BLAGA, Iosif

BLAGA, Iosif (născut 1 iulie 1864, Lancrăm, județul Alba – mort 2 iunie 1937, Brașov), profesor, estetician, publicist şi teolog. După ce a frecventat gimnaziul german din Sebeş şi cel maghiar din Alba Iulia între 1876-1884, unde îşi ia bacalaureatul în 1884, a urmat, începând cu acelaşi an până în 1887, teologia la Seminarul românesc din Sibiu. Între 1887-1891, urmează cursurile Universității din Budapesta, unde îşi susţine doctoratul în filosofie cu teza Problema atenţiei din punct de vedere psihologic şi pedagogic în 1891. După încheierea studiilor, a funcţionat ca profesor provizoriu (1891-1894) şi profesor definitiv, începând cu anul şcolar 1894/1895, la Liceul „Andrei Şaguna” din Brașov unde a predat istoria şi limba română  ca specialităţi principale şi limba latină ca specialitate secundară. Era calificat şi pentru a preda psihologia, logica, limba maghiară şi geografie. Era unchiul lui Lucian Blaga, fiindu-i și profesor. După moartea lui V. Oniţiu*, ajunge director (1915), fiind ales în unanimitate. În 1916, o dată cu retragerea trupelor române din Braașov, părăseşte oraşul, fiind destituit de mitropolitul V. Mangra, împreună cu alţi zece profesori plecaţi şi ei în pribegie şi înlocuit cu Gh. Chelariu. Între 1916-1919, a călătorit în Norvegia, Suedia şi Franţa, prilej cu care a făcut o intensă propagandă pentru cauza Transilvaniei. Iosif Blaga, împreună cu N. Bogdan și C. Lacea*, s-a stabilit după ocuparea Bucureştilor, în Suedia, în legătură cu Legaţia României condusă de ambasadorul Derussi. Acesta, după pacea de la Buftea, a înfiinţat un birou de presă dând ştiri la zi despre lupta românilor din Transilvania: ei extrăgeau din presa germană, austriacă şi maghiară articole privind chestiunea română. Iosif Blaga a trecut de la Stockholm la Christiania în Norvegia. În toamna lui 1918 cei trei au fost invitaţi de Take Ionescu la Paris pentru a face parte din Consiliul Naţional Român. Luau parte la şedinţe săptămânale, dar votul lor era consultativ. N. Bogdan şi C. Lacea lucrau la comisia presei, iar Iosif Blaga pregătea o hartă etnografică. Iosif Blaga şi C. Lacea au fost delegaţi să inspecteze taberele de prizonieri români din Franţa. În Franţa a vizitat în calitate de delegat al Consiliului Naţional Român, împreună cu C. Lacea*, taberele de prizonieri români deţinuţi de francezi şi americani, depunând eforturi pentru repatrierea acestora sau încadrarea lor în Legiunea română, iar la Paris, în calitate de membru al Consiliului Naţional al unităţii românilor, între 1918-1919, Iosif Blaga a colaborat la alcătuirea hărţii etnografice a Transilvaniei. A fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918 și a fost ales membru în Marele Sfat Național. De la 1 septembrie 1919 îşi reia postul de director al Liceului Şaguna. Reuşeşte să salveze liceul din situaţia critică de după război, când biserica nu mai putea plăti salariile profesorilor. Au fost refăcute clădirile şi internatul şcolii, a sporit baza materială şi a fost completat corpul profesoral, decimat de război sau atras de şcolile statului ori promovat, datorită valorii sale, în special la nou înfiinţata universitate românească din Cluj. Liceul braşovean a mai funcţionat câţiva ani ca şcoală confesională, iar prin intervenţia sa, profesorii braşoveni vor fi salarizaţi din bugetul statului, urmărindu-i exemplul şi alte licee şi şcoli confesionale româneşti. Acţiunea pentru echivalarea deplină