BIEMEL, Rainer (născut 14 martie 1910, Brașov – mort 1 august 1987, Mesnil-Saint Denis, Franţa), publicist, traducător, scriitor. După studii urmate în oraşul natal şi continuate probabil în alte oraşe, dar despre care nu deţinem informaţii, Rainer Biemel a început să publice constant în anii ’30 în periodicul din capitala României, Bukarester Deutschen Tageblatts. Plecat în Franţa, în 1940, în timpul ocupaţiei germane a acestei ţări, s-a refugiat la Toulouse, obţinând şi cetăţenia franceză pe lângă cea română. Reîntors în România, a fost mobilizat în armata română. La 13 ianuarie 1945 a fost „ridicat”, arestat şi deportat, alături de mulţi dintre conaţionalii săi, în Uniunea Sovietică. Cetăţenia franceză l-a ajutat să scape de aici, în decembrie acelaşi an reîntorcându-se în România. Între 1946-1948, devine profesor la Şcoala franceză din București, până la închiderea acesteia de către noile activităţi comuniste. Mai apoi, emigrează împreună cu familia la Paris. Aici, în 1949, publică la Editura Plon, romanul Mon ami Vassia cu subtitlul Souvenirs du Donetz, pe care îl semnează cu pseudonimul „Jean Rounault”. Apariţia romanului său a fost semnalată de 20 de ziare şi reviste printre care: Rheinische Merkur, Hamburger Echo, Weltwoche din Zürich. Cartea s-a bucurat de un mare succes. Astfel, se explică de ce doar la trei ani de la apariţie, aceasta a fost tradusă în limba engleză, mai apoi în olandeză (la Gand) şi în portugheză sub titlul No pais dos escravos (În Ţara Sclavilor). Romanul a fost tradus chiar şi în limba chineză pentru cititorii din Hong Kong. Mai târziu, cartea a cunoscut şi o ediţie în limba rusă. În anul 1952 a mai scris un roman: Le troisième ciel, apărut tot la Paris. În metropola de pe Sena, a lucrat mulţi ani la radio şi la diferite ziare, până la pensionarea sa din 1971. A fost şi traducător, tălmăcind în limba franceză lucrări de Rilke, Thomas Mann, Goethe ş.a. Cea mai cunoscută dintre scrierile sale rămâne însă, Mon ami Vassia, lucrare literară de excepţie, a unui sas din Transilvania, care însă nu a fost tradusă în limba germană decât foarte târziu, în 1995, de către Claudia Brink, după moartea autorului. Aceasta a apărut la Editura Böhlau (Köln/ Weimar/Wien), având o frumoasă copertă ce reproduce o lucrare a altui braşovean, Fr. Bömches. Romanul său a fost de actualitate în anii de început ai războiului rece. În ciuda valorii sale literare, a fost prea puţin cunoscut de saşii transilvăneni, purtaţi mulţi de destin pe meleagurile Uniunii Sovietice (Ewalt Zweyer). Ceea ce trăieşte Rainer Biemel împreună cu alţi saşi deportaţi în Ucraina la mina Makeewka, autorul zugrăveşte fără ură, dar cu un ascuţit spirit de observaţie, pe cele trei sute de pagini ale cărţii. Romanul care cuprinde şi date autobiografice, conturează şi câteva zeci de portrete ale oamenilor de diferite naţionalităţi şi convingeri pe care i-a întâlnit. Relatările sale concordă şi cu mărturiile altor colegi de suferinţă, ce au scris şi ei despre această perioadă dramatică din viaţa lor. Romanul se constituie într-o mărturie necesară despre aceşti ani dureroşi pentru saşii din România, care ar merita şi o traducere în limba română.
Opera: Ion Pillat et le langage poetique, în I. Pillat, Mărturii despre om şi poet, 1946; Mon ami Vassia, Paris, Sulliver, avec une préface de Gabriel Marcel, 1949; rééd. Le bruit du temps, avec un dossier de Jean-Louis Panné et Anne-Marie Biemel-Montarnal, 2009; Le Troisième ciel, Paris, 1952; Traduceri: Mann,Thomas, Avertissment à l’Europe par R. W., préface d’André Gide, Paris, Gallimard, 1937, 60 p.; Rilke, Rainer Maria, Lettres à un jeune poète (avec Bernard Grasset), Paris, Grasset/Les Cahiers Rouges, 1937; Mann,Thomas, La victoire finale de la démocratie, Paris, Gallimard, 1939, 92 p.; Goethe, J. W. von, Le Second Faust (avec Alexandre Arnoux), Union Latine d’éditions, 1942; Rainer Maria Rilke, Élégies de Duino, Falaize, 1949.
Referinţe: Zweyer, Ewalt, Spätes literarisches Dokument, în Siebenbürgische Zeitung, 15 mart. 1997, p. 6; Anne-Marie Biemel-Montarnal, Petite histoire de la vie de mon père Rainer Biemel-Jean Rounault, în Jean Rounault, Mon ami Vassia, Le Bruit du temps, 2009, p. 465-73; https://fr.wikipedia.org/wiki/Jean_Rounault
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.