BREDICEANU, Mihai (născut 14 iunie 1920, Brașov – mort 5 martie 2005), muzicolog. Studiile muzicale le-a început la Conservatorul Astra din Brașov, după care a urmat, conform tradiţiei familiei, Facultatea de drept din București, pe care o absolvă în 1945. A urmat la București teorie muzicală, dirijorat și compoziție la Academia de muzică, clasele lui Mihail Jora, Marțian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Șerbescu și Ionel Perlea, dar și studii de matematică. Personalitate polivalentă, susţine doctoratul în matematică, la Universitatea din București în 1974, cu teza Transformări tipologice şi mecanisme generatoare în muzică. Între 1943-1945 este corepetitor, a debutat ca dirijor la teatrul Odeon din București (1946), între 1946-1948 a fost maestru de cor, apoi dirijor la Opera Română din București (1948-1966), devenind prim dirijor şi director la Opera Română din București (1959-1966). Din 1958 este director la filarmonica G. Enescu din București. În 1953 a fondat orchestra simfonică a UTM din București şi orchestra simfonică din Galaţi în 1956. Şef de orchestră dinamic, energic, nu cunoaşte graniţe între repertoriul clasic şi cel modern, între operă şi muzica simfonică. Compune muzică de scenă, balete, piese pentru pian, lieduri. Activează şi peste hotare îndeplinind următoarele funcţii: dirijor invitat şi consilier muzical la Syracuse Symphonie Orchester – New York, SUA (1969-1971), visiting profesor şi cercetător în domeniul interdisciplinar muzică – matematică (beneficiar a unei burse Fulbright) la Universitatea din Syracuse – New York, SUA (1971-1975). În paralel este şi director artistic general la Opera din Istanbul (1978-1980) și director general al Filarmonicii Goerge Enescu (1982-1990). Din 1991, a fost numit din nou director general al Operei Române. Întreprinde un număr impresionant de turnee, susţine conferinţe în ţară şi străinătate (Franţa, SUA, Italia), emisiuni de radio şi televiziune. Publică numeroase articole în: Muzica, Studii şi Cercetătări de istoria artei, Contemporanul, Revue Roumaine de l’histore de l’Art, Romanian Review, Veac Nou, Astra (Brașov), Le Theâtre dans le monde (Paris), The Times (Londra), Informaţia Bucureştiului. A inventat un procedeu şi dispozitiv programat pentru spectacole muzicale şi coregrafice complexe „folosind simultan mai multe tempo-uri”, care a fost cunoscut prin aparatul Polimetronom, construit în SUA de Eduard Stabler. La 23 septembrie 1970 polimetronomul este prezentat public la College of Visual and Performing Arts din Syracuse – New York University, un aparat menit să coordoneze pulsaţiile unei muzici concepute de compozitori în politempie structurală. Aparatul produce şi transmite interpreţilor semnale auditive şi vizuale prin radio şi prin cabluri. Realizează şi prima înregistare integrală pe discuri Electrecord a operei Oedip de G. Enescu în 1970, pentru care primeşte Marele Premiu al Academiei Franceze de Disc (1974). Pentru bogata şi remarcabila sa activitate pe tărâm muzical primeşte numeroase premii şi distincţii: Menţiunea a II-a onorifică la Premiul de compoziţie G. Enescu (1945), Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului de la București (1953), Titlul de Artist Emerit (1962), Discul de aur (Tokio, 1976), Ordinul național Steaua României, în grad de Cavaler (2001). A fost director general al festivalului G. Enescu, preşedinte al Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor muzicali din România şi coordonator al grupului Muzică, Matematică, Informatică din cadrul Academiei Române.
Opera: Muzică de teatru: Cetatea de foc (1950); Burghezul gentilom (1952); Zori deasupra Moscovei (1952); Bolnavul închipuit (1953); Preţioasele ridicole (1954); Don Carlos (1955); Evantaiul (1956); Don Gil de Ciorap – Verde (1958); Furtuna (1958); Meşterul Manole (1967); Muzică în politempie structurală: Politempie I (1974), adaptare pentru film; Etude for Ballet inPolytempi (Studiu de balet în politempi, 1975); A different Drummer (Micul Toboşar, 1976); Double jew (Joc dublu, 1977); Blues en polytempie structurelle (1978); Corol interpolat în stil bizantin, (1978); Muzică simfonică: Trei schiţe simfonice (1958); Mithe (1967); Suită pentru orchestră mică (1975); Muzică de cameră: Suită pentru clarinet şi pian (1938); Scherzo pentru pian (1944); Sonatină pentru pian (1945); Preludiu Două dansuri şi fuga pentru pian (1947), Suita pentru pian (1947); Muzică vocală: Trei cântece peversuri de Lucian Blaga (1956); Muzicologie: Structuri plurale ale parametrului timp în coregrafie şi teatru, în SCIA, tom 20, nr. 2, 1973, (publicat şi în limba engleză); Tomorow’s Composer – A. Mathe – matician, în Romanian Review, București, nr. 4, 1974; Topologie des formes sonores et musique, în Documents de Travail et Pre’ – publication, Universita de Urbino (Italia), Serie E, nr. 44, 1975; Sur les transformations, tipologiques et les mècanismes generaty en musique,în Semiotica, New York, nr. 1, 1976; Timpul polimodular şi artele vizuale, în Semiotica matematică a artelor vizuale, București, EŞE, 1976; Topological Mappings Applied to Musical Sonorous Forms, în Modern Trends in Cybernetics and Systems, vol. 3, Berlin, Heidellbergm, New York, Springer-Verlag, 1976.
