BETHLEN, Kata (Katalin, Caterina) (născut 25 noiembrie 1700, comuna Bahnea, județul Mureş – mort 29 iulie 1759, Făgăraş), sprijinitoare a culturii, bibliofilă. Fiica conţilor Bethlen Sámuel şi Nagy Bora, nepoată a istoricului Bethlen János, a rămas orfană de timpuriu. La 11 septembrie 1717 a fost căsătorită, împotriva voinţei ei, cu contele Haller László, care a încercat să o convertească la catolicism. În 1718 soţul ei moare de ciumă, iar copiii sunt atribuiţi în condiţii legale rudelor soţului, pentru a nu fi crescuţi în religia reformată. În 1732 se căsătoreşte cu contele József Teleki. După zece ani moare şi acesta, la fel ca şi copiii rezultaţi din această căsătorie, ceea ce o determină pe Bethlen Kata să-şi ia numele de Árva (orfană). Pe lângă castelele în care a trăit, cum sunt cele de la Sorostin, Hoghiz şi Făgăraş a înfiinţat ateliere de broderie prin care se face cunoscută în toată Transilvania. O parte din broderiile sale se păstrează şi astăzi în biserici, în timp ce altele sunt cunoscute numai din descrieri. Pasionată de medicină, strânge în jurul ei doctori ai timpului, printre care Köleséri Sámuel, Simoni Márton şi Borosnay Márton, care o iniţiază în tainele acestei ştiinţe pentru a putea alina suferinţele celor săraci. O influenţă deosebită asupra personalităţii sale a avut-o renumitul cărturar transilvănean Bod Péter (Petrus), care i-a fost preot de curte între anii 1743-1749. I-a acordat acestuia un substanţial sprijin financiar, necesar pentru tipărirea lucrărilor şi tot cu ajutorul lui adună tipărituri şi cărţi de mare valoare, ce au format una din cele mai alese biblioteci ale timpului, donată ulterior Colegiului din Aiud şi distrusă la 1847 într-un incendiu. Probabil şi sub influenţa lui Bod P., Bethlen Kata instituie la castelele sale o viaţă austeră, având tot mai multe preocupări religioase, aflându-se într-o permanentă dispută cu rudele sale şi cu iezuiţii, care au încercat să o convertească la catolicism, fără să facă însă nici un fel de compromis. A avut strânse legături şi cu un alt colecţionar al vremii Székely László. L-a stimulat pe bibliofilul Málnási László în alcătuirea colecţiei „Cărţile mele maghiare”. Printre acestea el a păstrat şi catalogul „Bibliotecii maghiare”, alcătuit de Bethlen Kata şi întocmit de Bod Péter. Şi în familia ei au existat preocupări pentru cartea maghiară, pentru că fratele ei, Bethlen Farkas, a lăsat în 1765 ca moştenire fonduri pentru tipărirea cărţilor maghiare. Chiar dacă a luptat împotriva habsburgilor, de multe ori acţiunile sale au vădit o intoleranţă religioasă. Castelele din Hoghiz şi Făgăraş au devenit cât timp a trăit adevărate centre ale culturii transilvănene, Bethlen Kata având multiple preocupări, din care nu lipseau nici cele legate de învăţământ, sprijinind şcolile şi acordând o mare atenţie educaţiei tinerelor fete. A scris mai multe lucrări cu caracter educativ şi religios, precum şi o scriere autobiografică, ce cuprinde informaţii despre Transilvania şi conflictele religioase ale timpului, din care a avut de suferit şi familia ei.
Opera: Bujdosásnak emlékezetköve, Debreczen, 1733-1735, Győr, 1788, Pest, 1785, ed. a IV-a adăugită, Kassa, 1803; Nagyvárad, 1806; Pozsony, 1893; Budapesta, 1853; Debreczen, 1859; ed. corectată şi întregită, Komárom, ş.a.; Védelmező erős pais, Sibiu, 1759; Győr, 1761; Gróf Bethlen Kata életének rövid leírása melyet leírt tulajdon maga kezével, [Viaţa pe scurt a contesei Caterina Bethlen, scrisă de ea însăşi (1700-1751)]; mss. cu nr. 643, păstrat la Bibl. Centrală din Cluj, care a cunoscut patru ediţii (vezi Crăciun, Repertoriul, p. 386); Széki gróf Teleki József özvegye, Bethleni Bethlen Kata grófnő írásai és levelezése, 1922 (ediţie îngrijită de Szádeczky-Kardoss Lajos).
Referinţe: Szinnyei, Magyar, vol. I, p. 1024-1025 [cu bibliografie, fiind citate următoarele lucrări: Bod Péter, Tiszta fényes drága bibor azaz halotti beszéd gr. Bethlen Kata felett 1762 és M. Athenas; Weszprémi, Succinta Med. Biogr., I., 18; Horányi, Memoria; Egyetemes M. Encycl., VI, 182 (Vass J.); Szinnyei Repertoriuma. Tört., I, II; Szilágyi Sándor, Tört. Vértanui, 379; Szigeti Album; M. Könyvészet, 1881; Endrődi S., Magyar Hölgyek Életrajzai, 5 füzet; Faylné, M. Írónőkről; Petrik, Bibliographiája]; Jakab Elek, [Bethlen Kata], în Századok, 1883, p. 668, 786, 857; Szádeczky Lajos, Gróf Bethlen Kata élete és végrendelete, în Századok, 1895, p. 523; Lukinich Imre, Köblös Zoltán, Gróf Bethlen Kata könyveinek katalógusa, în Erdélyi Múz., XXIV, 1907, p. 29 şi vol. XXIX, 1912, p. 162; Hegyaljai Kiss Géza, Árva Bethlen Kata, Budapest, 1922; Németh László, Bethlen Kata, în Kelet népe, 1940; Új Magyar Lexikon, vol. I, A-C, Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1960, p. 302; Weszprémi István, Magyarország és Erdély orvosainak rövid életrajza, vol. I, Budapesta, Medicina, 1960, p. 37-41; A magyar irodalom tört., vol. II, p. 390-394; Magyar irodalmi lexikon, vol. 1, A-K, Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1963, p. 61, 157; Magyar életrajzi lexikon, A-K, Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1967, p. 207-208; Crăciun, Repertoriul, p. 386; Jancsó Elemér, Irodalomtörténet és időszerűség, București, 1972, p. 427; Jakó Zsigmond, Philobiblion Transilvan, București, Kriterion, 1977, passim; Spielmann Jószef, Restituiri istorico-medicale, București, Kriterion, 1980, passim; Magyar Irodalmi Lexikon, Budapesta, 1993, p. 147; Simon, Melinda, Szabó Ágnes, Bethlen Kata Könyvtárának Rekonstrukciója, Szeged, Scriptum, 1997.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.