BRAN LEMENY, Ioan Alexandru (născut 16/17 septembrie 1886, Brașov – mort 2 aprilie 1954), scriitor. Descendent al unei ilustre familii, era nepotul tribunului Ioan Bran Pop de Lemeni*. A urmat şcoala primară şi liceul la Brașov, primele clase liceale la Andrei Şaguna, clasa a V-a în particular, iar clase a VI-a, VII-a la Liceul german Honterus, la care îşi va lua şi bacalaureatul (1906). În acelaşi an a intrat în regimentul II husari din Arad. În 1907 s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta, pe care o va termina la Cluj, în paralel audiind şi cursuri de limba germană şi de filosofie. Va ajunge doctor în drept al Universității din Cluj (1921). În toamna anului 1911 se reîntoarce în oraşul natal, unde îşi face practica de avocat, precum şi debutul publicistic, până în preajma primului război mondial, când se refugiazã în România. În 1914 se mută la Brăila, apoi la București. În același an se înrolează voluntar în armata română. Timp de cinci ani a fost mobilizat la Ministerul de Război, dar în paralel scria articole în presa vremii, inclusiv articole politice în Adevărul lui C. Mille. În timpul ocupaţiei germane s-a refugiat la Iași, unde este mobilizat la cenzura militară. Lucrează la Ministerul de război, la serviciul statistic, fiind şi redactor la publicaţiile marelui cartier general. În 1919 revine la Brașov, unde este numit notar public şi procuror delegat la Tribunalul Brașov, apoi traducător şi interpret pentru instanţele judecătoreşti Brașov, dar este silit să demisioneze din cauza articolului Anarhia de la justiţia din Brașov, apărut în ziarul Adevărul. S-a angajat şi ca translator de limbă germană şi maghiară la primăria din Brașov, până în 1932, apoi şi ca avocat şi ziarist. Între timp şi-a publicat mai multe volume de versuri, precum şi un volum de proză în limba germană. Începând cu 1930 a fost membru al Societății Scriitorilor Români şi al Sindicatului Presei din Ardeal şi Banat, precum şi al Asociației Publiciştilor Români de la București. A fost unul din animatorii vieţii culturale din Brașov, înfiinţând periodicele Ritmuri (1929-1930) împreună cu I. Focşeneanu, devenită apoi Brașovul Literar și Artistic sub conducerea lui Cincinat Pavelescu (1931-1935), cu care a colaborat o vreme. Aici a semnat sub pseudonimele: Idel, A. Postol, IL, I.L., Dr. L., Ioan Alexandru Bran-Lemeny. Din 1934 a înfiinţat publicaţia Prometeu (1934-1939). A fost şi un bun traducător din J. W. Goethe. A mai tradus din Michael Albert, Heinrich Zillich, E. Hayek*, Juliu Megai, Kacsó Sándor, Ady Endre ş.a. Poezia sa îmbrăţişeazã diferite teme, de la cea patriotică până la cea erotică din care se degajă meditaţia poetului, uneori impregnată de elemente biblice, fiind şi autorul unor poezii de observaţie socială. În poezie se afirmă ca un epigon al lui G. Coşbuc, care-i va şi prefaţa primul volum, impunându-l astfel atenţiei. Poemele sale patriotice sunt ample, discursive, clocotesc de indignări, rugi şi blesteme. Poezia sa erotică, destul de firavă, are anumite ecouri minulesciene. Uneori meditaţia este împletită cu grandilocvenţă patriotardă. Manifestă şi o anumită preferinţă pentru ortografierea substantivelor comune cu majuscule ce apare unor critici ca supărătoare, probabil o influenţă a pregătirii sale în şcoli germane. De altfel, a fost legat şi de publicistica în această limbă, publicând între 1912-1924 mai multe articole în Kronstadter Zeitung. Ultimul său volum de poezii, Traista mea (1940), este o masivă culegere antologică din întreaga sa creaţie. Poezia sa continuă linia Mureşianu-Coşbuc-Goga, fără a ajunge însă la înălţimea acestora. Prezenţa sa totuşi a colorat peisajul liricii româneşti interbelice. Spre sfârşitul vieţii se va lăsa atras de extremismul de dreapta. A colaborat la multe publicaţii ale timpului: Gazeta de Transilvania, România viitoare, Adevărul, Dimineaţa, Patria, Românul, Cele Trei Crişuri, TR, Lupta, Flacăra, Tribuna, Şcoala şi familia, Arhivele Olteniei, Ilustraţia neamului nostru, Ţara Bârsei, Klingsor, Lanuri, Societatea de mâine, Banatul literar, Dreptatea, Săptămâna, Omul liber, Banatul, Semenicul, Viața săceleană, Viața ilustrată, Porunca vremii, România eroică. În ultimii ani ai vieții a suferit o serie de privațiuni impuse de regimul comunist.
