BOLOGA, Valeriu Lucian (născut 26 noiembrie 1892 la Brașov – mort 30 octombrie 1971), medic, profesor universitar, istoric al medicinii. A urmat şcoala elementară şi prima clasă de liceu în oraşul natal în şcoli cu limba de predare germană. Următoarele trei clase, II-IV le-a frecventat la liceul de stat din Viena, oraş unde mama sa era funcţionară la Arhivele Statului. Aici a învăţat perfect limba germană. La Viena, unchiul său, Sextil Puşcariu, primul docent român al Universității din Viena, care începuse să iniţieze dicţionarul limbii române al Academiei, o angajase pe mama lui Valeriu Bologa în calitate de copist. Clasa a II-a de liceu a făcut-o la Paris, iar a 3-a şi a 4-a la liceul ziariştilor din Viena; anul școlar 1907-1908 (clasa a V-a) la Liceul maghiar din Brașov, clasele VI, VII, VIII la Şaguna. Revenit la Brașov, este înscris în clasa a V-a la liceul maghiar. Ultimile trei clase, a VI-VIII, le-a urmat la Liceul „Andrei Şaguna”, unde în 1911 şi-a luat şi bacalaureatul. Din această perioadă păstrează frumoase amintiri despre profesorul Al. Bogdan* şi Aurel Ciortea*. Este preocupat de învăţarea limbii franceze şi a limbilor clasice latină şi greacă, ce-l vor ajuta mult în viitoarele preocupări. Atras de ştiinţele naturii, s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Leipzig, apoi la Jena, unde studiază ca bursier, îndemnat fiind şi de unchiul său, S. Puşcariu: „băiatul să înceapă la Jena. Când va termina nu va mai avea nevoie de diplomă habsburgică”. În 1912 a fost înscris timp de un semestru la Universitatea din Leipzig. Ştiinţele naturale le continuă cu studiul medicinei la Jena şi Insbruck. Începând războiul ca student medicinist, va fi mobilizat pe frontul din Italia, ca medic de batalion. Reuşeşte să înveţe acum limba sârbă şi italiană. În timpul permisiilor (1917-1918) şi-a susţinut la Universitatea din Innslands, unde se găsea şi unchiul său, Sextil Puşcariu, unele examene de medicină. Îşi termină studiile medicale la Cluj, după încheierea războiului. În octombrie 1919 este numit preparator la Catedra de Histologie, unde a rămas timp de un an. Catedra de istoria medicinei înfiinţată la 1919 a rămas vacantă până când a venit un profesor lyonez. În 1 aprilie 1921 a fost numit asistent la Catedra de Istorie a Medicinei, a profesorului francez Jules Guiart, pe care, după retragerea acestuia, a condus-o mai întâi ca docent, ca profesor agregat (1935) şi apoi ca titular (1937). În 1920 a scris o lucrare, păstrată în manuscris (Durerile dragostei), alcătuită din şase miniscenete după o schiţă a dramaturgului maghiar Ferencz Molnar (1878-1952). Era atunci student la medicină şi preparator bugetar la catedra de histologie de sub conducerea lui Ioan A. Scriban, iar abia în anul următor asistent la istoria medicinii lui Jules Guiart. Sceneta e dedicată lui Constantin Levaditi, atunci profesor de medicină experimentală şi bacteriologie la Facultatea de Medicină din Cluj. Bologa era şi iniţiatorul turnării unui film de propagandă antisifilitică (Din groazele lumii) în care a acceptat să apară într-un rol episodic. Durerile dragostei nu e pentru publicul larg, ci pentru cei ce au cunoştinţe medical-biologice. E posibil să fi scris această lucrare pentru o serbare colegială în cadrul Cabaretului