BIRKNER, Andreas (născut 15 august 1911, Cincşor, județul Brașov – mort 8 decembrie 1998, Freiburg, Germania), scriitor, preot. Fiu al ţăranului Andreas Birkner, a făcut şcoala primară în satul natal, cu învăţătorul Rottmann până în clasa a 3-a, după care s-a mutat la Sibiu. În această localitate a urmat şi cursurile Gimnaziului Brukenthal şi mai apoi ale Seminarului evanghelic de Teologie şi Pedagogie (de învăţători). În 1930 şi-a luat bacalaureatul. Între 1931-1935 a fost învăţător la Craiova. Între timp va promova la Sibiu şi examenul ce-i va permite să devină preot (în iulie 1932). În această perioadă (1934) se produce şi debutul său literar în periodicul braşovean Klingsor şi în Siebenbürgisch-Deutschen Tageblatt cu povestirea Der Bauer sucht einen Rechtsanwalt. Îşi realiza astfel cele două visuri ale copilăriei, de a scrie şi de a predica. Niciodată nu ar fi putut să aibă altă profesie, mărturiseşte Andreas Birkner la cei peste 80 de ani ai săi. Prima sa poveste va apare sub pseudonimul Oinz Catiz, (Oinz de la Andreas şi Catiz poreclă dată familiei Birkner). Demnitatea de preot o va sluji în paralel cu cea de învăţător şi i se va dedica vreme de aproape treizeci de ani. Între 1931-1941, de la vârsta de 20 de ani, a fost învăţător şi preot al comunităţii evanghelice din Craiova, având în parohie şase sute de suflete şi o şcoală româno-germană cu patru clase primare. „Clasele aveau între 34 şi 37 de copii, cu care lucram zilnic doar două-trei ore pe zi, ca învăţător, pentru că în acelaşi timp mai predau şi un preot şi două învăţătoare, şi a cincea persoană care preda era o profesoară de lucru manual”. Aici se căsătoreşte (în 1937) cu Irene Mandl, iar în 1938 i se va naşte fiica Rapunzel. Între 1941-1953 ajunge preot la Caransebeş. Perioada anilor de război este punctată de apariţia altor scrieri. Astfel, în 1941 îi apare nuvela Die Straße neben dem Strom (Strada de lângă râu), iar în 1944, Der gelbe Windhund, scrieri care s-au bucurat de succes. Tot în această perioadă a publicat şi romanul Wind in der Tenne (1944). Proza se remarcă prin prezentarea unor eroi de excepţie, a unor evenimente unice ce sunt reliefate cu neobişnuit de multe detalii. Câteva din povestirile sale au apărut în revista Neue Literatur şi au fost adunate în volumul Aurikeln. În 1942 i s-a născut şi al doilea copil, Till. Între 1953-1957 a ajuns preot la Sibiu. S-a împrietenit cu germanistul şi istoricul de artă, Harald Krasser (1905-1981), cu etnografa Juliana Fabritius-Dancu (1930-1986), cu lingvistul Bernhard Capesius (1889-1981). Albrecht Goes (1908), care în timpul celui de-al doilea război mondial s-a oprit în România, aparţine şi el prietenilor lui ca şi ceilalţi români, unguri şi evrei din anii ’40-’50. Acum are o fecundă activitate literară, iar povestirile şi dramele sale vor apare în periodicele româneşti de limbă germană. Tot în această perioadă se pun bazele prieteniei sale cu Erwin Wittstock* (1899-1962), Alfred Margul Sperber (1898-1967), Oscar Walter Cisek (1897-1966), Alfred Kittner (1906-1991) şi Immanuel Weissglas (1920-1970). În 1957 se va muta din nou, ajungând preot la Brăteiu, județul Sibiu. Pe măsură ce comunismul s-a instalat tot mai puternic, şi scriitorii vor avea de suferit rigorile sistemului represiv. Astfel Andreas Birkner a fost primul arestat (la 23 iulie 1958) din grupul de patru scriitori acuzaţi şi judecaţi la Brașov, procesul scriitorilor germani având loc la data de 15 septembrie 1959. În prealabil procurorul îi ceruse lui Andreas Birkner să fie de acord cu acuzaţiile aduse, promiţându-i eliberarea, fapt refuzat de acuzat. Principalul cap de acuzare l-a reprezentat scrierea sa umoristică Die Sau mit den Sieben Ferkeln (Scroafa cu cei şapte purcei), aluzie directă la Uniunea Sovietică şi ţările din lagărul socialist. Acuzat ca un foarte periculos agitator şi destabilizator al ordinii sociale, după ce s-a apărat singur în instanţă, a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani interzicerea drepturilor cetăţeneşti. În 1992 i-au fost publicate declaraţiile, iar după ele şi după faptul că a suportat un an de interogatorii de către securitate, ne putem da seama că el nu şi-a pierdut nici curajul, nici demnitatea. Pentru început a fost închis la penitenciarul din Codlea între 1959-1960, apoi la Gherla între 1960-1962. La Gherla a fost închis în celula 72, suportând rigorile unui regim de izolare. Între cei închişi împreună cu el se aflau şi 100 de poeţi, majoritatea greco-catolici, dar şi preoţi ortodocşi, 8 preoţi unguri şi 8 preoţi protestanţi. Sosit aici, preotul Suru din Caransebeş i-a adresat clasica întrebare “Câţi ani ai luat?”