BLEAHU, Marcian David (născut 14 martie 1924, Brașov – decedat 30 iulie 2019, București), geograf, geolog, speolog. A absolvit Liceul Ioan Meșotă din Brașov și, în 1949, Facultatea de Științe, Secțiile de Științele Naturii și Geografie, Universitatea București. A rămas la universitate, la Catedra de Geologie, unde a parcurs treptele de asistent, șef de lucrări, conferențiar, în perioada 1949-1961. Începând tot din 1949 a activat ca geolog, cercetător și inclusiv director la Institutul geologic al României, până în 1994. Între 1949-1952 a condus lucrările serviciului de geologie ale canalului Dunăre – Marea Neagră. În 1953 a condus cercetările geologice în vederea proiectării Metroului București. În 1961 a fost epurat politic din învățământ. În anul 1974 a susținut doctoratul cu o teză despre geologia și morfologia peșterilor la Universitatea Cluj. În 1977 a făcut parte din echipa interministerială de analiză a cutremurului din 4 martie 1977. Între anii 1985-1994 a participat în echipa care a inițiat, organizat și condus Muzeul geologic din București. A reluat cariera sa universitară în 4 aprilie 1990, când a înființat prima instituție particulară de învățământ superior din România, Universitatea Ecologică din București, împreună cu Dolphi Drimer. Devenit decan al Facultății de Științele Naturii, ulterior redenumită Facultatea de Ecologie, a predat geografia fizică a României, geologie, protecția naturii și arii protejate, încheindu-și activitatea în 2001. A fost un dedicat geolog de teren, studiind timp îndelungat, între 1952-1985, stratigrafia și structura Munților Carpați și mai ales a Munților Apuseni. Cercetările sale științifice au descris structura geologică a munților Maramureș, Bihor, Codru-Moma, Metaliferi, cărora le-a dedicat monografii. A realizat individual și în cooperare peste 50 de hărți, părți ale Hărții Geologice a României, la scara 1:200.000. Munca de teren l-a orientat spre studiul morfologiei și hidrologiei, ajungând la carstologie și cartografierea peșterilor, explorând peste 130 km galerii de peșteră. Din punct de vedere teoretic a intuit importanța studiului dinamicii litosferei în procesul de formare a structurilor tectonice. Împreună cu colegii italieni M. Boccaletti și P. Manetti și cu americanul B. Burchfield, a interpretat structura lanțului carpatic și a întocmit o sinteză de evoluție paleogeografică, combătând ideile tectonicienilor români de atunci. În pofida opoziției mediului științific din România și a interdicțiilor impuse de regimul comunist, Marcian Bleahu a reușit să convingă și și-a susținut ideile în conferințele de la Viena, Geneva, Zürich, Potsdam, Basel etc. Teoria sa a sintetizat-o în lucrarea Tectonica globală, în două volume, apărute la Editura Științifică, în 1983 și 1989. A militat pentru protecția mediului, a ariilor protejate și pentru ecologie ca o concepție de viață ce păstrează echilibrul și este o luptă în favoarea naturii, învățând oamenii cum să nu producă deșeuri și nu în favoarea oamenilor, cu accentul pe cum să scăpăm de deșeuri. Volumul Privește înapoi cu mânie, privește înainte cu spaimă a fost apreciat drept manualul ecologismului militant. A publicat lucrări științifice și articole de specialitate, precum și de popularizare, a susținut conferințe și a avut numeroase apariții în mass media audio-vizuală, popularizând știința și inspirând generații de tineri pasionați de natură, munte și peșteri, multora fiindu-le mentor. După 1989, împreună cu Toma George Maiorescu, a fondat partidul Mișcarea Ecologistă din România. A fost ales senator de București în mai 1990 și a devenit ministrul mediului în guvernul Teodor Stolojan (1991-1992), poziție din care a inițiat și elaborat legislația de protecția mediului, încercând să integreze România în convențiile internaționale care reglementau domeniul. În 1996 a fost ales senator de Brașov pe listele electorale ale C.D.R., din partea Federației Ecologiste din România. În 1992 a fost desemnat vice-președinte al Conferinței ONU pentru mediu și dezvoltare de la Rio de Janeiro. Pentru lucrările și contribuția sa a primit numeroase distincții: Premiul Academiei României „Emil Racoviță” (1965), medalia „Meritul științific” (1966), decorația „Ordinul muncii”, clasa a III-a (1971), Premiul Academiei României „Grigore Cobălcescu” (1974), Premiul Academiei României „G. M. Murgoci” (1976), Premiul Academiei României „Ștefan Hepites” (1994), medalia „Combatant în Al Doilea Război Mondial” (1997), decorația „Steaua României” în grad de Cavaler (2009), Profesor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai Cluj Napoca (2009), Medalia de merit „Percy Allen” a Uniunii europene a Societăților de geologie (2012). La 28 iunie 2018 Adunarea Generală a Academiei României l-a ales membru de onoare în cadrul Secției de științe geonomice. Era un pasionat meloman.
