BIEMEL, Walter (născut 19 februarie 1918, la Topcika, lângă Belgrad, unde părinţii se aflau întâmplător – mort 6 martie 2015, Aachen), filosof, profesor universitar. A absolvit Liceul Honterus din Brașov ca Präfekt des Caetus Honteri. A studiat la Universitatea din București începând cu 1937 şi până în 1941 filosofia, sociologia, psihologia şi istoria artelor. Un rol important în formarea sa l-au jucat prelegerile de estetică ale lui Tudor Vianu, la seminariile căruia şi-a conturat primele elaborări teoretice, precum şi Traian Herseni*, de al cărui stil de lucru şi contact cu studenţii a rămas impresionat. Alți profesori au fost Ion Petrovici, Constantin Rădulescu-Motru, Mircea Vulcănescu. În 1940 a ocupat un post de traducător în cadrul Direcţiei de Studii şi Documentare, unde l-a cunoscut pe Şt. Teodorescu. Acesta i-a povestit despre seminariile lui Heidegger, trezindu-i interesul. Atras şi el de renumitul filosof, a plecat în primăvara lui 1942 la Freiburg im Breisgau, cu intenţia de a studia cu renumitul profesor, indezirabil pentru oficialităţile de la Berlin. Chiar şi ambasada germană din București a încercat să-i schimbe hotărârea, recomandându-i-l pe profesorul Serlizez Nicolai Hartmann. Până la urmă, îşi va îndeplini dorinţa de a studia cu Heidegger. Timp de doi ani va avea o experienţă unică, pe care o va descrie într-o carte apărută în 1995 (Heidegger ca profesor). În vara anului 1942, din cei 15 participanţi la cursurile lui Heidegger, trei erau din România: Al. Dragomir, O. Vuia şi Walter Biemel. Împreună cu primul, Walter Biemel a tradus în limba română prelegerea inaugurală a lui Heidegger, Ce este metafizica? Deşi pregătise lucrarea pentru apariţie la Editura Cartea Românească, autorităţile germane i-au împiedicat apariţia. Încă din această perioadă s-a stabilit o strânsă relaţie între magistru şi discipol, care va continua toată viaţa lui Heidegger şi-l va marca profund pe tânărul student. Din 1945 şi până în 1951, Walter Biemel a devenit cercetător la arhivele Husserl din Louvain. Cu această ocazie a editat mai multe volume din opera acestuia. Din 1951 până în 1960 devine cercetător principal la arhivele Husserl din Köln. Între timp, în 1949 şi-a susţinut doctoratul în filosofie la Louvain, cu o lucrare ce va apare după un an, Le concept du monde chez Heidegger. În 1958 îşi dă examenul de docenţă la Köln, cu o lucrare despre întemeierea esteticii kantiene şi însemnătatea acesteia pentru filozofia artei. Lucrarea va apare în Kant-Studien. Din 1962 va funcţiona ca titular (Ordinarius) de filosofie la Rheinisch-Westfalische technische Hochschule din Aachen. Din 1976 a fost profesor la catedra de filosofie la Staatliche Kunstakademie-Hochschule für Bildende Kunst, din Düsseldorf, unde între 1980-1981 a fost şi director adjunct. Prin întreaga sa operă autorul s-a dovedit un filosof de valoare, dublat de un estetician şi un bun teoretician al artei în genere. Opera sa filosofică cuprinde studii de valoare asupra unor filosofi importanţi în special din epoca modernă: Kant, Hegel, Nietzsche, Husserl, Heidegger şi Sartre. Dintre epocile de dezvoltare a artei a manifestat interes în special pentru cea contemporană. S-a distins şi ca un bun traducător în mai multe limbi. Una din lucrările sale cele mai importante este şi monografia