Referinţe: DE, vol. I, p. 262; MDE, p. 1143; Deleanu, I., De vorbă cu dirijorul Mihai Brediceanu despre tinerii interpreţi de operă,în Magazin, București, 4, nr. 118, 9 ian. 1960; Voinea, M., Contemporaneitatea în spectacolul de operă şi balet. Interlocutor Mihai Brediceanu, în Tribuna, Cluj, 3 apr. 1962; Naumescu, Sandu, De vorbă cu dirijorul Mihai Brediceanu, directorul Teatrului de Operă şi Balet al RPR, în Magazin, București, 7, nr. 299, 29 iun. 1963; Rossner, Georg, Begegnung mit Mihai Brediceanu,în Kasseler Post, Kassel, 29 oct. 1966; Beszélgetés Mihai Brediceanu zeneszerző-karmesterrel (Convorbire cu compozitorul–dirijor Mihai Brediceanu), în Új Élet, București, 20 iul. 1968; Cosma, V., Muzica românească în America,în Cronica, Iaşi, 6, nr. 26(281), 26 apr. 1971; Katona, I. J., Az Új Élet Lexicona,în Új Élet, București, nr. 21, 1971; Sava, I., Mihai Brediceanu: Prima audiţie a Simfoniei a VI-a de Mahler,în Contemporanul, București, nr. 50, 10 dec. 1971; Andronic, O., Cu Mihai Brediceanu despre algebra sunetelor,în Informaţia Bucureştiului, 20, nr. 589, 25 nov. 1972; Sava, I., Cu Mihai Brediceanu despre Simfoniile săptămânii,în Contemporanul, 11(1322), 10 mar. 1972; Petrescu, D., Pe teme ale tehnicii şi expresiei muzicale. A sesiza insesizabilul, în Muzica, 28, nr. 3 (306), 1973; Staicovici, I., Dirijorul Mihai Brediceanu matematician, în Inf. Buc., 21, nr. 6226, 8 sep. 1973; Constantinescu, R., Jubileu la filarmonică. Mihai Brediceanu 25 ani de activitate dirijorală,în Inf. Buc., nr. 5703, 27 dec. 1974; Cosma, V., Mihai Brediceanu,în Tribuna Română, București, 3, nr. 50, 1 dec. 1974; Sava, I., Marele Premiu al Academiei Franceze de Disc pt. înregistrarea operei Oedip de G. Enescu, în Rom. Lit., 7, nr. 6, 7 febr. 1974; Maestro’s 2nd Love Is His Mathematics,în Syracuse Post-Standard, Syracuse, New York, 20 febr. 1974; Apihian, Neuart, Romanian brings polytempi,în The Syracuse Post-Standard, Syracuse, New York, 21 apr. 1976; Băciulete, I., Mihai Brediceanu şi Polimetronomul electronic, în Forum stud., Timişoara, nr. 8, 1976; Explains timbr, în Syracuse Herold-Journal, Syracuse, New York, 21 apr 1976; Băciulete, I., Polimetronomul electronic, concepţie inedită a dirijorului Mihai Brediceanu,în Flacăra, București, 26, nr. 12, 12 mai 1977; Bureriu, I., Consemnări,în Orizont, Timişoara, 27, nr. 40 (503), 6 oct. 1977; Cosma, V., Muzică şi balet în politempi, în Tribuna Română, București, 6, nr. 120, 1 nov. 1977; Goléa, A., Die polytempische Musik. Ein in Amerika entwickeltes neues Kompositionprinzip wurde in Rumänien vorgestellt, în Salzburger Nachrichten, 23 dec. 1977; Goléa, Antoine, Une vie culturelle riche en traditions et en recherches, în Temoignage chretin, Paris, 27 oct. 1977; Jina, C., Brediceanu, M., Puterea artei este un tezaur nobil de cunoaştere şi preţuire, în Tribuna Română, București, 6, nr. 113, 15 iul. 1977; Tugearu, L., Polimetronomul şi dansul, în Rom. Lit., 13 oct. 1977; White, Pamela H., American Library in Bucharest. Introduces polimetronome, în USIA WORLD, vol. 11, 1 nov. 1977; Brediceanu à Beaubourg, A la découverte de la polytempie structurelle,în Le Quotidien de Paris, Paris, 20 apr. 1978; Brediceanu – Vorstellung in Paris, în Neuer Weg, București, 39, nr. 9127, 21 sept. 1978; Doucelin, Jacques, L’oeil écoute mieux que l’oreill, în Le