Opera: Geologie – Cristalele României (în colaborare cu I. Miclea), București, Ed. Sport-Turism, 1977, XV, 36 p., 40 f. planșe color; Formarea continentelor și a oceanelor, București, EȘE, 1978, 112 p.; Geologie – Tectonica globală, vol. I, București, Ed. Științifică, 1983, vol. II, 1989; Pământul se destăinuie, București, Ed. Ion Creangă, 1985, 160 p.; Geologia României, București, Ed. Universității Ecologice București, 1994; Geologia generală – Dinamica internă, București, Ed. UEB, 2001; Geologie generală – Dinamica externă, București, Ed. Universității Ecologice București, 2002;
Geografie – Pitorescul regiunilor carstice, București, Ed. SRSC, 1956; Flori de piatră, București, Ed. Științifică, 1966, 104 p.; Morfologia carstică, București, Ed. Științifică, 1974; Relieful carstic, București, Albatros, 1982, 282 p.; Geografia fizică a României, București, Ed. UEB, 2001; Dincolo de peisaj, București, Paidea, 2007;
Speologie – Peștera Topolnița(în colaborare cu C. Lascu), București, Ed. Sport-Turism, 1975; Catalogul peșterilor din România(în colaborare cu I. Povară), București, Ed. CNSFS, 1976; Cuceritorii întunericului – Alpinismul invers în lumea peșterilor, București, Ed. Sport-Turism,, 1976, 196 p.; Omul și peștera, București, Ed. Sport-Turism, 1978, 312 p.; Peștera Bulba(în colaborare cu C. Lascu), București, Ed. Sport-Turism, 1985, 38 p.;
Ecologie – Rezervații naturale geologice din România(în colaborare cu F. Marinescu și V. Brădescu), București, Ed. Tehnică, 1976; Ecologie-Natură-Om, București, Ed. Metropol, 1998; Privește înapoi cu mânie… privește înainte cu spaimă – Valențele ecologiei politice, București, Ed. Economică, 2001; Ariile protejate din județul Brașov, în Țara Bârsei, an XII, 2002, p. 177; Arca lui Noe în Secolul XXI, Ed. Națională, 2004; Arii naturale protejate din Bucovina(în colaborare cu A. și T. Done), Gura Humorului, Ed. Terra Design, 2007; Roșia Montană – prefigurarea unei tragedii naționale, 2013; Ariile protejate și protecția naturii, ediție și revizie finală Șerban Dragomirescu, București, Paideia, 2019, 873 p.; 10.000, vol. 1, (prim editor Perlik Romeo-Alexandru, editor second Gh. Virgil Aldica, co-editori Lucian Bușu, Gabriel Cazan), Ghimbav, Art Soleil, 2019, 208 p.;
Turism și Alpinism – Munții Apuseni (în colaborare cu S. Bordea și Al. Borza), București, Ed. ONT, 1963; Himalaya – cucerirea giganților lumii (în colaborare cu M. Bogdan și Gh. Epuran),București, Ed. Științifică, 1966; Munții Apuseni: Bihor-Vlădeasa – ghid turistic (în colaborare cu S. Bordea), [Oradea], Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1967, 336 p.; Bihor-Vlădeasa – ghid turistic (în colaborare cu S. Bordea), București, Ed. pentru turism, 1974, 119 p.; Munții Codru-Moma, București, Ed. Sport-Turism, 1978, 104 p.; Munții Bihor-Vlădeasa – monografie(în colaborare cu S. Bordea), București, Ed. Sport-Turism, 1981, 496 p.;