a liceului cu şcolile statului s-a încheiat în 1925, după ce demersurile sale au fost susţinute şi în Parlament, printre alţii şi de fostul şagunist dr. I. Lupaş. Din toamna lui 1919 a reprezentat cercul Săcelelor în calitate de senator în primul parlament al României unite, mandatul său de parlamentar începând odată cu cel al guvernului Al. Vaida-Voevod. A fost şi inspector-şef al regiunii a 5-a şcolare (aprilie 1924-1925), precum şi preşedinte al Eforiei şcolilor româneşti din Brașov. Ca director al Liceului Andrei Şaguna a publicat anuarele şcolare pentru anii 1915-1916, 1919-1920, 1924-1925 şi 1927-1928 (ultimele două în colaborare cu profesorul I. Moşoiu), precum şi anuarele Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român, în calitate de secretar al organizaţiei. În ultima calitate a ţinut conferinţe la adunările generale ale societăţii, în care au fost evocaţi, printre alţii Al. Bogdan* şi V. Oniţiu*. La cei 75 de ani de când Liceul Andrei Şaguna a fost întemeiat, a patronat serbările prilejuite de jubileul acestuia şi a fost cel care s-a preocupat de apariţia anuarului jubiliar, în care sînt redate festivităţile şi cuvântările celor care au luat parte la eveniment. S-a îngrijit de redactarea cu regularitate a anuarelor liceului, ţinând însă şi un mare număr de discursuri la deschiderea cursurilor, la diferite serbări şi festivităţi. A fost autorul unor studii de psihologie, pedagogie şi estetică literară. La început aceste preocupări au fost publicate în Tribuna Poporului din Arad şi Familia, cărora le putem adăuga pe cele de la Gazeta de Transilvania, TR. În 1899 i-a apărut cea mai importantă lucrare, Teoria dramei, concepută ca un manual destinat atât elevilor, cât şi unui public mai larg. Publicarea acesteia a prilejuit aprecierile favorabile ale lui C. D. Olănescu, referent al Academiei Române, dar şi obiecţiile critice ale profesorului ardelean Gh. Pop în revista Convorbiri literare, ce au dat naştere unei polemici. Cu toate acestea, în estetica românească, această carte este prima care se ocupă sistematic de unele probleme de estetică ale literaturii dramatice. Concepţia autorului a fost influenţată de mai mulți gânditori pe care Iosif Blaga îi sistematizează fără să creeze un scris estetic original (Fr. Hebbel, G. Th. Fechner, Kirchmann, Ed. v. Hartmann, J. Volkellt, H.Taine, J.Wakernagel, Fr. Spielhagen, G. Freitag, R. Rob. Pröles, H. Bulhaupt, Zs. Beöthy, Ed. Steiger, Rob. Zimmermann). Cartea e o primă sinteză teoretică făcută la noi asupra condiţiei dramei. Autorul tratează în această carte materia unei discipline ce se studia în clasa a VII-a de atunci, dar cartea depăşeşte cadrul unui simplu manual, fiindcă doar o parte din capitole se studiau la şcoală. La bibliografie, predomină studiile germane, Taine fiind citat o singură dată, după o ediţie germană. Iosif Blaga consideră poezia ca fiind determinată de felul vieţii sufleteşti a poetului şi stabileşte un paralelism între dezvoltarea culturală a individului şi dezvoltarea culturală a omenirii, afirmă că genul dramatic reprezintă „cel mai înalt grad de putere poetică” faţă de epică, reproducere a realităţii şi lirică, expresia unor sentimente personale. Concepţia sa estetică se încadrează în curentul psihologizant reprezentat de Fechner şi Volket. Teoriile sale estetice se bazează pe observaţiile psihologiei, el afirmând că „Orice adevăr estetic este recunoscut azi numai dacă e verificat de