asistenţilor şi preparatorilor din Facultatea de medicină din Cluj. În anul 1923 devine doctor în medicină şi chirurgie al Universității Dacia Superioară. Cu profesorul J. Guiart a străbătut, în 7 mari călătorii, Transilvania, Oltenia şi Moldova, adăugând un bogat material informativ şi iconografic, colecţionând obiecte pentru plănuitul muzeu al catedrei. „Istoricul ştiinţei să se adape totdeauna din izvorul original, să recurgă la operele clasice, la datele arhivistice primare”. A strâns fişe pentru istoria pediatriei, dar a renunţat pentru că fişele puteau fi greu verificate. Din 1949 a fost şef de catedră, funcţie ce o va deţine până la pensionarea sa în 1962. Pensionat la 70 de ani a fost numit profesor consultant la IMF Cluj-Napoca. A fost un teoretician al medicinei şi primul filosof autentic al medicinei, deşi astfel de preocupări au avut şi Gh. Marinescu, Victor Babeş, Francisc Rainer, ei ocupându-se totuşi mai mult de filosofia ştiinţelor biologice. I-a mărturisit lui M. Eliade, „că o justă şi completă istorie a medicinei româneşti nu se va putea scrie înainte de adunarea materialului şi discutarea fiecărui amănunt în parte”. Opera lui cuprinde aproape o mie de titluri; a coordonat 400 de teze de doctorat şi lucrări de diplomă pe tema istoriei medicinei. Şi N. Iorga îi face multe recenzii. Activitatea sa de cercetare şi-a desfăşurat-o în paralel cu cea de profesor şi muzeolog, alături de istoria medicinei preocupându-l probleme de istoria farmaciei, istoria ştiinţelor, filosofie şi filologie medicală, medicină populară şi folclor medical, terminologie medicală, etică medicală. A pus bazele bibliotecii şi colecţiei muzeale de istoria medicinei din Cluj. A avut şi preocupări de studiere a istoriei medicinei universale. Subiectele de medicină românească ce l-au preocupat au fost legate de: medicină populară, reconstituirea cunoştinţelor medicale din Dacia, trecutul balneologiei române, medicina iluministă etc. A fost secretar de redacţie al periodicului Cultura (Cluj, 1924) şi a condus, împreună cu J. Guiart, biblioteca de Istoria Medicinei din Cluj (1926-1946). Lucrarea Începuturile medicinei ştiinţifice româneşti, 1930 a fost premiată de Academia Română la propunerea lui N. Iorga. În 1933/1934 şi-a început cursurile libere de istoria farmacia. A acordat atenţie colecţionării vaselor şi instrumentelor farmaceutice de valoare muzeale, înglobate în colecţia de istoria medicinii şi farmaciei, pe lângă unica catedră de istoria medicinii din România interbelică. Nu a lăsat lucrări neterminate. Activitatea sa publicistică cuprinde un număr de peste 11.000 de scrieri pe care le-a publicat în diverse reviste din ţară şi de peste hotare, le-a susţinut în cadrul unor conferinţe şi comunicări. A fost membru a 23 de societăţi academice şi societăţi ştiinţifice din ţară şi din străinătate: membru al Academiei de Ştiinţă din România, membru de onoare al Academiei Române de Ştiinţe medicale, membru al Asociației Oamenilor de Ştiinţă din România, preşedinte al Societății Române de Istoria medicinii (1949-1971), membru al Uniunii Medicale Balcanice. În 1916 devine membru de onoare al Academiei de Istorie sanitară din Roma. În presă a semnat cu pseudonimele: Iacoş Bădilă, M. O. Cubol, Mocu Delabran, Acsinte Urecariul şi