Participări la volume de sinteză – Grottes d’Oltenie explorées de 1959 a 1962 (în colaborare cu A. și V. Decou), în vol. Recherche sur les grottes du Banat et d’Oltenie 1959-1962, Paris, Ed. CNRS, 1967; Evoluția proceselor litogeneticeîn volumulEvoluția geologică a Munților Metaliferi, București, Ed. Academiei, (în colaborare cu M. Lupu), 1969; Karst of Romania, în vol. editat de M. Herak și T. V. Stringfield Karst, Important Karst of the Northern Hemisphere, Amsterdam, Ed. Elsevier, 1972; Rumanian Carpathians – The Apuseni Mountains, în vol. Tectonics of the Carpathian-Balkan Regions, Bratislava, Geological Institute of Dionyz Stur, 1974; Poziția structurală a Munților Apuseni în cadrul sistemului alpino-carpato-dinaric, în vol. Munții Apuseni, București, Ed. Academiei, 1976; Peșterile din Munții Bihor (bazinele Padiș-Cetățile Ponorului, Valea Galbenă, Valea Gârda și din Bazinul văii Topolnița, în vol.Peșteri din România, București, Ed. Științifică,1976; Palaeokarst of Romania, în vol. editat de P. Bosak și D. C. Ford, Paleokarst, Praga, Ed. Academia, 1989; Varia– Viața și opera lui G. M. Murgoci(în colaborare cu B. Iancovici), în vol. G.M.Murgoci – Opere alese, editat de M. Bleahu și B. Iancovici, Editura Academiei, 1957; Curs de limba germană – texte de geologie și geografie (în colaborare cu J. Livescu și A. Savin), 1963; Curs de limba germană – texte de biologie (în colaborare cu J. Livescu și A. Savin), 1968; Probleme fundamentale ale lumii contemporane, în vol. Geografia mediului înconjurător, Manual pentru clasa a XI-a, București, EDP, 2002; Spovedania unui neînvins, București, Ed. Paideia, 2006; Amintirile unui fost elev despre un profesor îndrăgit [Victor Tufescu], în Țara Bârsei, anul 8, nr. 8 (2009), p. 13-14; Erich Jekelius, un mare geolog și paleontolog brașovean, în Țara Bârsei, an 9, nr. 9 (2010), p. 14-19; Note fără portativ, București, Ed. Paideia, 2011.
Referințe: Vișan, C., Semnături în contemporaneitate (interviu cu Marcian Bleahu despre Tectonica globală), București, Ed. Cartea Românească, 1986, p. 241-248; Edroiu, N. et alii, Marcian Bleahu – medalion biographic, în volumul Ațel, Ed. Eurodidact, 2002, p. 141-143; Enciclopedia marilor personalități, Ed. Geneze, 2004, vol. VI, p. 39-42; Filipoiu, M., Burlacu, G., Frumosu, L., Ecologia – dicționar enciclopedic, București, Ed. Tehnică, 2006, p. 117; Dicționarul personalităților din România, București, Ed. Anima, 2010, p. 62-64; Cosma, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon, București, Ed. Muzicală, vol. X, 2011, p. 209-210; Dictionary of international Biography, Cambridge, International Biographical Center, volumes XVII, XVIII; Orbis Geographicus, Vienna; Who’s Who in Europe, Brussels, Servi-Tech, volume. 6; Chirvasă, Adina, Un brașovean, membru de onoare al Academiei Române, în Bună Ziua Brașov, an 22, nr. 6852, 21 nov. 2018, p. 1; Dragomirescu, Șerban, Elogiu profesorului dr. Marcian David Bleahu, în Țara Bârsei, anul XVII (XXVIII), 2018, s. n., nr. 17, p. 384; Bleahu, Marcian, Memoriu de activități și scrieri 1944-2019, august 2019, 123 p.; Jighira, Liliana, A murit un mare savant originar din Brașov, în Transilvania Expres, anul 25, nr. 7897, 1 aug. 2019, p. 5.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.