BRATUL (născut secolul XVI – mort după 1576), preot. În cea mai mare parte a secolului al XVI-lea, doar trei preoţi au păstorit la Biserica Ortodoxă din Şcheii Brașovului: (?-1541), Toma (1541-1566) şi Dobre (1541-1572), ultimii doi păstorind 25 de ani împreună. Dar această perioadă fertilă pe plan cultural, în care se remarcă în primul rând activitatea altor cărturari, a fost marcată şi de activitatea altor cărturari români, care, chiar dacă nu au putut ajunge preoţi la biserica Sf. Nicolae din Şcheii Brașovului, au fost logofeţi ai cetăţii. Între aceştia pot fi amintiţi popa Bratu, Ivan al popii Stoica Dobromir tatăl şi fiul, Mihai Popa. Cercetările întreprinse de Pavel Binder şi Arnold Huttmann* au relevat că în registrul de impozite pe anul 1573, figura pe Uliţa Mare sau a Prundului şi o casă în care locuia preotul ortodox de la Biserica Sf. Nicolae: „Des popen H[aus”. Probabil că în această casă locuia popa Petru al III-lea, iar după moartea sa din 1541, în această casă locuia în 1542, Bratul (Bratull, Brathul, numit şi Bratul popii) care era unul din fiii defunctului şi fratele popii Toma, succesorul părintelui lor la biserica din Şcheii Brașovului şi nepotul popii Bratu, stabilit la Răşinari. Numele popii Bratul figurează şi în socotelile oraşului, iar între 1542-1576, în lista contribuabililor din cvartalul Ecaterinei. Între 1542-1543, apare mai mult sub forma Bratull sau Brathul, în 1544 sub numele de Bratul şters şi scris: „Der Faffe Haus” (casa popii), pentru ca între anii 1546-1549 să fie trecut sub numele de Bratul (Brathol). Ultimele menţionări sunt trecute în registrul anilor 1572-1576, unde apare scris ca Bratul popii. Ştirile despre viaţa lui în afara celor menţionate anterior sunt foarte reduse, numele său nefiind amintit nici în cronica popii Vasile şi nici în Istoria lui Radu Tempea. Informaţii despre el nu apar nici în Istoria Bisericii Sf. Nicolae din Şcheii Brașovului a lui C. Muşlea, decât foarte sumar într-o însemnare de pe un Molitvelnic copiat în 1492-1493 şi păstrat la biblioteca Primei Şcoli Româneşti din Şcheii Brașovului (nr.VI/13, nr. vechi, 328). Însemnarea în limba slavonă poate fi tradusă astfel: „Acest Molitvelnic l-a cumpărat popa Dobre de la Bratul, pentru 55 de aspri, şi l-a dat la Sfânta biserică din Şchei, 7077” [1 septembrie 1568-31 august 1569]. Popa Bratul a devenit cunoscut în istoria literaturii române vechi prin faptul că a lăsat primul manuscris românesc precoresian datat, ce poartă titlul Codicile popii Bratu din Brașov 1559-1560. Acest manuscris nu a intrat în circuitul ştiinţific decât în 1960, când a fost semnalat de P.P. Panaitescu. Manuscrisul se afla atunci în colecţia istoricului literar Gh. Cardaş, care la rândul său l-a achiziţionat de la urmaşii lui Grigore Creţul, posesorul iniţial al acestuia. Acesta îl descoperise la Mănăstirea Suceviţa şi-l obţinuse în vederea transcrierii şi editării, realizând şi o copie a manuscrisului. După moartea sa, în 1919, acesta va rămâne pentru câteva decenii necunoscut cercetătorilor, posesorul însuşi nefăcând nici un fel de publicitate în jurul descoperirii sale. Cercetările lui George Mihăilă şi Ioan Gheţie vor releva importanţa deosebită a acestui manuscris care se constituie, în opinia lor, în cel mai vechi manuscris românesc datat şi al cărui copist este cunoscut la momentul punerii sale în circulaţie. Manuscrisul are 237 de file de hârtie, respectiv 474 de pagini, fiind format din caiete a câte 8 file. Scrisul acestuia este semiuncial, destul de îngrijit în prima parte şi mai neglijent spre sfârşit. Manuscrisul este aproape în întregime bilingv slavo-român, textul slavon fiind scris cu cerneală neagră, iar cel românesc cu cerneală roşie. Manuscrisul cuprinde: Faptele apostolilor aproape integral; Epistolele apostolilor Iacov, Petru (1 şi 2); Ioan (1 şi 2); Iuda, Pavel, Către corinteni (1) integral sau aproape integral, toate fiind precedate de scurte introduceri. (Întreg Apostolul cuprinde p. 1-407); Interpretări din Vechiul şi Noul Testament numai în slavonă; o culegere de extrase din scrierile părinţilor bisericii şi ale altor scriitori ecleziastici; fragmente din cartea Facerii (două versete) din Evangheliile după Matei, Luca şi Ioan (din acestea din urmă doar câteva versete); sfaturi medicale; rugăciuni apocrife, legate de anumite practici de magie populară; Psalmul necanonic 151 (numai în româneşte); Omilia pentru Paşti atribuită lui Ioan Hrisostomul. Pentru cunoaşterea copistului şi a datării este foarte importantă însemnarea lăsată de popa Bratu şi care este în traducere: „S-a scris cu mâna păcătosului, eu, popa Bratu. Slavă Dumnezeului nostru în veci. Amin. S-a început în anul 7068 [1559, 1 septembrie-1560, 31 august]. Făcând o comparaţie între acest text, mai exact între Apostolul cuprins în acest Codice şi Apostolul lui Coresi, profesorul G. Mihăilă observă o apropiere între cele două texte, concluzionând că textul lui Coresi derivă direct din versiunea existentă în manuscrisul popii Bratu. Manuscrisul este important şi pentru faptul că el cuprinde două sfaturi medicale pe care G. Mihăilă le consideră drept cele mai vechi descoperite în limba română. În opinia lui Nestor Vornicescu, Codicele popii Bratu cuprinde întâia traducere în româneşte, cunoscută până în prezent a Cuvântului de învăţătură al Sfântului Ioan Gură de Aur în noaptea Sfintelor Paşti. Aceasta reprezintă, în opinia aceluiaşi cercetător şi cea mai veche traducere în limba română din Scrierile Sfinţilor părinţi, cunoscută până astăzi în copie, păstrată într-un text bilingv. Dificultatea textelor teologice cu care s-a confruntat popa Bratu, l-a făcut să comită o serie de greşeli, printre care cea a numelui propriu Ioan Gură de Aur ce nu mai apare în textul românesc. Fără ca popa Bratu să se fi remarcat în şirul preoţilor din Şcheii Brașovului, activitatea sa pe tărâmul cultural îl include între primii cărturari români din Brașov.