legile psihologice”. Prezintă principalele genuri de poezie dramatică (tragedia, „drama proprie”, comedia), aplică metoda inductivă, exemplele pe care le foloseşte pentru generalizările teoretice fiind Macbeth pentru tragedie, Conu Leonida faţă cu reacţiunea pentru comedie şi Stâlpii societăţii pentru dramă, deci preferinţele lui sunt Shakespeare, Caragiale, Ibsen. Ca majoritatea contemporanilor consideră tragedia a fi principala subdiviziune a genului dramatic. În perioada în care apare cartea, lumea era mai mult interesată de teatrul antic şi de drama romantică franceză, iar el aduce cultul lui Shakespeare şi ideile esteticii germane contemporane. O parte a lucrării e inspirată din autori străini, cum declară şi el în prefaţă, dar sinteza e originală, iar elementele de literatură română sunt numeroase. Teoria sa îşi avea izvoarele în ideile despre dramă ale lui Fr. Hegel, cum crede L. Blaga în Hronicul, considerând că Iosif Blaga prelungeşte în climatul cultural al Ardealului de la sfârşitul secolul trecut „estetica şcoalei hegeliene”. părere respinsă de Grigore Traian Pop. De fapt Iosif Blaga e atras de mult mai mulţi gânditori. Lingvist militant, a pledat pentru o ortografie unitară, susţinând principiul fonetic. La 6 decembrie 1924 a fost hirotonisit protopop al Brașovului de către mitropolitul N. Bălan. A predicat în biserica Sf. Nicolae, precum şi în bisericile din Prejmer, Stupini, Satu Nou şi Hărman. Deşi a condus timp de 13 ani, până la moarte, cel dintâi protopopiat al arhidiecezei ortodoxe române din Brașov, a rămas şi directorul Liceului „Andrei Şaguna” până în 1928. Între 1928-1931 a fost vicepreşedinte al Senatului din partea PNŢ. A făcut parte din Sinodul Arhidiecezan, precum şi din Congresul Naţional şi din Consistoriul Mitropolitan. A fost membru în Secţiunea literară şi ştiinţifică a Astrei, calitate în care a semnat în revista T o serie de studii referitoare în special la instrucţia şcolară a tineretului. În paralel, a îndrumat, timp de mai mulţi ani, conferinţele învăţătorilor din cercurile Miercurea, Sebeşul Săsesc şi Alba Iulia, făcând parte şi din corporaţiile administrative ale şcolilor secundare din Brașov. A fost membru în Eforia şcolilor ortodoxe din Brașov (1925-1937) şi în delegaţiunile şcolare. A fost, de asemenea, membru al Sinodului Arhidiecezan, al Consistoriului Mitropolitan şi al Congresului Naţional Bisericesc. A fost membru în comitetul Societății pentru Fond de Teatru Român, iar între 1901-1912 a fost secretar al acesteia, îngrijindu-se de redactarea Anuarului Societăţii (numerele V-XV). În acestea apar dări de seamă despre mişcarea teatrală a diletanţilor români din Transilvania, precum şi articole pe probleme estetice, dezbătute şi în revista T. Pentru necesităţi didactice a alcătuit în 1902 un manual de analize psihologice, bazat pe metoda inductivă. De-a lungul multor ani, începând cu 1906 şi-a pregătit elevii în special pe cei din clasele mari, în vederea tradiţionalelor călătorii de studii în străinătate, în special în Italia şi Grecia. A consemnat fără mijloace literare, Excursiunea şcolară în Italia (1907), pe care a evocat-o nepotul său, Lucian, în Hronicul şi cuvântul vârstelor. A alcătuit şi câteva scurte biografii ale unor cărturari ardeleni: Iosif Vulcan, Virgil Oniţiu*, Alexandru Mocioni, Andrei Bârseanu*, Andrei Şaguna, Ion Ciurcu* şi Al. Ciura, Al. Mociony, Vasile Saftu*. Este îngropat în cimitirul Groaveri din Brașov.

