BUNEA, Augustin (născut 4 august 1857, satul Vad, comuna Şercaia, județul Brașov – mort 30 noiembrie 1909, Blaj), istoric al bisericii. Nepot al baronului David Urs de Margina. Urmează cursurile şcolii primare confesionale unite în satul natal şi la şcoala grănicerească din Ohaba, lângă Făgăraş. În anul 1870 a fost înscris în clasa I a gimnaziului românesc din Brașov, remarcându-se de la început ca unul din elevii eminenţi ai gimnaziului. În clasa a IV-a a fost admis în Societatea de lectură din localitate, alături de alţi colegi, pentru ca în clasa a V-a, împreună cu colegul său, Andrei Bârseanu*, să redacteze foaia şcolii Conversaţiuni, dovedind un real talent literar. În primăvara anului 1877 părinţii îl mută la gimnaziul din Blaj, unde încheie clasa a VII-a. Evidenţiindu-se şi aici prin rezultatele sale şcolare, la propunerea mitropolitului Ioan Vancea, a fost trimis pentru studii la colegiul Sf. Atanasiu din Roma. Studiază teologia şi filozofia la „Propaganda Fide”, fiind hirotonisit preot (1881) în biserica grecească Sf. Atanasie din Roma de către arhiepiscopul grec Ştefan Stefanopoli. Îşi ia doctoratul în teologie în 1882 cu lucrarea Despre sacramentul euharistiei. La sfârşitul anului se întoarce la Blaj, fiind numit mai întâi „candist”, apoi funcționar la oficiul arhidiecezan. În anul 1886 a fost numit profesor de teologie dogmatică la seminarul teologic arhiepiscopal şi, în acelaşi timp, prefect la seminarul tinerimii, pentru ca mai apoi să ajungă prefect de studii la seminarul teologic arhiepiscopal. Între anii 1888-1895 i se încredinţează funcţia de secretar mitropolitan, protonotar consistorial şi notar al directorului fundaţiunii Suluţane. Mai apoi, ajunge asesor consistorial, asesor la tribunalul matrimonial de a II-a instanţă, defensor la cele două tribunale matrimoniale din Blaj, membru în exactoratul arhidiecezan şi membru în comisia pentru revederea cărţilor rituale. Din 1893 este membru cu administrarea fondului grăniceresc român. În anul 1895 a fost ales canonic, dar a intrat în Capitlul metropolitan; din cauza unor neînţelegeri între biserică şi guvernul ţării, doar în 13 noiembrie 1898 îndeplinind în cadrul acestuia diferite funcţii, oficiul de cassar la cassa centrală, preşedinte al tribunalului matrimonial de a II-a instanţă pentru arhidieceză, administrator al domeniilor fundaţionale ș.a. În anul 1901 înfiinţează la Blaj, împreună cu alţi profesori, foaia săptămânală bisericească politică Unirea. Ca recunoaştere a activităţii sale meritorii pe tărâm teologic, a fost numit protopop onorar (1891), iar mai apoi „conserier” al Sanctităţii Sale, protopop onorar şi asesor consistorial al diecezei de la Lugoj. Devine în 1901 membru corespondent în Academiei Române, iar în 1909 membru titular, fiind şi membru al Academiei Arcadia. A fost şi membru în secţia istorică a Astrei. La Blaj a reînfiinţat „Casina română”, contribuind la constituirea „Reuniunii femeilor” şi a Societății meseriaşilor şi a militat pentru înfiinţarea şcolilor de meserii. A publicat în Gazeta de Transilvania, Convorbiri literare, Tribuna, Foaia bisericească şi scolastică, Transilvania, Unirea, colaborând şi la Enciclopedia Română, mai ales în articolele referitoare la istoria bisericii unite a Transilvaniei. După închiderea memorandiştilor (1894), Augustin Bunea a fost ales membru în Comitetul Naţional „Substitut”. În testamentul făcut încă din 1906, călătorind la Viena şi Roma pentru cercetări istorice, şi-a lăsat toată averea sa (de peste 30.000 coroane şi bogata sa bibliotecă) pentru înfiinţarea unei biblioteci centrale la Blaj, împreună cu un muzeu şi o pinacotecă. În anii 1902-1905 a purtat o polemică cu Ioan de Puşcariu*, cu articole publicate în ziarul Unirea în care susţinea că românii din Transilvania nu au avut o ierarhie bisericească înainte de Mihai Viteazul. În toamna