Democrit. În străinătate a fost membru efectiv al Academiei Internaţionale de Istoria Ştiinţelor cu sediul la Paris, ocupând în 1933 unul din cele 2 locuri rezervate României. A fost şi membru asociat al Academiei de Ştiinţe Litere şi Bel-Arte din Lyon. În 1962 devine membru al Societății de Istoria Medicinei din U.R.S.S. şi al Societății Cehoslovace de Ştiinţe Medicale, iar în 1963 membru corespondent al Societății Iugoslave de Istoria Culturii Sanitare la Belgrad. Din 1964 a devenit membru onorific al Academiei Italiene de Istoria Farmaciei cu sediul la Pisa. În 1964-1970 este vicepreşedinte al Societății Internaţionale de Istoria Medicinii cu sediul la Paris, iar în 1965 devine membru corespondent al Societății de Istoria Medicinei din Montpellier. În acelaşi an, ajunge şi membru de onoare al Societății de Istoria medicinei din Berlin. Din 1967 a fost membru corespondent al Asociației Medicilor din Londra, secţia de Istorie a Medicinei. În 1970 a fost ales membru onorific al Societății de Etnomedicină din Hamburg. Acestora le putem adăuga funcţiile de membru al Academiei Internaţionale de Istoria Farmaciei, cu sediul la Haga, membru de onoare al Societății Regale de Medicină din Anglia, secţiunea de Istorie a Medicinei, membru al Societății Maghiare de Istoria Medicinei şi membru al Societății Franceze de Istoria Medicinei cu sediul la Paris. Premii şi distincţii: Premiul Adamachi al Academiei Române; Premiul Ministerului Învăţământului pentru lucrări ştiinţifice (1960); Titlu de om de ştiinţă, București (1962); Medalia Riconoscimiento a Academiei de Ştiinţe din Cuba (1964); Medalia Weszprémi acordată de Societatea Maghiară de Istoria Medicinei (1967), fiind primul savant străin căruia i s-a acordat această distincţie; Titlu de Laureat al Academiei Naţionale de Medicină din Franţa, distins cu premiul Martignopni – acordat post-mortem la 14 decembrie 1971. A fost cooptat în colegiile de redacţie a unor reviste din străinătate: ale revistei Referativnâi Jurnal din Moscova (1965); Referent permanent pentru istoria medicinei în serviciul Academiei Germane de Ştiinţe din fosta R.D.G intitulată Deutshe Literaturzeitung (1960); membru în colegiul redacţiei revistei Medizinhisstorichen Journal din R.F.G (1966) şi membru în redacţia revistei Etthnomedizin din Hamburg (1971). Prezidează timp de o săptămână lucrările celui de al XXII-lea Congres Internaţional de Istorie al Medicinei, care a avut loc la București, în septembrie 1970, vicepreşedinte al Societății Internaţionale de Istorie a Medicinei (1964-1970). În 1957 a primit premiul de stat pentru lucrarea Contribuţii la istoria medicinii din R.P.R., apărută în 1955. O stradă din Brașov îi poartă numele.
Opera:Două aniversări, Cluj, 1924, 8 p.; Victor Babeş (1854-1924), în Cultura, 1924, I, p. 385-386; Observaţiuni şi întregiri la articolul d-lui D. Stanca, Contribuţiuni la istoricul sifilismului în Ardeal, extras din Rev. ştiinţelor medicale, nr. 9, 1925, 3 p.; Memoriu de titluri şi lucrări, 3 vol., Cluj, Cartea Românească, 1926-1934; Terminologia medicală românească a doctorului I. Piuariu (Molnar von Müllersheim), extras din Dacoromania, an 4, 1926, Cluj, 11 p.; Ştiri străine asupra începuturilor vieţii ştiinţifice şi medicale româneşti în Moldova, extras din Rev. Ştiinţifică V. Adamachi, nr. 4, 1927, 7 p.; Unul care n’ar trebui uitat. Cu prilejul împlinirii a zece ani dela moartea doctorului Sterie N. Ciurcu, în Societatea de mâine, 1927, IV, p. 509-510; Histoire de la variolisation et de la vaccination dans les pays habités par les Roumains, în Archeion, nr. 1, 1927, p. 26-39; Note bibliografice, în Dacoromania, 1927-1928, p. 575; Fauna Ardealului, Banatului şi părţilor ungurene în lumina cercetărilor mai recente, în vol. Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureş, 1918-1928, vol. 1, 12 p. (în colab. cu Chappuis, P. A.); Note concertant André Etienne, s. l., 1928; I. Ursan, Histoire de la variolisation et de la vaccination dans les pays habités par les roumains, extras din Ardelion Roma, vol. IX, 1929, p. 26, 36, 39 şi în limba română în Revista de ştiinţe medicale, București, 1929; Un îndrumător: Aurel Ciortea (1872-9.XI.1929). Cuvinte în numele foştilor elevi braşoveni [f.l., f.tip., f.a.], 3 p.; A suferit Mihai Viteazul de sifilis? în Viața medicală, nr. 5-6/1930, 2 p. (în colab. cu Lengyel Alex.) Fragmente pentru reconstituirea medicinei şi igienii populare în Dacia preromană, în Clujul medical, nr. 7, 1 iul. 1930, 24 p. (în colab. cu Lengyel Al.); Începuturile medicinii științifice românești, Cluj, 1930, 89 p.; Învățământul istoriei științei la universități, în Lucrările întâiului Congres al naturiștilor din România, Cluj, 18-21 apr. 1928, Cluj, 1930, p. 61-73; Note medico-istorice româno-ruse, în Clujul medical, nr. 3, 1930, 8 p. (în colab. cu Baclajanskii, Alex); I sinonimi ‘daci’ delle piante descritte da Dioscoride possono servire alla ricostruzione della lingua daca? în Archivio di Storia della Scienza (Archeion),vol. XII, 1930, nr. 2, p. 164-170; Paracelsus in der siebenbürgisch-sächsischen Volkssage, în Sudhoffs Archiv für Geschichte der Medizin, Leipzig, Bd. 23, Heft 1, 1930, p. 96-98; Schițe balneo-istorice: vol. 4. Apele minerale ale Munteniei cunoscute la 1837, în Clujul medical, nr. 1, ian. 1930, 4 p.; Ştiri despre aromânii din Austria la începutul veacului trecut, extras din Analele Inst. de Ist Naţ., Cluj, 1930, p. 503-512; Une lettre de Charles Daremberg a Fr. R. Seligmann, Leyde, 1930, p. 129-131; Die historischen Grundlagen des Medizinunterrichtes im heutigen Rumänien, în Sudhoffs Archiv für Geschichte der Medizin, Leipzig, 1931, p. 90-116; Din istoria sifilisului, Cluj, 1931, 71 p; Medici aromâni în Monarhia habsburgică, în Închinare lui N. Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani, Cluj, 1931; Memoriu cu privire la insuficiența actualului local al Institutului de Istorie a Medicinei de pe lângă Universitatea din Cluj., s.l., s.n., 1931; Nationale oder nationalistische Medizingeschichtsschreibung?, Nachtrag zu meiner kleinen Mitteilung ‘Nationale oder nationalistische Medizingeschichtsschreibung’ : Bericht ueber die Entwicklung des naturwisswnschafts- und medizinhistorischen Unterrichtesin Rumänien, în Archeion, vol. XIII, 1931, p. 449-459, 543-544, 485-489; Organes et humeurs dans la medicine populaire roumaine, în Communiqués Knoll pour Médecins, nr. 6, 1931, 5 p.; Von der babylonischen Labartu über arab. Karina zum Krankheitsbegriff Samca in der rumänischen Volksmedizin, Leyde, 1931, 16 p.; Lemoştu-Karina-Samca, Cluj, 