Opera: Poesii, prefaţă G. Coşbuc, Brașov, 1914, 88 p. [în scurta prefaţă, G. Coşbuc îl încurajează să publice chiar şi un număr restrâns de poezii, afirmând că „o cantitate nici nu ia nimic, nici nu dă nimic calităţii unei opere”; Lacrimi şi clocot [poezii], București, 1916, [volum închinat lui Nicolae Filipescu]; Deutschlands Wiedergeburt [o polemică], Brașov, 1923, cu prefaţa romancierului german Heinrich Mann; Ancore. Poezii, Brașov, 1926, 84 p.; Talaz [poezii], Brașov, 1933; Volkskraft und Politik Deutschum Rumäntum und Madjaren. Im Nachmen der Gegenwartsprobleme. Sonderabdruck aus der Kronstädter Zeitung, nr. 225, 226-233, 1940, Brașov, 32 p.; Traista mea. Poesii, 1908-1940, Brașov, Ed. Unirea, 1941, 280 p. [volumul reuneşte şi poezii din celelalte volume, tălmăciri din lirica germană şi maghiară, cărora li se adaugă ultimele poezii scrise între 1934-1946].
Referinţe: Fortunescu, C.D., Ioan Alexandru Bran – Lemeny, Ancore, în AO, nr. 45-46, sept.–dec. 1929, p. 514-515; Cardaş, Gh., Poeţii şi prozatorii Ardealului până la unire (1800-1918). Antologie şi studio, București, 1936; Ieremia, Nae, Poetul Ioan Alexandru Bran-Lemeny, în Prometeu, II, nr. 9-12, 1936, p. 21-37; Ludu, Ioan, pr., La jubileul unui poet: Ioan Alexandru Bran-Lemeny, în Prometeu, an II, nr. 9-12, 1936, p. 14-20; Mureşianu, Aurel A., De la tribunul Bran-Lemeny la poetul şi scriitorul Bran-Lemeny, în Prometeu, II, nr. 9-12, 1936, p. 1-13; Prometeu, nr. 9-12 (iul.-oct.), 1936, [numere omagiale dedicate lui Ioan Alexandru Bran-Lemeny, cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani]; Rai, Magda, Spicuiri din poezia lui Ioan Alexandru Bran-Lemeny, în Prometeu, an II, nr. 9-12, 1936, p. 44-45; Rogoz, P. V., Ioan Alexandru Bran-Lemeny în presă, în Prometeu, an. II, nr. 9-12, 1936, p. 38-42;Costin, Lucian, Activitatea poetică a scriitorului Ioan Alexandru Bran-Lemeny, Craiova, 1940?, 11 p.; Crăciun, Victor, Un poet al nobleţei umane, în Argeş, III, nr. 10, 1968, p. 6.; Scriitor braşovean, directorul revistei literare Prometeu, în Ardealul, XVII, nr. 65, 1968, 24 mart. [cu portret]; Documente literare, I, Studii şi documente, București, Minerva, 1971, p. 407-408; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 52 [cu bibliografie]; Perpessicius, Opere, VII, 1975; Zaciu, Dicţionarul, p. 357-358; Pestrea-Suciu, Steluța, Ioan Alexandru Bran-Lemeny, poetul și publicistul, în Astra, an 2, nr. 9, aug. 2007, p. 11; Pestrea-Suciu, Steluța, Străzi, case, oameni: Casa în care a locuit Emil Cioran, în Gazeta de Transilvania, an 168, nr. 5186, 18 aug. 2007, p. 3; Scurtu, Nicolae, Câteva întregiri la biografia lui Ioan Alexandru Bran-Lemeny, în Caietele de la Araci, nr. 2, dec. 2018, p. 16-17.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.