despre Heidegger, lăudată de însuşi marele filosof într-o scrisoare către Hannah Arendt, cea care a determinat traducerea acestei cărţi în limba engleză pentru a fi cunoscută în SUA şi Marea Britanie. În prefaţa ediţiei în limba română a acestei lucrări, apărută în 1996 la editura Humanitas, autorul declara cu modestie: „Sunt conştient de limitele monografiei scrisă de mine, dar poate că ea este totuşi în măsură să contribuie la stabilirea contactului cu gândirea care s-a desfăşurat în solitudinea Pădurii Negre şi a modificat interpretarea dată istoriei Europei. Suntem plasaţi în această istorie, fără să o înţelegem”. A primit medalia Ian Patočka, decernată personalităţilor care s-au implicat în dezvoltarea ştiinţei, Walter Biemel implicându-se şi în editarea omului de ştiinţă ceh, decedat în 1977. A devenit şi Doctor honoris causa al Universității din București. În 7 mai 2003. Din 2004 a fost președintele de onoare al Societății Române de Fenomenologie, încă de la înființarea ei. Majoritatea lucrărilor sale au fost traduse în engleză, franceză, spaniolă, sârbo-croată. De un interes aparte s-au bucurat cele două monografii Sartre, traduse în daneză, suedeză, norvegiană şi japoneză, iar monografia Heidegger a fost tradusă în engleză, japoneză şi coreeană. Volumul Philosophischen Analysen a fost tradus în limbile spaniolă şi sârbo-croată. După G. Liiceanu a fost unul dintre cei mai mari cunoscători de azi ai filosofiei, în special ai filosofilor europeni.
Opera: Cărţi – Le concept de monde chez Heidegger, Paris-Louvain, 1950; Kants Begründung der Ästhetik und ihre Bedeutung für die Philosophie der Kunst, Köln, 1959; Sartre-Monographie, Hamburg, 1964; Philosophische Analysen zur Kunst der Gegenwart, Den Haag, 1968, [ed. în limba română Expunere şi interpretare, București, Ed. Univers, 1987, 322 p., traducere de George Purdea, prefaţa de Al. Boboc. Lucrarea cuprinde câteva studii consacrate lui Kafka, Proust şi Picasso]; Heidegger – Monographie Hamburg, 1972 (ed. românească, Humanitas, 1996, 205 p., reeditare în traducerea lui Thomas Kleininger, actualizată de Cătălin Cioabă, în 2004, 241 p., cu facsimile, ilustraţii şi portret); Zeitigung und Romanstruktur:philos. Analysen zur Deutung d. modernen Romans, 1985; Deutsche Kultur im Südosten Europas (1988);
ediţii îngrijite – Husserl, Husserliana, vol. II, III, IV, IX; Heidegger, Gesamtausgabe, vol. 21; Phaenomeniologica 51 şi 72; The Heidegger-Jaspers correspondence : (1920 – 1963), (2003); Onica Busuioceanu, Dragă Walter… scrisori către un binefăcător 1976-2006, prefaţă de Walter Biemel, traduceri din franceză de Adina Cobuz, București, Humanitas, 2010, 416 p.;
studii – Husserls, Encyclopedia Britanica-Artikel und heideggers Anmerkungen dazu, (1950); Heideggers, Schrift Vom Wesen der Wahrheit, (1952); Das wesen der Dialektik bei Hegel und Sartre, (1958); Die entscheidenden Phasen von Husserls Philosophierens, (1959); Versuch einer deutung von Picassos Polyperspektivität, (1960); Hegels Ästhetik, (Vorlesungen, 1962); Platon und die Sophisten, (1963); Kafkas Erzählung (1964); L`ambiguité de la technique, von Kant bis Hegel (Vorlesungen, 1962) (1964); Dichtung und Sprache bei Heidegger (1969); Pop-Art und Lebenswelt (1971); Kunst und Situation (1972); Reflexionen zur Lebenswelt Thematik (1972); Zum Problem der Wiederholung in der Kunst der Gegenwart, (1972); Addenda Heidegger la vol. Heidegger şi grecii de Hans-Georg Gadamer, traducerea textelor şi comentarii de Vasile Voia, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1999, 84 p.;