1935, 19 p.; Bibliografia tezelor de la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj, nr. 1-1000 (în colab.), Cluj, Cartea Rom., 1936, 102 p.; Braşovul, vechiu centru medical românesc, în Fraţilor Alexandru şi Ion Lăpedatu la împlinirea vîrstei de 60 de ani, XIV, IX, MCMXXXVI, București, 1936, p. 121-132; Deutsche Einflüsse auf die Entwicklung der rumänischen Medizin, în Südostdeutsche Forschungen, I, 1936, p. 116-147; Victor Babeş şi Ioan Cantacuzino. Doi români vestiţi vânători de microbi, Cluj, Tip. Pallas, 1938, 64 p.; O lămurire asupra datei naşterii lui Ioan Piuariu-Molnar, în Anuarul Institutului de istorie naţională, Cluj, Sibiu, 1939-1942, VIII, p. 382-383; Ioan Molnár-Piuariu, primul medic titrat român ca autor medical, Cluj, [f.a.], 16 p.; Contribuţia Transilvaniei şi Banatului la începuturile medicinei ştiinţifice româneşti. Comunicare…, (București), Cartea Rom., 1940, p. 86-91; Contribuţiuni la cunoaşterea igienei rurale în trecutul nostru, în nr. festiv al Revistei de Igiena Socială, an. 10, nr. 1, 1940, 29 p.; Le début des sciences naturelles et médicales chez les Roumains, extras din Revue de Transylvanie, tom 6, nr. 2, București, 1940, 12 p.; Ajutorul românilor ardeleni pentru răniţii războiului independenţei, în Transilvania, nr. 5-6, iul.-aug. 1941, p. 390-407 (extras, Sibiu, Dacia Traiană, 1941, 23 p.); Empirische Heilpraktiken der Volksmedizin im Lichte neuzeitlicher Forschung, extras din Medizinische Zeitschrift, H 4/5, 1941, Sb., p. 75-85; Ardeleni şi începuturile medicinii româneşti, în Transilvania, nr. 7-8, 1942, p. 564; Un medic român ardelean: Prof. Marius Sturza, Sibiu, 1942, 24 p.; Victor Babeş, energie românească, în Transilvania, nr. 5, 1942 (extras, Sibiu, Tip. Dacia Traiană [f.a.], 10 p.); Analiză şi spiritualitate în medicină. Câteva reflexe metodologice, București, Cartea Românească, 1943, 19 p.; Câteva lămuriri şi date cu privire la biografia lui I. Piuariu Molnar, în Omagiu lui I.Lupaş…, 1943 (9 p. şi extras); Câteva precizări biografice pentru istoria medicinei româneşti, în Anuarul Institutului de Istorie Naţională, vol. IX, 1944, p. 426-429; Despre vrăji, doftoroaie şi leacuri băbeşti, București, Editura de stat pentru literatura științifică, 1953, 55 p.;Ueber Zauberreien, Kurpfuscherinnen und Quachsalbermittel, București, 1953, 62 p.; Emil Gh. Racoviţă – un mare explorator şi biolog român, București, Ed. Medicală, 1954, 73 p.; Medicina în Ardeal în timpul orânduirii feudale, în vol. Contribuţii la istoria medicinii în R. P. R., București, 1955, p. 170-171; Adalékok a R.N.K. orvostudományának történetéhez, forditotta Fodor Ernő, București, Ed. Medicală, 1955, 402 p.; Câteva date şi interpretări în legătură cu studiul şi gradul academic al lui Ioan Piuariu-Molnár (1749-1815), în Revista medicală, 1956, II, nr. 1, p. 86-88; William Harvey (1578-1657), în Revista medicală, nr. 6, 1957, p. 76; Étude de l’ethnographie médicale en Roumanie, (în colab. cu C. Gheorghiu), în vol. 17-e Congrès international d’anthropologie et d’archéologie préhistorique; Eléments de médicine hiératique et empirique du la Tène Dace, communication présentée au 16-e Congrès international d’histoire de la médicine, Montpellier, sept. 1958, București, 1958, 10 p.; Sägeartiges Instrument