. Răspunsul a fost “Douăzeci şi cinci”, la care interlocutorul a exclamat “Respect”. În celula preoţilor a avut loc şi întâlnirea lui Andreas Birkner cu preotul Cârje despre care acesta va vorbi în repetate rânduri, considerându-l un mare povestitor şi un genial fabulist. Astfel menţionează că de la el a ascultat mai multe povestiri ca: Fetele frumoase din Mogoş (Schönen Mädchens aus Mogoş) şi Povestea pisicilor (Die Katzengeschichte) ş.a. Însă povestirea sa preferată o ascultă de la fraţii Mailat. Multe din povestirile ascultate aici vor fi redate de către Andreas Birkner în volumele de povestiri ce-i vor apare mai târziu şi anume: Der Teufel in der Kirche (1980), Der lange Segen (1975) şi Die schönste Frau der Welt din acest ultim volum. La 10 octombrie 1962 a fost eliberat de la Gherla împreună cu Wolf von Aichelburg scriitor german transilvănean, dar va avea domiciliu forţat în Bărăgan la Valea Călmăţui, încă doi ani. Eliberat cu ocazia amnistiei generale la 7 aprilie 1964, îşi va relua în curând demnitatea de preot în satul Dacia de lângă Rupea. Ulterior, rememorând anii de temniţă, îi considera că au fost o experienţă benefică pentru destinul său literar, inspirându-l într-o seamă de lucrări ca Die Tatarenpredict, apărută mai târziu. El însuşi mărturiseşte că redarea în vers a amintirilor din anii de detenţie constituie o adevărata supravieţuire în timp. În ianuarie 1966 a reuşit să emigreze în Germania, însă înainte de plecare a suportat durerea distrugerii manuscriselor sale de către autorităţi, printre acestea numărându-se Das Spiel von Sankt Cristopher, Im Burrewinkel şi amintirile sale din copilărie Farbenspiele des Herzens. În Germania a fost tot preot, de astă dată la clinicile Universitatea din Freiburg. Va sluji în această calitate între anii 1966-1980, până când s-a pensionat. Andreas Birkner a încetat să scrie după un prim infarct la începutul anilor ’80. Datorită unor crize cardiace repetate, agravate odată cu moartea soţiei, care l-a marcat într-atât încât şi-ar fi dorit să se stingă şi el, îşi pierde vocea. După tratamente intense îşi recapătă glasul şi puterile. Între timp în anul 1968, a fost reabilitat de Curtea Supremă a României. În Germania apariţiile sale editoriale se vor succeda cu repeziciune, între acestea numărându-se poveşti, nuvele şi cinci romane. Acestea ni-l relevă ca pe un excelent cunoscător al vieţii la ţară, lucrările sale găsindu-şi un loc în literatura germană a acestui secol, deşi operele sale nu prea au avut ecou. Mare admirator ai lui Franz Kahka, Friederich Dürrenmatt, Martin Walser, a fost influenţat în tehnică şi exprimare de Knut Hamsun. Opera sa a fost influenţată şi de conceptele psihologice a lui Freud, Adler şi Jung, pe care i-a studiat foarte mult. Între lucrările sale un loc aparte îl ocupă romanul Die Tatarenpredigt în care sunt creionate adevărate fresce ale fenomenelor naţionale, confesionale şi culturale din lumea satelor din Transilvania. În romanul menţionat mai sus, în care descrie destinul saşilor din Transilvania după cel de al II–lea Război Mondial, pledând pentru toleranţă religioasă şi buna înţelegere între popoare. Acesta apare în anul 1973, Andreas Birkner fiind primul romancier de limbă germană din România, care abordează tematica vieţii de la ţară în toată complexitatea ei şi influenţa negativă a regimului comunist asupra acesteia. Romanul Das Meerauge, apărut în 1976, evidenţiază zbuciumul său sufletesc provocat de transformările determinate de instaurarea comunismului. Deşi majoritatea lucrărilor sale au ca tematică realităţile ardelene, autorul vădeşte interes şi pentru alte subiecte. Printre acestea se numără şi povestirile de dragoste adunate în romanul Wind in der Tenne, în Odysseus sau Nausikaa. Pe lângă umor, ironie, autoironie, curaj şi demnitate personală, trăsături care pot fi regăsite la multe din personajelor sale, Andreas Birkner pune mai presus de toate refuzul acestora de a face compromisuri. Autorul îşi propusese la începutul anilor ‘90 ca cele mai valoroase din lucrări sale să fie cuprinse într-un volum de Opere alese, de mari dimensiuni. Nuvelele şi textele sale în proză au apărut în ziare şi reviste dar şi în antologii la editurile: Akademischer Gemeinschaftsverlag din Salzburg şi Wort und Welt din Innsbruck. Pentru activitatea sa literară a fost distins cu Erzählerpreis der Zeitschrift (Premiul pentru proză scurtă) al periodicului Volk im Osten (1944), precum şi cu premiul pentru proză al ziarului Neuer Weg (1956) şi premiul pentru teatru al periodicului Volk und der Kultur (1957). În 1991 a fost distins cu premiul pentru literatură al Saşilor din Transilvania pe care însă l-a refuzat.
