BRECHTENBERG, Brecht Joseph Clemens Gottschalt Haldrich, von (născut 1658, Strasbourg – mort 8 februarie 1730), medic. Născut în Alsacia, ca fiu de pastor s-a bucurat de o educaţie aleasă, fiind trimis la studii de medicină la Universitatea din Frankfurt am Oder. Aici, obţine diploma de doctor în medicină (1655). În acelaşi timp face şi studii de teologie. Vine în Ardeal ca medic, însoţind un regiment austriac, ajungând cu probabilitate prin 1692 la Sibiu, apoi la Brașov, dar în urma unui scandal a fost nevoit să plece. După unele izvoare, în 1693 ar fi fost medicul de curte al voievodului Ţării Româneşti. Alte izvoare ni-l semnalează ca plecând din Brașov spre Moldova la 6 februarie 1694, unde fusese chemat în slujba de arhiiatros al domnitorului moldovean. În 1697 se reîntoarce la Brașov şi acum se căsătoreşte cu Maria, fiica lui Petru Roth. În 1704 a fost numit profesor la gimnaziul evanghelic. La 27 iulie 1705, în auditoriul liceului braşovean, cu ocazia morţii împăratului Leopold I, a ţinut un discurs în limba ebraică pentru lauda acestuia. Firea sa ciudată îl duce la conflict cu colegii săi, profesorii braşoveni şi, după unele surse între 1706 şi 1709, trăieşte din nou la București, unde editează catehismul lui Luther şi traduce psalmi în limba română. După alte surse, în 1710 s-ar muta la Sibiu, dar nici aici nu reuşeşte să se adapteze. Oricum, după 1710 este medic al lui C-tin Brâncoveanu, lucru mai puţin cunoscut. Însă şi aici dă dovadă de aceleaşi idei extravagante pentru mediul politic în care trăia, intenţionând să tipărească o chemare adresată turcilor pentru a adopta religia creştină. Cu prudenţa binecunoscută C. Brâncoveanu l-a invitat, îngrozit, pe medic să părăsească Ţara Românească. Astfel, ajunge din nou la Brașov, unde îşi reia postul de profesor la gimnaziu. Aici va funcţiona până în 1728. Pe lângă activitatea pedagogică, a practicat şi medicina, distingându-se mai ales, în lupta împotriva ciumei din 1718-1719. Activitatea sa ştiinţifică a îmbogăţit mai multe domenii: medical, istoric şi teologic, publicând numeroase lucrări în limbile română, latină, germană, franceză şi greacă. În 1684 i-a fost publicat în limba franceză, la Paris, volumul Traité de la circulation des esprits animaux. Ar fi redactat şi un proiect de reformă al calendarului, în care anul începea cu luna martie. A avut şi preocupări de geografie, concretizate în întocmirea unui glob pământesc pe care fiul doctorului Immanuel Brecht, Holz-Comissarium, l-a dăruit gimnaziului braşovean. Potrivit unei ştiri din revista Der Ungar din 1842, el ar fi tradus şi pe Tucidide în limba română, lucru de care unii din biografii săi se îndoiesc. Pentru toate meritele sale, a obţinut titlul nobiliar, ca şi epitetul „von Brechtenberg”. Biografii, printre care şi Trausch, afirmă că Brechtenberg von Brecht a redactat şi un dicţionar al limbilor orientale, atribuindu-i şi traducerea în greacă a Eneidei lui Virgiliu. Trausch susţine că de la el au rămas şi unele manuscrise, între care şi un poem istoric în 20 de părţi, ce evocă răscoala curuţilor. A lăsat amintirea unui om foarte cult, original vesel şi ambiţios, iar o descendentă a sa, probabil nepoată de fiu, ar fi fost măritată cu un boier român de la începutul secolului al XIX-lea (G. D. Florescu).
Opera: Diatribe de vita gemellarum a thorace umbellicotenus coalitarum Paris, 1684; Disputatio inaug. medica de feribus, Argetorati, 1684; Dissertatio acad. congressus regun victoris et victi narrationem, quoe extat I, Reg. XX, 33, 34; Gemina sensui vindicans, 1678; Memoria pia Christ Francofurt [Frankfurt], 1678; Oratio Josephi Victori in terra Marchica dicta, 1678; Traité de la circulation des esprits animaux, Paris, 1684; Invitatio solemnis ad Studium historicum Coronae, 1709, 16 p.; Programa invitatorium ad demonstrationem emendationis temporum, Stephanopoli [Brașov], 1709; Invitatio ad revelationem novi inventi, quo trihorio hebraizante addiscitur, Cibinii, [Sibiu], 1710; Göttlicher Immerwäherender Fest und Historen-Kaländer. Hermannstadt [Sibiu], 1714; Als das ausgezeichneteste Wert Brechts führt M. Markus Fronius ein Lexikon besfelden am, 74 p.; Apertio sive Revelatio Alcorani, sen Litterae invitatoriae ad Christnianismum ex ipso Alkorano ad Sultanum Magnum, 38 p.; Revelatio novi inventi, quo triborio Hebraica Linqua addiscatur; Spicilegium Historiae Ecclesiasticae Novi Testamenti ceremonias, ritus, constitutiones et alia Selectiora continens, ceu, est Manuale Alphabeticum historico-ecclesiasticum 1715 adornatum ad usum studiosae juventutis. Mss.
Referinţe: Horányi, Nova Memoria; Szabó Károly, Regi Magyar Kőnyvtár II, III (Kéziratban), Szinnyei, I., p. 1330-1332; Trausch, Schriftsteller, vol. I, p. 174-178; Gussbeth, E., Zur Geschichte der Sanitäts-Verhältnisse in Kronstadt, 1884, p. 74; Schuller, Schriftsteller, vol. IV, p. 60; Teutsch, Fr., Die Siebenbürger-sachsen in Vergangenheit und Gegenwart, Leipzig, 1916; Quellen zur Geschichte der Stadt Brassó, vol. VI, p. 236, 381?, vol. VII, p. 126, 296; vol. VIII, Brașov, 1918, p. 126; Diarium des Thomas Tartler; Sigerus, E., Vom alten Hermannstadt, Sb., 1923; Gellner, J., Medici saşi ai sec. XVI şi XVII din Brașov şi Sibiu, Cluj, 1925; Bologa, V., Contribuţii la istoria medicinii din Ardeal, Cluj, 1927, p. 46; Bologa, V., în Knoll’s Mitteilungen für Ärtzte, 1928, nr. 4; Zur Familienforschung, în Korrespondenzblatt des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, 1928, p. 21-22; Iorga, N. în Rev. Istorică, XVI (1930), nr. 1-3, p. 50, îl citează pe Bologa; Gomoiu, Repertor, p. 50; Huttmann, A. şi Barbu, G., Medicina în Oraşul Stalin, ieri şi astăzi, Brașov, 1959, p. 36. Reproduse 3 foi de titlu; Vătămanu, Nicolae, De la Începuturile Medicinei Româneşti, București, Ed. Şt., 1966, p. 193-195 (cu bibliografie); Istoria medicinei româneşti, București, Ed. Medicală, 1972, p. 114.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.