aus einem keltischen Brandgrab gefunden bei Galaţii Bistriţei, wahrscheinlich Trepanationssäge, în XV-e Congrès International d’Histoire de la Médicine, 1958, p. 65-80; Über ein vermutliches Wundstreupulver, gefunden in der Instrumentkassette eines dakischen Priesterarztes, cca 106 u.z. Bericht erstattet am Internationalen Kongress für Geschichte der Pharmacie.Dubrovnik, August 1959, [Bukarest], Gesellschaft der Medizinischen Wissenschaften in der Rumänischen Volksrepublik, 1959, 12 p.; Iuliu Ghelerter (1903-1967), în Viaţa Medicală, vol. 14, 17, 1967, p. 1153; O epidemie de icter la Brașov (1784-1785), descrisă de dr. Martin Lange, extras din Studii şi cercetări de inframicrobiologie, t. 18, 3, 1967, București, 7 p.; Skizze zur Periodisierung der Anfänge einer rumänischen wissenschaftlichen Heilkunde, extras din Revue roumaine de biologie, Série botanique, tom 12, nr. 2-3, 1967; Date noi cu privire la activitatea medicală a lui Ioan Piuariu Molnar, în Revista Medicală, nr. 4, 1969, p. 500-505 (în colab); Figuri ilustre din evul mediu, București, Ed. Tineretului, 1969, 428 p. (în colab. cu Andreescu, Dumitru și Brătescu, Gh.); Medicina geto-dacilor, în vol. Istoria medicinii universale, București, Ed. Medicală, 1970, p. 189-198; Contribuţii noi la viaţa şi activitatea lui Ioan Piuariu Molnar (1749-1815), în Anuar. Inst. Ist. Arheol. Cluj, 1971, 14, p. 55-80 (în colab. cu Spielmann, I. şi Szőkefalvi-Nagy Z.); Date noi cu privire la activitatea lui Ion Piuariu-Molnar, în Studii. Rev. Ist., 1971, 24, nr. 4, p. 793-799 (în colab. cu Spielmann, I. şi Szőkefalvi-Nagy Z.); Merinde pentru un drum de o viaţă, în România literară, nr. 27, 1 iul. 1971, p. 6-28; O mare şcoală (Brașovul inedit), în Astra, nr. 11, 1971, p. 16 [pagini din istoria învăţământului braşovean]; Un medic reprezentativ în Transilvania secolului al XVIII-lea: Martinus Lange, în Steaua, nr. 4, apr. 1971, p. 123-124; Rememorări sentimentale, în Almanah Tribuna, 1976, Cluj, 1975, p. 186-188; Despre vrăji, în Povăţuitorii sănătăţii, Ed. Medicală, 1976, p. 354-357; Din tradiţiile medicinii şi ale educaţiei sanitare. Studii şi note, sub redacția lui G. Brătescu, București, Ed. Medicală, 1978, p. 449-453; Traduceri: Vânătorii de microbi de Paul De Kruif, București, Ed. Tineretului, 1969, 360 p. (traducere în colab.), ed. 1938, 371 p. (în colab.).
Referinţe: Eliade, M., Inst. de Istoria Medicinei, în Cuvântul, 31 oct. 1928, p. 2; Minerva; Eliade, M., Istoria medicinei la Cluj, în Cuvântul, 11 mai 1932, p. 1; Eliade, M., Valeriu Bologa, în Vremea, nr. 400, 11 aug. 1935, p. 9; Istoria medicinei în România, în Revista Fundațiilor Regale, iun. 1936, p. 664-669; DER, I, p. 388-390; Buzura, A., Profesorul Valeriu Lucian Bologa la 75 de ani, în Tribuna, XI, nr. 48, 30 nov. 1967, p. 6.; De vorbă cu prof. univ. Valeriu Bologa, în Luceafărul, X, 1967, nr. 15, 15. apr. 1967, p. 171-197; Blandiana, A., Rusan, R., Convorbiri subiective, București, Albatros, 1971, p. 99-104; Bologa, E., Huttmann, A. ş.a., Valeriu Lucian Bologa, în Astra, VI, nr. 12, dec. 1971, p. 5 ; Istoria Învăţământului din România, compendiu, București, 1971, p. 91-92, 305; Prof. dr. docent Valeriu Lucian Bologa, în Muncitorul Sanitar, XXIII, nr. 47, 16 nov. 1971, p. 2; Prof. dr. docent Valeriu Lucian