Opera: Die Staße neben dem Strom, Stuttgart, Hohenstaufen-Verlag, 1941, 177 p.; Wind in der Tenne, Stuttgart, Hahenstaufen-Verlag, 1942; Der gelbe Windhund, Timişoara, Banaten Buchverlag, 1944; Aurikeln, București, ESPLA, 1957; Die Tatarenpredigt, Wien-München-Zürich, Europaverlag, 1973; Der lange Segen und andere Geschichten, Basel, Friederich Reinhardt Verlag, 1975; Das Meerauge, Wien-München-Zürich, Europaverlag, 1976; Heinrich der Wagen bricht, Wien-München-Zürich, Europaverlag 1978; Spiele mit Nausikaa, Wien-München-Zürich, Europaverlag, 1981; Der Orgelpunkt, în Südostdeutsche Vierteljahresblätter, nr. 3, 2000, p. 215-218; Der Brautschmuck des Sebastian Hann, München, Verlag Südostdeutsches Kulturwerk, 2002; Welch ein Hornochse, în Allgemeine Deutsche Zeitung, an 14, nr. 3402, 2 iun 2006, p. 4; Bis zuletzt, în Allgemeine Deutsche Zeitung, an 19, nr. 4710, 19 aug. 2011, p. 10.
Referinţe: Bergel, Hans, Andreas Birkner südöstlicher Kosmos (1976), în H.B., Gestalten und Gewalten. Südöstliche Bilder und Begegnungen. Essays, Aufsätze. Vortäge, Innsbruck, Wort und Welt Verlag, 1983, p. 110-114; Kessler, Dieter, Fragmentarische Siebenbürger Sachsen in der „Tatarenpredigt“. Andreas Birkner: Eine Diskussiongrundlage, în Anton Schwab (Hrsg), Beitrage zur deutschen Literatur in Rumänien seit 1918, München, Verlag des Südostdeutschen Kulturwerks, 1985, p. 125-130; Bergel, Hans, Provinz und Welt im Erzählwerk Andreas Birkner, în Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, Hermannstadt, nr. 2, 1989, p. 112-117; Bergel, Hans, Literatur als Spiegelbild historischer Existenz. Zum 80 Geburtstag des Erzählers Andreas Birkner, în Südostdeutsche Vierteljahresblätter, 40 (1991), …3, p. 179-183; Lexikon, p. 55-56; Zach, Cornelius R., Worten in einer gestörten Welt. Anmerkungen zur Prosa Andreas Birkner, în Karpatenrundschau, anul 22, nr. 10, 29 oct. 1992; Worte als Gefahr und Gefährdung. Schriftsteller vor Gericht, Kronstadt, 1959, herausgegeben von Peter Motzan und Stefan Sienerth, München,Verlag Südostdeutsches Kulturwerk, 1995, p. 149-163, p. 415-418 [informaţii numeroase ne sunt oferite în întreaga lucrare, fiind publicate şi mărturii documentare referitoare la procesul în care a fost implicat]; [Andreas Birkner], interviu, în SZ, 15 sept. 1996, p. 5; Bergel, Hans, “Es war gut, wie es war…”. Zum Tode des Erzählers Andreas Birkner, în Südostdeutsche Vierteljahresblätter, nr. 1, 1999, p. 41-45; [Necrolog], în Neue Kronstadter Zeitung, 22 mart. 1999, p. 4 (cu foto); Herbstritt, Georg, Der Kronstädter Schriftstellerprozess 1959 in den Akten der DDR-Staatssicherheit, în Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, anul 23, nr. 1-2, 2011, p. 204-208;Laza, Gabriela Laura, Relațiile cu Securitatea a doi dintre acuzații din procesul scriitorilor germani de la Brașov. Dosarele de rețea ale lui Wolf von Aichelburg și Georg Scherg, în Caietele CNSAS, anul IV, nr. 1-2 (7-8), 2011, p. 221-238; Nowotnick, Michaela, “95 Jahre Haft”. Kronstädter Schriftstellerprozess 1959. Darstellungsgormen und Deutungsmunster der Aufarbeitung, în Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, anul 24, nr. 1-2, 2012, p. 173-181; Scriitori germani din România de după 1945. O antologie de proză, selecția autorilor și a textelor, introducere și note biobibliografice de Olivia Spiridon, cuvânt înainte de Romulus Rusan, traduceri de Henrike Brădiceanu-Persem, I. Cassian-Mătăsaru, Yvette Davidescu…, București, Ed. Curtea Veche, 2012, 504 p.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.