Opera: A Figyelem problémája pszihologiai és pedagógiai szempontból (Problema atenţiunei din punct de vedere pshihologic şi pedagogic), teză de doctorat, Budapesta, Rózsa Kalman…, 1891, 48 p.; Instrucţiunea istorică în şcoalele medii, La chestiunea instrucţiunii femeii, în T; Higiena, ca obiect de învăţământ în şcoalelemedii, în Astra, XXXI; programa gimnaziului, Brașov, 1895; Discuţiunea asupra unor principii de artă şi morală, în TPO, I, 1897, 216-217; Morala şi schiţele domnului Hodoş, în TPO, I, 1897, 193-195; Teoria dramei. Cu un tractat introductiv despre frumos şi artă, Brașov, Ed. autorului, 1899, 321 p., ediție nouă îngrijită, studiu introductiv, note și glosar de Serafim Duicu, Craiova, Scrisul românesc, 1995, 280 p; Din estetica tragicului, vol. I-II, Sibiu, Tip. Arhidiecesană, 1900-1901; Discurscomemorativ, Brașov, Tip. A. Mureşianu, 1900, 24 p.; Analise psichologice, Brașov, Tip. Ciurcu, 1902, VIII + 191 p.; Psichologiavoinţei, în T, II, 1902; Discurs rostit la mormântul lui I. Vulcan, în numele Comitetului Societăţii pentru fond de teatru român, în Anuarul… Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român, Brașov, 1906-1907, XI, p. 13-17; Anuarele Soc. pentru Fond de Teatru Român, V-XV [în fiecare din aceste anuare a publicat articole şi critici despre mişcarea teatrală de la noi şi a compus planurile de acţiune şi regulamentele ale Soc., pe care le-a alcătuit în calitate de secretar]; Excursiunea Şcolară în Italia, Brașov, Tip. Mureşianu, 1907, 56 p.; Itinerarul şi programul excursiunii de studii în Italia, Brașov, Tip. A. Mureşianu, 1907, 1914, 16 p.; Soc. pentru Fond de Teatru Român şi domnul Z. Bârsan, Brașov, 1907, 23 p.; Descrierea excursiei în Constantinopol şi Grecia, în Anuarul liceului „Andrei Şaguna”, 1910/1911; a ţinut prelegeri la moartea lui I. Vulcan, Al. Mociony, prof. P. Roşca, V. Saftu şi Ioan Contcu şi la comemorarea lui A. Şaguna; Directorul V. Oniţiu, în Anuarul liceului, 1915/1916, reprodus în broşură, 24 p., Brașov, Tip. A. Mureşianu, 1916; s-a ocupat de editarea Anuarelor lic. „A. Şaguna” pe anii 1915/1916, 1919/1920 şi 1924/1925; în colab.: Conferinţe pedagogice ale corpului profesoral: 1894-1900, Seria 1-2, Brașov, 1897, 1900; Istoricul Lic. „A. Şaguna“, în Anuarul pe anul jubiliar 1924-1925, 180 p.