lui 1907 a fost vizitat la Blaj de Ioan Lupaş şi I. Maniu, ultimul atunci administrator al domeniilor Blajului şi, cu acest prilej, cei doi oaspeţi au fost frapaţi de simplitatea călugărească ce domnea în camera sa de lucru. Dincolo de chestiunile istorice discutate marele istoric se plângea de greutatea muncii în administraţia domeniilor, care îi răpea mult timp din cercetările sale istorice. Prefera să ducă o viaţă retrasă şi discretă, deşi opinia publică românească îl credea cel mai îndreptăţit să conducă biserica greco-catolică română. Evoluţia istorică a neamului românesc este şi un rezultat al rolului pe care îl poate juca o personalitate de talia lui Augustin Bunea, fiind adevărate cuvintele lui Carlyle „istoria universală, istoria a tot ceea ce a săvârşit omul pe lumea aceasta este în fond istoria oamenilor mari care au muncit aici”. Prin opera sa a dat istoriei ceea ce se numesc „fapte cucerite”. Nimeni din cei care pe viitor se vor ocupa cu trecutul nostru bisericesc nu le va putea trece cu vederea (Carol Aliyner). A murit în plină activitate creatoare, militând până în ultima clipă pentru apărarea limbii naţionale, despre care spunea: „Nu poate exista naţionalitate românească fără limbă românească, nici limbă românească în timpul de acum, fără cultură şi literatură românească …” sau „O viaţă am, o lege şi o limbă, cereţi-mi pe cea dintâiu şi v-o dau, legea şi limba niciodată”. Spunând că „aceste crezuri care l-au urmărit toată viaţa l-au făcut să se aplece asupra istoriografiei, elaborând valoroase volume despre Ioan I. Micu Klein (1728-1751) şi despre episcopul Petru Pavel Aron şi Dionisie Novacovici (1751-1764), mai bine de 50 de ani şi număr de opere folositoare, decât 70 de ani tihnă şi fără rezultate”. Unul din cei mai străluciţi oratori bisericeşti, a luptat din tinereţe pentru drepturile naţionale ale românilor macedoneni. Ca istoric, a fost medievist, continuând ideile politice ale lui I. Micu Klein şi ale Şcolii Ardelene, urmărind lupta de emancipare a românilor transilvăneni pe tărâm confesional. Lucrările sale gravitează în jurul istoriei bisericii greco-catolice, dar ele etalează şi aspecte de istorie socială, politică şi culturală, cu predilecţie din secolul XVIII, bazându-se pe izvoare culese din arhivele din Transilvania, Viena şi Budapesta. Mai puţin a fost cunoscut în calitate de culegător de folclor pe când era elev în clasa a V-a a gimnaziului român din Brașov. Redactează împreună cu colegul său mai tânăr, Andrei Bârseanu o revistă scrisă cu mâna, cum se obişnuia în acele vremuri la „societăţile de lectură ale gimnaziului de atunci”. Aceasta se numea Conversaţiuni, Jurnal literar nr. I, Redigeatde clasa a V-a gimnazială. Arangeatorii Aug Bunea şi A. B., 1871. Textele în număr de 97 au fost culese la Vad, satul său de baştină. În introducere descrie jocul Ardeleneasca. Ocupat cu lucrările sale de istorie bisericească nu va mai reveni asupra folclorului. Moare înainte de a putea susţine la Academia Română aşteptata sa cuvântare despre stăpânii Ţării Oltului, discursul de recepție. La un sfert de secol de la moartea sa a fost evocat de Al. Lapedatu*, la o comemorare la care au mai fost prezenţi, printre alţii Iuliu Moldovan, preşedintele Astrei, I. Agârbiceanu, episcopul I. Hossu şi I. Maniu. Al. Lapedatu considera cu acest prilej că activitatea lui Bunea Augustin „marchează o nouă şi însemnată etapă în dezvoltarea istoriografiei române transilvane. Publicaţiunile sale sînt tot ceeea ce această istoriografie produsese până atunci, mai de valoare sub raport ştiinţific;. O stradă din Brașov îi poartă numele.