Figaro, Paris, 23 apr. 1978; Lonchampt, Jacques, Les Polytempies structurelle de Mihai Brediceanu, în Le Monde, Paris, 24 apr. 1978; Musique Polytempie Structurelle au Printemps de Paris, în Le Monde, Paris, 20 apr. 1978; Sava, I., Prezenţe româneşti peste hotare, spectacolul românesc la Centre Georges Pompidou, în Muzica, 28, nr. 7 (310), 1978; Succesul ansamblului Politempi la Paris, în Rom. Lit., 11, nr. 21, 25 mai 1978; Turcuş, Aurel, Borugă, Elena, Epistolar. O. Goga – T. Brediceanu (1910, 1913, 1928), în Orizont, 1979, nr. 8, p. 5; Vartolomei, L., Contacts A Highly Original Experiment, în Romania Review, București, 1932, nr. 8, 1978; Athenäum Weltpremiere. Eine bemerkenswerte Erfindung auf dem Gebiete der Musik, în Rumänien heute, București, nr. 1 (290), I, 1979; Mozaic. Fotopolimetronom, în Cronica, 14, nr. 17, 27 apr. 1979; Popescu, Mihai, Repertoriul general al creaţiei muzicale româneşti, vol. I, București, Ed. Muzicală, 1979; Sava, I. şi Vartolomei, L., Dicţionar de muzică, București, 1979, p. 32; Turcuş, Aurel, Borugă, Elena, Epistolar Adrian Maniu – T.B. (1920), Orizont, 1979, nr. 24, p. 4; Elian, E., Cinci minute cu … Compozitorul Mihai Brediceanu, în Tribuna Rom., 9, nr. 194, 1 dec. 1980; Popovici, Alina, Mihai Brediceanu la Opera Naţională din Istanbul (Interviu), în Veac Nou, 36, nr. 3, mart. 1980, p. 4; Dumitrescu, Iancu, Mihai Brediceanu, în Săptămâna, nr. 569, 30 oct. 1981; Medeanu, Dan, Muzicianul Mihai Brediceanu despre crearea Societăţii „G. Enescu” în SUA, în Tribuna Rom., 10, nr. 210, 1 aug. 1981; Popescu, M., Repertoriul general al creaţiei muzicale româneşti, vol. II,Ed. Muzicală, 1981; Sandu, Augustin, Arpegii pentru patru anotimpuri, Iş., Junimea, 1981, p. 165-187; Vartolomei, L., Muzica într-o genială întruchipare. Interviu cu Mihai Brediceanu, în Contemporanul, nr. 30, 24 iul. 1981; Dogaru, A., Convorbire cu dirijorul Mihai Brediceanu, directorul Filarmonicii G. Enescu. Filarmonica la început de an muzical, în Rom. Lit., 15, nr. 45, 4 nov. 1982; Sandu, A., Prezenţe româneşti. Mihai Brediceanu la New York, în Cronica, Iași, 17, nr. 48 (878), 26 nov. 1982; Boatwright, Howard, Wallfisch, Lory, Prezenţe româneşti. Sărbătoarea Centenarului lui G. Enescu în SUA, în Muzica, 33, nr. 1, 364, 1983; Mihai Brediceanu, Les temps polymodulaire, în Muzica, 33, nr. 4 (367), 1983; Creţu, Viorel, [Brediceanu Mihai], în Muzica, nr. 12, dec. 1984, p. 24; Pagini dintr-o arhivă inedită, Ediţie îngrijită, Studiu introductiv şi note de A. Plămădeală, București, Minerva, 1984, 436 p.; Turcuş, Aurel, Borugă, Elena, Vasile Goldiş – T.B. (Corespondenţă) (1918, 1927, 1929, 1930), în Orizont, 1984, nr. 6, p. 14; Cosma, V., Muzicieni în Rom., p. 195-198 (cu o foarte bogată bibliografie); Sava, I, Istoria, p. 474-475, 484, 485; Sava, Iosif, Dinastia Bredicenilor, în Contemporanul, 1994, nr. 7, p. 14; nr. 8, p. 14; Cosma, Lazăr Octavian, Universul muzicii româneşti. Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din Rom. (1920-1995), București, Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, 1995, vezi indice; Orendi, Ana-Maria, Mihai Brediceanu la vremea jubileului, în Cotidianul, 16 iun. 1997, p. 6; Florea, Anca, Ne-a părăsit Mihai Brediceanu, în Observatorul cultural, nr. 259, 10 mart. 2005, p. 2.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.