BERNHARD, Waldemar (născut 14 decembrie 1903, Brașov – mort 1967, Brașov), poet, chitarist. După absolvirea şcolii din oraşul natal, împreună cu trei colegi de şcoală, influenţaţi de literatura de vagabondaj (Wagabundenbüchern) a lui Waldemar Bonsels, au pornit să cutreiere lumea. Fiecare dintre ei cânta la un instrument diferit, Bernhard Waldemar preferând chitara. Călătoria aventuroasă a acestora a cuprins mai multe ţări europene printre care Elveţia, Suedia şi Danemarca. În final Bernhard Waldemar se va stabili, pentru un timp, la München, unde dorea să se perfecţioneze ca să devină un virtuoz al chitarei. În acest scop, a luat ore de la unul dintre cei mai renumiţi maeştrii ai acestui instrument, Dr. Heinz Bischoff, după care a urmat lecţii şi în particular cu copilul minune al acestui instrument, Luise Walker în vârstă de 14 ani. „Veşnicul student” a cântat, pentru a se putea întreţine, în taraful cunoscutei cârciumi a artiştilor „Brennessel”. Printre oaspeţii localului s-au numărat şi Ştefan George, Thomas Mann, Joachim Ringelnatz care-i vor influenţa mai târziu creaţia sa literară. Părăsind München-ul, îşi continuă călătoriile revenind în Elveţia, iar după aceea în Suedia, unde va rămâne mai multă vreme. Talentul său muzical a fost dublat şi de înclinaţia pentru poezie. Dacă despre încercările sale poetice anterioare nu putem spune multe, exceptând doar aprecierile de care se bucură din partea lui Adolf Meschendörfer*, care a dorit să-i facă cunoscute versurile, ştim sigur că din perioada sa suedeză datează premiul „Schwedische Winterlandschaft”. Marcat de dorul plaiurilor natale, se reîntoarce acasă. Se apleacă cu mai multă stăruinţă asupra poeziei. Unele dintre acestea văd lumina tiparului în cunoscuta revistă braşoveană Klingsor, iar apoi, cu mari pauze, în Neuen Literatur şi Volk und Kultur. Poeziile lui sună departe de a fi create în eprubetă, la masa lui de lucru, ele sunt o expresie nemijlocită, spontană a personalităţii sale, oglinzi ale diverselor cazuri şi întâmplări din viaţa lui colorată, cu aventuri, „…au ţâşnit din trăiri adânci, din călătorii îndepărtate…. Bernhard Waldemar aparţine tipului acelor poeţi lirici, care pot fi puşi alături de Li-Tai-Pe, François Villon şi cei care sunt condamnaţi să moară în secolul nostru tehnologic – un Peter Hille, un Robert Walser şi Jakob Haringer”. Alfred Kittner deplânge lipsa acestui talentat poet dintr-o antologie lirică, dintr-o istorie a literaturii germane din România. De altfel, autorul nu a lăsat nici un volum de poezii şi nu a făcut parte din nici un cerc literar.
Referinţe: Kittner, Alfred, Ein Dichter ging von uns…Waldemar Bernhard – der Kronstädter Dichter Sänger, în Neuer Weg, 20 ian. 1968, p. 3 (cu două portrete şi şapte poeme).
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.