Opera: Mitropolitul dr. Ioan Vancea de Buteasa, Schiţă biografică, Blaj, 1890, 41 p.; Chestiuni din istoria şi dreptul Bisericii Române Unite, 2 vol., Blaj, 1893-1894, 669 p., 400 p.; Episcopul Ioan Inocenţiu Klein (1728-1751),Blaj, 1900, XVI+423 p.; Şematismul veneratului cler al Arhidiocezei metropolitane greco-catolice române de Alba-Iulia şi Făgăraş, Blaj, 1900 (partea istorică p. 3-63); Statistica românilor din Transilvania în anul 1750, făcută de vicarul episcopal Petru Aron şi publicată de Augustin Bunea, Sibiu, 1901, 56 p.; Episcopii Petru Pavel Aron şi Dionisie Novacovici sau istoria românilor transilvăneni de la 1751 până la 1764, Blaj, 1902, XVIII+498 p.; Vechile episcopii româneşti a Vadului, Gioagiului, Silvaşului şi Bălgradului, Blaj, 1902, XII+152 p.; Ierarhia românilor din Ardeal şi Ungaria, Blaj, 1904, 307 p.,1906, 99 p.; Discursuri: Autonomia bisericească. Diverse, Blaj, 1903, XII+522 p.; Amintirea lui T. Cipariu, Blaj, 1905, 23 p.; Mitropolitul Sava Brancovici, Blaj, 1906, 99 p.(postume); Dr. Aurel Mureşianu, în Drapelul, 1909, IX, nr. 63-64, p. 1-2; Panegiricul lui dr. Aurel Mureşianu, Brașov, 1909, 18 p. cu portr.; Stăpânii Ţării Oltului,București, 1910, IV+61p (Discursul de recepţie la Academie care n-a fost rostit); Încercare de istorie a românilor până la 1382. Scriere postumă, București, 1912, 11 f. + 227 p. (cu portret), (D. Onciu a recomandat publicarea lucrării, deşi aceasta nu era încheiată); Istoria detaşamentelor grănicereşti, București, 1914, 95 p.; acestora li se adaugă contribuții în Enciclopedia Română, 3 vol., 1898-1904, care sunt aspecte ce ţin de istoria bisericii; în colaborare: Pavel, Petru, Grama, Dr. Alexandru şi Augustin Bunea, Chestiuni din dreptul şi istoria bisericii româneşti unite, part. I-II, 1893; editări de texte: Aron, Pavel Petru, Statistica românilor din Transilvania în anul 1750,Sibiu, 1901. Istorie scurtă a Bisericii Române Unită cu Roma; Ierarchia românilor din Ardeal și Ungaria, Blaj, 1904
Referinţe: Enciclopedia Română, tom. I, Sibiu, 1898, f. 634; Noi canonici, Calendarul Unirii, Blaj, 1899, III, p. 59-63; Anuarul naţional al românilor de pretutindeni, vol. I, 1908; Augustin Bunea, în Ramuri, 1909, IV, p. 841-844; Dr. Augustin Bunea în Drapelul, IX, 1909, nr. 125 şi 126; Ciura, Al., Dr. Augustin Bunea, în Foaia scolastică, Blaj, 1909, XI, p. 133-135, 225-227; Florian, Iuliu, Dr. Augustin Bunea şi Casa de Habsburg, în Răvaşul, 1909, VII, p. 578-579; Goga, O., Prinosul Asociaţiunei, în Răvaşul, 1909, VII; p. 556-559; Iorga, N., Dr. Augustin Bunea,în Transilvania, XL, 1909, p. 419-428; Istrati, C., Prinosul Academiei Române, în Răvaşul, 1909, VII, p. 554-556; Lăstaru, G., Dr.Augustin Bunea, în Noua revistă română pentru politică, literatură, ştiinţă şi artă, București, 1909, vol. VII, p. 81; Lupaş, Ioan, O convorbire cu Dr. Augustin Bunea. Amintiri,în Luceafărul, VIII, nr. 24, 1909, p. 545-548, IX, 1910, nr. 17, p. 402, 409 (cu mai multe fotografii); O pierdere naţională. Moartea canonicului Dr. Augustin Bunea,în Ţara noastră, 1909, III, p. 373-374; Scurtu, I., Moartea lui Augustin Bunea,în Semănătorul, București, 1909, VIII, p. 915-917; Szmigelski, Vict., Discurs panegiric, în Răvaşul, 1909, VII, VII, p. 550-554; Fig. Contemp., p. 495; Album în amintirea canonicului Augustin Bunea. Edat de clericii din Seminarul Buneivestiri, Blaj, tip. seminarului teologic gr. cat., 1910, 221 p. + 8 pl.; Bârseanu, Andreiu, Amintiri despre Augustin Bunea, în Răvaşul, 1910, VIII, p. 86-91; Bianu, I., Dr. Augustin Bunea, în Răvaşul, 1910, VIII, p. 93-95; Bianu, I., Augustin Bunea, în Convorbiri literare, XLIV, vol. I, 1910, p. 117-119; Dr. Augustin Bunea, în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, București, 1910, vol. XI, p. 230-231; În amintirea canonicului Augustin Bunea. Articole şi alte semne de durere ale neamului,Vălenii de Munte, 1910, 200 p. cu portr. (alte articole apărute în ziarele vremii la tragica sa dispariţie şi discursuri rostite la înmormântarea sa, de telegrame trimise de cele mai diverse persoane şi asociaţii); Netzhammer, Raymund, O pagină comemorativă despre canoniculBunea, în Românul literar. Anale politiceşi literare, București, 1910, VIII, p. 118-119 (neterminat); Pop, Virgil, Dr. Augustin Bunea ca istoric, în Răvaşul, 1910, VIII, p. 8; Prinos memoriei regretatului canonic dr. Augustin Bunea,compus şi închinat de redacţiunea rev. culturale Răvaşul, Cluj, 1910, XX+128 p.