BISZTRAY Károly (născut 26 mai 1822, Făgăraş, Brașov – mort martie 1911, Sibiu), ofiţer, judecător, memorialist. A urmat studii de drept la Cluj. La absolvirea acestora intenţionează să intre în barou, dar izbucnirea revoluţiei de la 1848 îi schimbă cursul vieţii. Ajunge aghiotant al lui Czecz János şi curier al generalului Bem. A luat parte la luptele de la Albeşti şi Sibiu. După înfrângerea revoluţiei, a fost închis şi mai apoi exilat în Italia. Revenind la Budapesta, se ocupă cu traducerea unor romane din limbile franceză şi engleză. Mai târziu se întoarce în locurile natale, unde este numit judecător mai întâi la Făgăraş, apoi în Brașov, unde va rămâne până la pensionarea sa în 1889, putând să se dedice studiului istoriei, care îl pasiona în mod deosebit. Studiile sale istorice şi etnografice au apărut în revista Közművelődés (1899-1900) din Alba Iulia. A fost autorul unor jurnale de călătorie în Italia, scrise în limbile franceză, germană şi italiană care cuprind şi multe miniaturi ale oraşelor vizitate, realizate de autor. Aceste jurnale ni s-au păstrat doar în manuscris. Tot de la el ne-a rămas şi un bogat material memorialistic, însoţit, de asemeni de numeroase ilustraţii reprezentând peisaje sau localităţi, schiţate chiar de el sub forma unor miniaturi şi de o bogată bibliografie (documente). În anul 1948, Bisztray Gyula a editat o parte din aceste memorii într-un volum intitulat A régi Erdély, 1948.
Referinţe: Nagy idők tanúja, în Fogaras és Vidéke, 2 apr. 1911 şi în Nagyszebeni Újság, 16 apr. 1911; Magyar Életrajzi Lexikon, vol. I, A-K, Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1967, p. 218. Bona Gábor, Hadnagyok és főhadnagyok az 1848/49. évi szabadságharcban, Budapesta, Heraldika, 1998-1999; Magyar nagylexikon IV. (Bik–Bz). Főszerk. Élesztős László, Rostás Sándor. Budapesta, Akadémiai. 1995; Új magyar életrajzi lexikon I. (A–Cs). Főszerk. Markó László. Budapesta, Magyar Könyvklub. 2001.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.