BUNEA, Ioan (născut 24 august 1868, Fofeldea, județul Sibiu – decedat 1935), estetician. Familia, tatăl preot ortodox şi mama descendenta unei vechi familii de preoţi, a acordat o mare atenţie educaţiei copilului care începe a învăţa la şcoala primară confesională din localitatea natală. După scurtă vreme este mutat la şcoala confesională luterană (germană) din Chirpăr, satul de origine al tatălui, pentru ca în anul 1876 să ajungă elev în clasa a II-a a şcolii primare romano-catolice (germane) din Sibiu. La absolvirea acesteia (1879) a fost înscris la liceul de stat ungar din Sibiu, unde a învăţat până în 1888. În 1889 a fost încorporat, pentru un an de zile, în armata austro-ungară primind gradul de locotenent în rezervă. Beneficiind de o bursă din partea Fundaţiei „Vasile Moga” îşi continuă studiile la Universitatea din Budapesta (între 1890-1894). Aici audiază cursurile de limbă şi literatură română, apreciindu-l în mod deosebit pe profesorul Alexandru Roman, dar şi cursuri de limbă şi literatură maghiară şi germană. Atras mai ales de studiul esteticii, îşi ia doctoratul (1894) în acest domeniu cu teza Estetica lui Plotinos, dobândeşte însă, ca specializare secundară, limba şi literatura română şi germană. În două rânduri, pentru scurtă vreme, a audiat, la Universitatea din Viena, cursurile de estetică ale profesorului Robert Zimmermann şi de germanistică ale profesorului Iakob Minor. De la 1 septembrie 1894 şi până în 1916 a funcţionat ca profesor la Liceul „Andrei Şaguna” din Brașov. În toamna anului 1916 odată cu retragerea armatei române din Brașov, Ioan Bunea, care făcuse „servicii modeste” acesteia, se retrage şi el în România. Impresionat de simpatia cu care a fost primit, îşi oferă serviciile „şcoalei naţionale”. Numit profesor la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, nu apucă să practice, căci se refugiază în Moldova, de astă dată în faţa trupelor germane. Înfiinţează şi organizează la Păuşeşti, lângă Iași o colonie de cercetaşi, şi curând îl găsim profesor la Liceul „Roman-Vodă” din Roman, unde funcţionează până în august 1917, când, împreună cu „colonia pribegilor ardeleni” este evacuat în Ucraina. Aici predă la „liceul refugiaţilor români” din Cherson, până în aprilie 1918, când se reîntoarce la Iași, o dată cu liceul-internat. În toamna lui 1918, când „liceul refugiaţilor” se desfiinţează, se reîntoarce la Lic. „Roman-Vodă” din Roman. Vestea alipirii Bucovinei la patria-mamă îi produce o mare bucurie şi cu mult entuziasm se alătură (în noiembrie 1918) trupelor generalului Traian Moşoiu, chemat să instaleze stăpânirea românească în Ardeal. Stabilit în Sibiu, intră în serviciul Consiliului Dirigent, resortul cultelor şi al instrucţiunii, condus, atunci, de Vasile Goldiş. După Unire, în iulie 1919, i se încredinţează conducerea Liceului „Gheorghe Lazăr” din aceiaşi localitate. Convins de aportul cercetăşiei la realizarea educaţiei şcolare a elevilor, Ioan Bunea a acordat o mare atenţie acestei activităţi. Astfel, în calitate de comandant al cohortei „Negoiul” şi, apoi comandant al „Legiunii Sibiu a cercetaşilor României”, i-a făcut pe copii să îndrăgească aceste activităţi şi a contribuit la înfiinţarea cohortelor de cercetaşi în diferite comune din județul Sibiu. Autor de manuale şcolare, îndeosebi până în anul 1916, Ioan Bunea este şi autorul a cinci anuare (pe anii 1919-1924) ale Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, în care şi-a publicat şi unele din conferinţe, ca: Arta şi rolul ei educator, Meritele lui Gh. Lazăr pentru cultura şi şcoala românească, Istoricul liceului „Ghe. Lazăr” din Sibiu ş.a.
Opera: Plotinos eszthetikája, Irta Bunea Janos, Budapesta, Nagy Sándor Könyunyomdajából, 1894, 24 p.; Arta şi morala, în Anuarul I al Societăţii pentru Crearea unui fond de teatru român, Brașov, 1898; Pensul din limba germană pentru cl. VII gimn. compus de Dl. prof. Dr. Ioan Bunea[s.I., 189..]; Gramatică germană: teoretică-practică pentru uzul școalelor medii, Brașov, Ciurcu, 1907, 327 p.; Antologie maghiară, Fascicolul I pentru clasa I şi II gimnazială şi reală, Fascicolul II pentru clasa III şi IV gimnazială şi reală, Fascicolul III pentru clasa V gimnazială şi reală, Brassó-Brașov, tip. Ciurcu&Comp., 1911, 1f+73 p. (I); 137 [-139] p. (II); 1f+128 p. (III), Ediţiune ajutorată de fondul „Coresi”; Repertoriu pentru învăţământul limbii maghiare, Brassó (Brașov), Tip. Ciurcu, 1911, 2+108 p., Ediţiune ajutorată de fondul „Coresi”; Anuarul liceului de stat „Ghe. Lazăr”din Sibiu. 1919-20, Sibiu, Tip. Carpaţi, 1920, 48 p; [a publicat încă 4 anuare ale liceului Gh. Lazăr, Sibiu 1920-21; 1921-22; 1923-24.
Referinţe: Blaga, Iosif, Anuarul Lic. Ort. Rom. „A. Şaguna” din Brașov, 1924-1925, Brașov, 1925, p. CV; Gabriel Ștrempel, Bibliografia Românească Modernă (1831-1918), vol. I, p. 501; Bârseanu, A., Istoria Şcoalelor, p. 581.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.