Referinţe: Creţu, Grigore, Întâiul Praxiu sau Apostol românesc tipărit pe la 1570, în Rev. pentru istorie, arheologie şi filologie, III, vol. V, 1885, p. 41, nota 1; Lacea, C., Biblioteca veche a bisericii Sf. Nicolae din Brașov, în Transilvania, XL, 1909, p. 104; Prişcu, I., Din două manuscrise, în Ţara Bârsei, II, 1930, nr. 2, p. 131-132; Muşlea, Candid C., Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Brașovului, vol. I, Brașov, 1943, p. 258; Panaitescu, P. P., Începuturile scrisului în limba română, în SMIM, IV, 1960, p. 173-175; Panaitescu, P. P., Începuturile scrisului în limba română. Noi contribuţii, în Studii şi cercetări de bibliologie, V, 1963, p. 128-129; Panaitescu, P. P., Începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, București, Ed. Academică, 1965, p. 127-129; Mihăilă, George, Contribuţii la Studiul calculului lingvistic (pe baza textelor bilingve slavo-române din sec. al XVI-lea), în SCL, XVIII, 1967, nr. 5, p. 353-354; Gheţie, I., Cu privire la textele slavo-române în traducere interlineară din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, în L.R., XVII, 1968, nr. 1, p. 75-78; Gheţie, I., Textele rotacizante şi originile scrisului literar românesc, în Studii de limbă, literatură şi filologie, I, București, Ed. Academică, 1969, p. 240 [reprodus şi în vol. Începuturile scrisului în limba română, București, Ed. Academică, 1974, p. 96, 196-201]; Huttmann, Arnold şi Binder, Pavel, Între istorie şi filologie. Mediul cultural român al Brașovului în epoca Coresiană, în LR, XX, 1971, nr. 1, p. 7, 18; Mihăilă, George, Problemele editării şi studierii textelor bilingve slavo-române din sec. al XVI-lea, în Actele celui de-al XII-lea Congres Internaţional de Lingvistică şi Filologie romanică, București, 15-20 apr., vol. II, București, Ed. Academică, 1971, p. 93-99; Mihăilă, George, Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi, București, 1972, p. 231-249; Mihăilă, George, Manuscrisul slavo-român al popii Bratu, în Studii de limbă literară şi filologie, II, 1972; Dimitriu, C., Originalitatea vocabularului din Apostolul popii Bratul, în SCL, 1974, nr. 2, p. 149-167; Dimitriu, C., On the Gendre of Nouns în Codicile popii Bratul, în RRL, XX, 1975, nr. 6, p. 639-644; Mareş, Alexandru, Cea mai veche culegere de extrase religioase (Manuscrisul popii Bratul), traduse în limba română, 1980, III; Mihăiţă [Mihăilă], George, Studii de Lingvistică şi Filologie, Timişoara, Ed. Facla, 1981, p. 59-103 [o descriere completă a acestui manuscris însoţită de numeroase consideraţii istorice şi filologice]; Oltean, V., Şcoala românească din Şcheii Brașovului, p. 32; Vornicescu, Nestor, Scrieri patristice în Bis. Ortodoxă Română până în sec. XVIII, Izvoare, Traduceri, Circulaţie. Teză de doctorat, Craiova, 1983, passim; Dimitriu, C., Fonetisme regionale populare şi arhaice în Codicile popii Bratul, în Anuarul de Lingvistică şi Istorie Literară, Tom XXX, Is., 1985, p. 385-392; Oltean, V., Autorul primului text de limbă română: popa Bratu de la biserica Sf. Nicolae din Şchei, în Transilvania Expres, 27 nov. 1995, p. 3; Oltean, V., Un manuscris inedit. Popa Bratu din Șcheii Brașovului, autorul primelor texte de limba română?, în Astra, an 2, nr. 6, mai 2007, p. 21.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.