BURCIENSIS Martinus (de Szeidino) (născut secolul XV, Codlea, județul Brașov – decedat ?), tipograf. Ştirile despre viaţa şi activitatea lui sunt foarte puţine, dar poate fi considerat unul din primii tipografi transilvăneni, desfăşurându-şi activitatea la mai puţin de cinci decenii de la invenţia lui Johannes Gutenberg. Burciensis Martinus s-a stabilit la Veneţia, împreună cu braşoveanul Andreas Corvus de Corona*, angajându-se în tipografia de aici, după plecarea lui Rotweil (1482). La 18 septembrie 1484 a apărut în „oraşul lagunelor” lucrarea Breviarium Olomucense, în a cărei prezentare sunt specificaţi şi tipografii acesteia: Martinus Burciensis de Szeidino, Andreas Corvus de Corona* şi Conradus Stahel de Blaubeuren. Această scriere a fost tipărită la iniţiativa episcopului Filipecz al Moraviei, care îi cunoştea probabil pe tipografi încă din timpul şederii lor la Buda. Patru ani mai târziu, tot împreună cu Corvus de Corona, scot în tipografia din Brno (Brünn în germană, oraş aflat astăzi în Cehia), Chronica Hungarorum a protonotarului Johannes de Thurocz (Turóczi). După şapte luni de trudă a tipografilor aceasta apare în iunie 1488. Dar, în cataloagele de incunabule, la numele tipografilor apar doar Konrad Stahel şi Matthias Preinlein, fiind omişi cei doi transilvăneni, deoarece regele Matei Corvin (mort 1490) interzisese menţionarea numelui tipografilor. Lucrarea lui Thurocz, apărută la Brno, este împodobită cu interesante gravuri în lemn (42 la număr) şi cuprinde importante evenimente ale istoriei românilor şi în special ale istoriei Transilvaniei. Bazată în mare măsură pe Cronica pictată de la Viena şi cronica vicarului Ioan de Târnava, istoricul regelui Ludovic cel mare de Anjou, lucrarea lui Turocz este originală numai pentru perioada 1382-1487. Ea conţine în anexă epistola lui Rogerius, Carmen miserabile, un manuscris despre care Thurocz nu aminteşte nimic şi care constituie unul din cele mai importante izvoare pentru invazia tătarilor de la 1241. Un exemplar din acest volum se păstrează la BCU din Cluj, textul tipărit având 168 file, la care se adaugă încă 5 file albe. Literele tiparului sunt negre, existând spaţii necompletate pentru iniţiale. La sfârşitul volumului se află un text ce conţine epitafe şi maxime în limba latină. Volumul cuprinde şi comentarii marginale la textul propriu zis. Un alt exemplar se păstrează la Biserica Neagră din Brașov şi a fost descris de Pavel Binder*. Acestui exemplar îi lipseşte foaia de titlu, care este înlocuită cu un alt titlu scris la 1720 de Markus Tartler* din Brașov, atunci posesorul acestui incunabul. M. Tartler, care a redat greşit data şi locul tipăririi, a făcut şi o serie de menţiuni. Dintr-o altă însemnare, făcută tot pe foaia de titlu, aflăm că la 1757 proprietarul acestui exemplar era Petri (Peter) Clos*. De remarcat că exemplarul braşovean nu conţine note marginale spre deosebire de cel clujean. El este broşat, fără legătură şi îi lipsesc mai multe foi din faţă şi ultimele pagini, având în total 133 pagini. Studiul lui Constantin I. Karadja menţionează că un exemplar din ediţia de la Brno se află la biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia. De altfel, exemplarele acestei ediţii, datorită tirajului restrâns, sunt extrem de rare şi cu atât mai valoroase. La două luni după ediţia de la Brno a apărut o altă ediţie a aceleaşi lucrări la Augsburg în tipografia lui Erhard Ratdolt. Aceasta din urmă are 174 de file şi 66 de ilustraţii, realizate cu mai multă măiestrie decât în ediţia de la Brno. C. Karadja, comparând cele două ediţii ale cronicii lui Thurocz, remarca stângăcia gravorilor ediţiei de la Brno, care aveau ca model gravurile primitive germane, anterioare epocii lui Albrecht Dürer. În ediţia de la Brno, la realizarea căreia a contribuit şi Burciensis, se observă perspectivele greşite şi compoziţia lipsită de graţie a ilustraţiilor plasate într-un cadru gotic. Dintre ele amintim chipul lui Ioan Corvin, care apare în ambele ediţii. Potrivit lui C. Karadja aceste portrete, deşi bazate pe un model comun, diferă prin faptul că în ediţia de la Brno voievodul are capul neacoperit, iar în cea de la Augsburg poartă coif. Apar diferenţe semnificative şi în redarea unor evenimente istorice, cum este celebra invazie a tătarilor, redată mai sugestiv în ediţia de la Augsburg. De fapt, invazia tătarilor, ilustrată în această ultimă ediţie a fost reprodusă în numeroase manuale şcolare şi cărţi de istorie. Ambele ediţii oferă imagini ce întregesc textul cronicii lui Thurocz şi sunt făcute, în parte, pe baza descrierilor şi desenelor unor participanţi direcţi la evenimente, după care probabil au fost realizate miniaturile păstrate în manuscrise. Deşi manuscrisul original al lui Thurocz şi copiile de care s-au servit tipografii la Brno şi Augsburg s-au pierdut, este sigur că toate acestea au avut miniaturi, inspirate probabil şi din Cronica pictată de la Viena, deoarece multe din ilustraţiile ce împodobesc ambele ediţii au un model comun. Cert este faptul că tipografii au înfrumuseţat aceste ediţii cu un număr de ilustraţii, care lipsesc din Cronica pictată de la Viena, omiţând, în schimb, probabil datorită cenzurii lui Matei Corvin, alte imagini, cum ar fi cele legate de lupta de la Posada. Dacă despre Andreas Corvus de Corona şi alţi tipografi vorbesc mai târziu şi alte izvoare, despre Burciensis nu mai avem alte informaţii. Tocmai de aceea, numele celor doi tipografi braşoveni ar trebui să fie mai bine cunoscute, întrucât şi efortul lor a stat la baza realizării unuia din cele mai preţioase izvoare pentru istoria românilor.
Referinţe: Gulyás Pál, A Könyvnyomtatás Magyarorszagona. 15-16 sz-ban, I, Budapesta, 1929, p. 42; Karadja, Constantin I., Despre ediţiile din 1488 ale cronicei lui Iohannes de Thurocz, extras din Academia Română. Memoriile secţiunii Istorice, seria III, tom XVI, Mem. 3, 9 p. şi 10 ilustr.; Die Matrikel der Universität Wien, vol. III, Graz-Köln, 1951, p. 141; Fitz József, A magyar nyomdászat, könyvkiadás és könyvkereskedelem története, I, Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1959, p. 141, 147, 149, 151; Binder, P., Incunabule păstrate în bibliotecile documentare din sud-estul Transilvaniei, în Studii şi cercetări de bibliologie, XII, 1972, p. 171, 172, 179, 180; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, 1972, p. 55-56 (cu bibliografie); Catalogul incunabulelor, Cluj, Ed. Dacia, 1979, p. 40 (reproducere după „Invazia tătarilor” din Chronica Hungarorum), p. 89 (descrierea acestei lucrări; sunt citate la referinţele descrierii incunabulului şi alte lucrări apărute în Occident).
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.