+III p.; Raţiu, Ioan, Bunea ca istoriograf, în Rev. pol. şi lit., III, nr. 2-3, 1910, p. 47-54; Şpan, Petru, Un moment din viaţa canonicului dr. Augustin Bunea, în Răvaşul, 1910, VIII, p. 31-33; Vasile al Lugoşului, Episcopul, Augustin Bunea în Colegiul S. Atanasiu din Roma, în Răvaşul, 1910, VIII, p. 169-173; Dăianu, Dr. Elie, Dr. Augustin Bunea şi unirea noastră cu Roma, Cluj, 1912, 30 p.; Pop, Ştefan, Comemorarea lui Augustin Bunea, în Unirea, 1913, XXIII, nr. 122, 123, 125; Grec, I., Dr. Augustin Bunea ca orator, în Cultura creştină, 1920, Blaj, IX, p. 34-39; Vasile al Lugoşului, Episcopul, Augustin Bunea în colegiul S. Atanasiu din Roma, în Transilvania, 1920, LI, p. 720-723; Adamescu, Dicţionarul, p. 1548; [Bunea Augustin], în Universul, 18 dec. 1934; Georgescu, Ioan, Din activitatea politică a lui Augustin Bunea,în Blajul, an I, 1934, nr. 10, p. 446-454; Iorga, N., Augustin Bunea, în Iorga, N., Oameni…,vol. I, 1934, p. 373-376; Lupu, Nicolae, În amintirea lui Augustin Bunea, în Blajul, I, 1934, nr. 6, p. 272-273; Macaveiu, Victor, În amintirea lui Augustin Bunea, Blaj, Tip. Seminarului teologic, 1934, 24 p.; Suciu, Coriolan, Augustin Bunea – Un sfert de veac de la moartea lui, în Gând românesc, II, 1934, nr. 12, p. 636-640; Manciulea, Şt., Augustin Bunea, Blaj, 1941, 32 p. cu portr.; Naghiu, Iosif E., Câteva autobiografii, în Societatea de mâine, 1943, XX, p. 114; Florea, Virgiliu, A.B., Culegător de poiezii populare, în Rev. de folclor, XII, 1967, nr. 1, p. 61; EIR, p. 175; Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, II, 1980, p. 57; Datcu, Iordan, Folcloriştii români, în Memoriile Secţiei de ştiinţe filologice, literatură şi arte a Academiei, București, 1987, 9, p. 63-72; Comşa, N. şi Seiceanu, Teodor, Dascălii Blajului, București, 1994, p. 115-116; Florea, Virgiliu, Folclorişti ardeleni. Colecţii inedite de folclor,Cluj, 1994, p. 46-65; Hotea, Meda Diana, Augustin Bunea – contribuţii la istoria culturii,în Caietele D. Prodan, 1994, I, nr. 1, p. 78-83; Bunea, Vasile I, Arhitectura erorii, București, Editura Fiat Lux, 1995; Dumitru, Silvia, Canonicul Dr. Augustin Bunea. Date inedite în manuscrise şi corespondenţă, în Philobiblon, 1995, 1, nr. 1, p. 136-143; Soroştinean, Valeria, Augustin Bunea – un canonic din Blaj la Roma şi Viena, în Banatica, 1995, 13, nr. 2, p. 169-179; Păcurariu, Mircea, Dicționarul teologilor români, București, Ed. Univers Enciclopedic, 1996, p. 69-70; Josan, Nicolae, I. Puşcariu (1824-1912). Viaţaşi activitatea, Alba Iulia, 1997, p. 178-179; Datcu, Dicţionarul, vol. I, p. 122-123; Ştrempel, G., Augustin Bunea – luptător pentru limbă şi credinţă, în Magazin Istoric, 1997, 31, nr. 7, p. 59-63; Netea, Vasile, Figuri ardelene, București, Ed. Fundației culturale regale Regele Mihai I, p. 121-123; Faraon, Gheorghe, Augustin Bunea – cărturar din Țara Oltului, în Țara Bârsei, anul 4, nr 4, 2005, p. 101-106; Cristea, ediția a 2-a, Buc., EAR, 2018; Barițiu, George, Biografii literare, ediție îngrijită și prefață de Ion Buzași, Cluj, Ed. Limes, 2012; De la Școala Ardeleană la Marea Unire, antologie de Ion Buzași și Delia Țălnar, cuvânt înainte de Ion Brad, București, Ed. Acad Rom, 2018; Plămădeală, Antonie, Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-1918), după documente, acte și corespondențe rămase de la Elie Miron Bădiliță, Cristian, Stanciu, Laura, Geniul greco-catolic românesc, prefață de Ioan-Aurel Pop, București, Vremea, 2019.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.