Bologa, în Tribuna, XV, nr. 44, 4 nov. 1971, p. 13 şi nr. 46, 18 nov. 1971, p. 12; Valeriu Lucian Bologa, professzor (1892-1972), în Orvosi Szemle, 1971, 17, nr. 3-4, p. 482; Brătescu, G., Un neuitat cercetător al trecutului, în Muncitorul sanitar, nr. 49 (1173), 28 nov. 1972, p. 2; Iszák S., Prof. dr. docent Valeriu Lucian Bologa(1892-1971), în Clujul Medical, 1972, 45, nr. 1, p. 4-8; Negru, I., Valeriu Lucian Bologa, 1972 (extras); Spielmann, Iosif, Omagiu profesorului Valeriu Lucian Bologa, în Vatra, nr. 3, 20 mart. 1972, p. 17; Kaiser, Wolfram, Die Doktordissertationen transsylvanischer Mediziner an der Universität Halleim18. Jahrhundert, în Forschungen zur Volk-und Landeskunde, Band 16, nr. 2, 1973, p. 37-47; Spielmann Iosif, Ave Adque Vale –Valeriu Bologa, professzor, emlékezetére, în Orvostörténeti közlemények., Comunitaciones de Historia Artis, Medicinae, 1973, p. 66-67; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 50-51 (cu bibliografie); Valeriu Lucian Bologa, Rememorări Sentimentale, ediţie îngrijită de Dr. Lucia Bologa-Donşa, EDP, 1975, (postfaţa semnată de prof. Sandu Bologa – bibliografie); Duţescu, Benone, Valeriu Lucian Bologa 1892-1971 [Monografie], București, Ed. medicală, 1976, 108 p.; EIR, p. 68-69 (cu bibliografie); In memoriam Valeriu Lucian Bologa, Cluj, Litografia I. M. F., 1981; Izsák Samuel, Profesor dr. docent Valeriu Lucian Bologa(1892-1972), în Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii – Dicţionar, București, EŞE, 1982, p. 114; Rebreanu, Vasile, Scorobete, Miron, Cu microfonul dincoace și dincolo de Styx, vol. 2, Cluj, Ed. Dacia, 1981; Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii. Dicţionar, București, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p. 61 (cu bibliografie); [Valeriu Lucian Bologa], în Clujul medical, nr. 2, 1982, p. 168-169; Valeriu Bologa lacatedră, în Olaru Alexandru, Interferenţe medico–culturale. File din istoria medicinii româneşti, Craiova, Scrisul românesc, 1983, p. 135-139; Datcu, I., Folcloriştii români, în Memoriile Secţiei de ştiinţe filologice, literatură şi arte a Academiei, București, 1987, 9, p. 63-72; Bologa, Emil I., Ex libris Valeriu Lucian Bologa, în Gazeta de Transilvania, nr. 381, 382, din 23, 24 mart. 1991, p. 2; Ionescu, Corneliu, Centenar Valeriu Lucian Bologa, în Viaţa medicală, nr. 47, 20 nov. 1992, p. 2; Iszák, Samuel, Bologa, Sandu, Valeriu Lucian Bologa: evocare monografică, Cluj, Ed. Miracolul Cuvântului, 1995, 176 p.; Popa, Mircea, Din corespondenţa lui Valeriu Lucian Bologa cu A. Veress, în Biblioteca şi cercetarea, 1998, 21, p. 99-107; Puşcariu, Schiţa; Mircea Eliade în corespondență cu Valeriu Bologa, în Steaua, an 54, nr. 9, sept. 2003, p. 9-10; Gligor, Mihaela, Între filosofie și medicină. Folclorul medical în viziunea lui Mircea Eliade și Valeriu Bologa, Cluj, PUC, 2012; Mircea Eliade și Valeriu Bologa. Corespondență postbelică, text îngrijit de Liviu Bordaș, în Viața românească, nr. 3-4, 2013, p. 16-24; Casadio, Giovanni, Între filozofie, medicină și folclor. Mircea Eliade și Valeriu Bologa, în Orizonturi culturale italo-române, anul III, nr. 4, apr. 2013, disponibilă la http://www.orizonturiculturale.ro/ro_recenzii_Giovanni-Casadio.html,
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.