept. 1997; Coroiu, Irina, O aventură existenţială exemplară; Eadem, Un surâs în plină iarnă, în Noul Cinema, nr. 5, 1998; Sava, Valerian, Călin Căliman sau clientelarul cameleonic, istoriograful „selectiv” și plagiator, în Observatorul cultural, nr. 69, 19-25 iunie 2001, p. 6-7; Suciu, Steluța, Voci contemporane: interviuri, Brașov Orator, 2003; Popa Buluc, Magdalena, Călin Căliman, patriarhul criticii filmului românesc, a plecat grăbit să scrie cronici în ceruri, în Cotidianul, 27 apr. 2018; Filmul, mon amour, volum îngrijit de George Canache și Dinu Moraru, București, Ideea Europeană, 2018 [volumul cuprinde și o selecție de texte ale cineaștilor despre Călin Căliman, scrise înainte și după dispariția lui].
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.