BILCIU, Ştefan (născut 2 decembrie 1927, comuna Prejmer, județul Bvrașov), ceramist, grafician şi pictor. A urmat cursurile Institutului de Artă Plastică „N. Grigorescu” din București, pe care l-a absolvit în 1956, ulterior făcând mai multe călătorii de studii în străinătate. Debutează cu o expoziţie de artă decorativă, deschisă la București, în 1966. Doi ani mai târziu, în 1968, participă cu zece lucrări de ceramică la o expoziţie colectivă organizată la Brașov şi cu două lucrări la o expoziţie bucureşteană. În 1969 deschide la Brașov, prima expoziţie personală de ceramică, iar în 1971 expune pentru prima dată singur, la Sala Galatea. A participat la concursul internaţional de ceramică de la Faenza, ca şi la cele de la Perugia şi Bromsgrave. Ştefan Bilciu a fost un participant constant la expoziţiile anuale de artă decorativă, pictură şi grafică, artistul abordând şi grafica publicitară sau grafica de carte. Dar, potrivit mărturiei sale, Ştefan Bilciu a renunţat la vocaţia sa pentru grafică, în favoarea ceramicii, explicând că aceasta „m-a prins aici, materialul e mai viu, mai palpabil, îl simţi. Legătura directă cu lutul pe care îl frămânţi între degete, imprimându-i forma dorită, îţi dă mai intens sentimentul optimist al creaţiei… Şi într-un fel chiar te inspiră”. Plăcile decorative din ceramică executate de Ştefan Bilciu poartă deseori pecetea monumentalului. De altfel, pe lângă decorarea unor interioare precum hotelul Postăvarul şi barul Aro din Brașov, artistul a participat alături de E. Modâlcă* la realizarea mozaicului exterior de la întreprinderea de Autocamioane Roman din Brașov. Referindu-se la lucrările de ceramică expuse de Ştefan Bilciu în anii ’70, criticul M. Nadin* afirma că „deşi artistul se află în faza căutărilor sale în domeniu, este preocupat de a cuceri în tehnica ceramicii o expresie personală”. Ştefan Bilciu a creat din lut elemente ingenioase, forme curioase cu aluzii acvatice, vegetale sau aeriene precum caii, peştii sau bufniţele. „Dar artistul se dovedeşte şi un rafinat interpret al fenomenului contemporan” (E. Modâlcă). De-a lungul întregii sale creaţii, Ştefan Bilciu abordează şi motive inspirate din folclor şi tradiţia populară, iar alte serii de plăci decorative din ceramică au o tematică istorică. Pentru realizarea acestora din urmă, artistul „recurge adeseori la modalităţi de executare ale graficii, după cum poate fi adeseori sesizată şi amprenta pictorului” (Nagy Károly). Ştefan Bilciu se dezvăluie ca „un tip meditativ, interiorizat care, prin lucrările sale, ne vorbeşte despre lume, strămoşi sau balade…, viziunea (privirea) intelectuală a artistului amestecându-se cu umorul popular” (Nagy Karoly). Artistul plastic E. Modâlcă consideră că „Expresia exponatelor sale de ceramică are o mare forţă de pătrundere, reţinând atenţia vizitatorului, creând o intimă conversaţie între privitor şi operă…”, în lucrările sale regăsindu-se „deopotrivă misterul formelor şi bucuria vieţii”. Ca pictor, Ştefan Bilciu „se remarcă prin lirism şi fineţea ansamblurilor vizuale [şi] se dovedeşte un stăpân al limbajului culorilor, deşi, uneori, amalgamul de linii drepte, frânte şi curbe, petele incerte, sumbre uneori, ale culorilor nu servesc deplin autenticitatea dăruirii artistice” (Ermil Rădulescu). În pictură, Ştefan Bilciu a abordat o tematică interesantă, compoziţii predominante de culoare, peisaje, dar mai ales subiecte istorice pentru care artistul dovedeşte o adevărată pasiune. Exponatele încadrate în aceasta din urmă şi îndeosebi cele inspirate din legende istorice au demonstrat „o căldură şi o emoţie pe care artistul reuşeşte s-o transmită vizitatorului” (Ermil Rădulescu). Astfel, „ciclul Epopeea dacică [este] un veritabil imn în tonuri grave, tulburătoare… Culoarea emite … mesaje pe lungimi de undă extrem de sensibile… chiar dacă un anume manierism poate fi reproşat”. Dar poezia acuarelei lui Ştefan Bilciu iese învingătoare întotdeauna, spontană şi precisă, excluzând de fiecare dată monotonia” (Ermil Rădulescu).
Referinţe: Coliban, Valeria, Prin atelierele creaţiei. Interviu, în Astra, III, nr. 8 (27), aug. 1968, p. 16; Modâlcă, E., Puterea de semnificaţie a ceramicii lui Ştefan Bilciu, în Drum Nou, 9 aug. 1972, p. 2; Nagy Károly, Kettős Kötöttség (Deschiderea expoziţiei de ceramică a lui Ştefan Bilciu în Sala Arta), în Brassoi Lapok, IV, nr. 32, 5 aug. 1972, p. 6 (cu foto); I. Zs., [Ştefan Bilciu], în Brassoi Lapok, nr. 36, 7 sept. 1974, p. 4-5 (cu foto); Márton Andrea, Tártalatok varázsa, în Brassoi Lapok, nr. 27, 8 iul. 1978, p. 3; Rădulescu, E., Virtuozităţi acuarelistice. Însemnări din expoziţie. Ştefan Bilciu şi Aşciu Mircea Horia, în Drum Nou, nr. 10409, 9 iul. 1978, p. 2; Rădulescu, E., O expoziţie văzută şi comentată de public, în Drum Nou, 37, nr. 11.128, 2 nov. 1980, p. 2; Olaru, Oana, Osnaga, Bianca, Andriesei, Monica, BiblioPinacoteca, [Brașov], 2014.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.