Referinţe: mss.: Scrisoare trimisă de Elie Cristea lui Iosif Blaga, mss. nr. 3580 aflat la secţia Colecţii Speciale, Biblioteca Județeană Brașov; vol.: Teoria dramei, cu un tractat introductiv despre frumos şi artăde dr.Iosif Blaga, în T, XXX, nr. 1-2, 1899; Pop, Ghiţă, Teoria drameideIosif Blaga, în CL, nr. 10-11, 1899, în T, nr. 1-2, 1899; Ollănescu, D.C., Dr. Iosif Blaga şi teoria dramei, în Familia, XXXVI, 1900, 39; Bârseanu, A., Istoria şcoalelor, 1902, p. 476, 580 (enumeră lucrările sale de pedagogie); Figuri contemporane din România, I, p. 302; Anuarul Lic. ort. rom. 1900-1925, Brașov, 1925, p. 99-101; Anuarul Lic. „A. Şaguna”, Brașov, LVI-LIV, 1919-1928; EM, p. 192; Banciu, Ax., Dr. Iosif Blaga, (necrolog), în Ţaraa Bârsei, IX, nr. 4-5, 1937, p. 393-397; Blaga, L., Hronicul şi cântecul vârstelor, București, ET, 1965, p. 107-108; Băltescu, M., Figuri de elevi şi profesori ai liceului care au contribuit la unirea Transilvaniei cu România, în Anuarul, nr. 1, Brașov, 118-lea an şcolar, 1967, 1968, LXXXIII, Brașov, 1969, p. 113-121; Pop, Traian Gr., Iosif Blaga, în Ramuri, VIII, nr. 12, 15 dec. 1971, p. 15; Chira, Ion, Vifor, Al., Pagini din corespondenţa lui Iosif Blaga cu I. Vulcan, în Centenarul Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român (1870– 1970), Oradea, Comitetul pentru cultură şi educaţie socialistă al judeţului Bihor, 1972, p. 93–105; Lăzărescu, Gh., Iosif Blaga – o primă teorie românească a dramei, în Rom lit., V, nr. 51, 14 dec. 1972, p. 8; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 41-42 (cu bibliografie); Mîndra, V., Clasicism şi romantism în dramaturgia românească 1916-1918, București, Minerva, 1973, p. 98-99; Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, II, 1980, p. 55; Dicționarul Literaturii Române de la origini până la 1900, Academia Românp, București, p. 104-105 (cu bibliografie); Pagini dintr-o arhivă inedită, Ediţie îngrijită, Studiu introductiv şi note de A. Plămădeală, București, Minerva, 1984, 436 p., cu referiri la Brașov şi personalităţi braşovene. Scrisori către mitropolitul Elie Miron Cristea, Maria B. Bârseanu, G. Bogdan Duică*, I. Bogdan*, Valeriu Branişte*, T. Brediceanu*, I. Clopoţel*, I. Dariu*, Virgil Oniţiu*, Cincinat Pavelescu*, Horia Petra–Petrescu*, I. Prişcu, Ilarian Puşcariu*, Ion Cavaler de Puşcariu*, Sextil Puşcariu*, V. Saptin. Negrilă, Iulian, Iosif Blaga în corespondenţă, în Steaua, 1990, 41, nr. 2, p. 54-55; Gabriel Ștremăel, Bibliografia Românească Modernă (1831-1918), București, p. 368; Bologa, Emil I., Ex libris dr. Iosif Blaga, în Gazeta de Transilvania, nr. 404, 405, din 20, 21 apr. 1991, p. 2; Zaciu, Dicţionarul, p. 285-287 (cu bibliografie); Păcurariu, Dicţionarul, p. 49 (cu bibliografie); Pestrea-Suciu, S., Iosif Blaga publicist, în vol. 160 de ani de la înfiinţarea primei biblioteci publice la Brașov, Brașov, 1996, p. 139-147; Toma, Simion, Monografia Colegiului Naţional A. Şaguna, Brașov, Ed. Concordia, 2000, p. 191-192, 285-290; Șerban, Ioan I., Giurgiu, Dorin, Mircea, Ionela, Josan, Nicolae, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003; Neamțu, Gelu, Vaida-Voevod, Mircea, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, București, Ed. Acad. Rom., 2005; Borș, Silviu,  Tatu, Alexiu, Andriescu, Bogdan (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Sibiu, Ed. Armanis, 2015; Cioflec, Romulus, De la Dunăre în jurul Peninsulei Balcanice, prin Italia la Dunăre: [1911], text ales și stabilit, introducere și note de Luminița Cornea, s. l., s. n., 2017, 76 p.; Cornea, Luminița, Profesorul Iosif Blaga cu poetul Lucian Blaga și scriitorul Romulus Cioflec, în Revista literară Libris, anul 2, nr 1, mart. 2018, p. 55-57; Pestrea-Suciu, Steluța, Profesorul șagunist Iosif Blaga, susținător la Paris al unității românilor, în Monitorul Expres, nr. 4127, 6 nov. 2018, p. 6.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.