Articole: Phaenomenology (Encyclopedia Brirtanica, Ausg., 1974); Metaphisik und Technic (1973); Das wesen der Lust bei Kant (1974); Heidegger und die Metaphisik (1977); Philosophie und Kunst (1979); Die Bedeutung der Zeit für die Deutung des Romans (1980); The Development of Heidegger`s concept of the Thing, (1980); Kirstliche Bemerkungen zu Alberts Kritik an der Hermeneutik und an Heidegger (1981); Sartres Leben als sein Werk (1981);
Traduceri – a tradus în limba franceză: Heidegger, M., Vom Wegen der Wahrheit / De L’essence de la verité, cu A. De Waelhens, 1948, Vrin-Nonwelaerts, reluată la Gallimand, 1968; Jaspers, K., Die geistliche Situation der Zeit / La Situation spirituelle de notre époque, cu J. Ladniére, Desclée-deBrower-Nauwelaerts, Paris-Louvain, 1951; Heidegger, M., Kant und das Problem der Metaphisik / Kant et le probléme de métaphysique, cu A. De Waelhens, Gallimard, Paris, 1953. Amintiri din cei doi ani de la Freiburg (1942-1944) în vol. lui Hans-Georg Gadamer, Heidegger şi grecii, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1999, p. 71-77, 78-79.
Referinţe: Philosophisches Wörterbuch, Stuttgart, 1978, p. 68; Dicţionarul de filosofie, București, Ed. Politică, 1978, p. 73; „… O dezvăluire a posibilităților de filosofare ale unei limbi…”. Convorbire cu Gabriel Liiceanu, în Rom. Lit., an XIV, nr. 21, 20 mai 1982, p. 20-21; Distanz und Nähe. Reflexionen und Analysen zur Kunst der Gegenwart, Würzburg, 1983, p. 315 [articol mai bogat în informaţii]; Boboc, Al., Apreciere şi distanţare (prefaţă la vol. Expunere şi interpretare, București, Ed. Univers, 1987, p. 5-20); Lexikon, p. 53; Walter Biemel – un neamț pentru România. Convorbire cu Constantin Aslam, în Arc, nr. 1 (13), 1995, p. 6-13; nr. 2-4, 1996, p. 132-139; Neue Kronstadter Zeitung, 20 iun. 1997, p. 2; SZ, 15 iun. 1997, p. 7; Lansare cu ceremonial, în Ziua, an 9, nr. 2702, 7 mai 2003, p. 8; Walter Biemel, discipolul lui Heidegger, omagiat la Bucureşti, în Adevărul, nr. 4001, 10 mai 2003, p. 3; Walter Biemel, Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti, în Revista 22, an 13, nr. 688, 13 mai 2003, p. 11; Artă și adevăr. Volum omagial pentru Walter Biemel la aniversarea a 85 de ani / Kunst und Wahrheit. Festschrift für Walter Biemel zu seinem 85. Geburtstag, Număr special din Studia Phaenomenologica, vol. III / Studia Phaenomenologica, vol. III, special issues, volum coordonat de Mădălina Diaconu, București, Ed. Humanitas, 2003, 403 p.; Diaconu, Mădălina, Walter Biemel – interpret al filosofiei, în VR., an XCIX, nr. 4-5, apr. – mai 2004, p. 228-232; Diaconu, Marin, In memoriam Walter Biemel (1918-2015), în Rev. de filosof., an XLII, nr. 3, 2015, p. 439-444 (cu referințe despre operă – cărți și articolele publicate în România, bibliografie și portret), accesat la data de 17 mart. 2020 și disponibil pe http://www.institutuldefilosofie.ro/e107_files/downloads/Revista%20de%20filosofie/2015/Rev.%20filos.,%20LXII,%203,%202015/In%20memoriam%20-%20Walter%20Biemel.pdf.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.