BENKNER, Johannes (născut 1500 ?, Brașov – mort 11 iulie 1565, Brașov), jude al Brașovului. A fost descendentul uneia dinte cele mai importante familii de comercianţi braşoveni de la începutul secolului al XVI-lea. Christian Benkner, primul reprezentant cert al familiei Benkner, este menţionat în anul 1480 în registrul de impozite al oraşului. Johannes Benkner este al cincilea demnitar al familiei, fiind fiul fostului jude primar cu acelaşi nume, căruia i-a fost adresată cunoscuta scrisoare a lui Neacşu din Câmpulung din 1521. Mare negustor, ginere al judelui Lucas Hirscher*, fiind căsătorit cu fiica acestuia, Barbara. Figurează pentru prima dată în registrele de vamă în 1529-1530. Într-un document din 1530 se specifică varietatea mărfurilor pe care le vindea conducerii oraşului (cuţite, stofe, pălării, covoare orientale, podoabe din aur etc.). O listă a produselor pe care le comercializa a fost publicată de G. Nussbächer în monografia consacrată acestuia. Avea relaţii comerciale şi cu oraşele Sibiu şi Bistriţa. Din 1531 numele său apare în listele de impozite ale cvartalului Caterina, iar pentru acest an este al doilea contribuabil al oraşului după ponderea dării, plătind nu mai puţin de 16 guldeni. În 1533 a ajuns chiar primul contribuabil, întrucât Lucas Hirscher* fusese scutit de plata impozitelor, după ce dobândise mai multe case (G. Nussbächer). Averea lui era atât de mare încât îşi permitea să împrumute oraşul cu mari sume de bani. S-a impus în curând în viaţa publică a oraşului, îndeplinind următoarele demnităţi: în 1535 a fost ales senator, ocupând şi diferite funcţii mai modeste. În 1540 a fost ales Ratsherr, reprezentând cartierul Catarina, iar în 1541 Spitalwerwalter (Provisor hospitalis), cu misiunea de a asigura provizii spitalului oraşului şi de a-l administra, de a fi intendent. În 1542 a fost Kirchevater la Biserica Neagră. În 1542-1543 a fost Weinherr, însărcinat să cumpere vinul de pe piaţă şi să-l depoziteze. Apoi a fost vilic (fănogiu, al doilea funcţionar după judele primar) al oraşului (1544-1545). În anul 1547 a fost ales pentru prima dată jude, după cum menţionează Hyeronimus Ostermeyer*. În noua funcţie a făcut o călătorie, vizitând bisericile din Ţara Bârsei (Hălchiu, Rotbav, Măieruş, Feldioara), împreună cu Honterus. Benkner Johannes l-a chemat pe Valentin Wagner* în Consiliul orăşenesc, unde a devenit colaboratorul lui J. Honterus*. În aprilie şi noiembrie 1547 a reprezentat Brașovul la lucrările Universității Săseşti ţinute la Sibiu. A participat în mai 1547 la Dieta din Sibiu, iar în octombrie-noiembrie acelaşi an şi la cea din Turda. În 1549 a devenit castelan la Bran, aceiaşi funcţie îndeplinind-o şi între 1562-1565. În ianuarie 1549 a avut loc căsătoria fiicei sale, Marta, eveniment monden la care au fost invitaţi nobili din întreaga Transilvanie. El însuşi s-a căsătorit a doua oară cu Appollonia, născută Knecher din Sibiu. Soţia mult mai tânără decât el i-a dăruit şase copii, iar după ce a murit Johannes Benkner, aceasta s-a recăsătorit cu Lucas Hirscher, căruia i-a dăruit cinci copii. În anul 1550 a fost ales pentru a treia oară jude, reprezentând oraşul la Dietele din Cluj (februarie), Sebeş-Alba (iulie), Alba-Iulia (august), precum şi la lucrările Universității săseşti din Sibiu (aprilie şi decembrie). În 1551 a fost ales pentru a patra oară jude, chemându-l din Bistriţa pe umanistul Christian Pomarius ca să ocupe postul de notar al oraşului. În 1552 ajunge pentru a cincea oară jude, iar la începutul anului, împreună cu Christian Pomarius, a participat la Dieta de la Bratislava. În 1554 a preluat datoriile unui nobil şi drept garanţie a primit o spălătorie de aur la Ampoi, pe domeniul Zlatnei. Ajungând din nou jude în 1555, în urma unei şedinţe a Consiliului orăşenesc din 12 ianuarie 1555 s-a hotărât tipărirea unei lucrări în 21 de capitole, cuprinzând cele mai importante hotărâri ale administraţiei oraşului, intitulată Decretale Coronensium care se va dovedi utilă mai târziu, în stabilirea impozitelor. Până în 1560 a fost ales în fiecare an ca jude, aşa cum consemnează Hyeronimus Ostermeyer*. În 1556 au avut loc evenimente politice importante, în care a fost şi el implicat. Ales jude şi în 1559, s-a implicat în construcţia părţii superioare a porţii Catarina şi a sistemului de apărare al oraşului. S-a bucurat de un real renume şi în afara cetăţii, având relaţii cu domnii români: Pătraşcu cel Bun şi Alexandru Lăpuşneanu. A desfăşurat o vie activitate pentru aplicarea reformei religioase şi a învăţământului mediu săsesc. Averea dobândită în familie la moartea tatălui său, ucis de către hoţi la Baia Criş în 1528, îi permite să cumpere în Zlatna (1554), „o spălătorie de aur”, recunoscându-i-se de către Regina Isabella în 1557 şi 1558 şi dreptul de a poseda şi mina de aur de aici. Împreună cu Peter Haller din Sibiu, a mai cumpărat o spălătorie de aur la Baia Arieş. În colaborare cu Honterus, a contribuit la înzestrarea liceului acestuia cu un număr însemnat de cărţi, provenite din biblioteca regelui Matei Corvin, jefuită de turci după ocuparea Budei. Pentru acest scop a fost construit un local special cu destinaţie de bibliotecă şcolară, fiind prima clădire cu o astfel de destinaţie construită în Transilvania. Cărţile acesteia vor pieri în mare parte în incendiul din 1689. Aspecte esenţiale ale vieţii sale au fost consemnate de Martin Ziegler în lucrarea Virorum Coronae illustrium vitae, rămasă în manuscris. Acesta l-a elogiat pentru meritele sale în demnităţile publice pe care le-a deţinut şi pentru protecţia acordată liceului braşovean, acest cronicar menţionând şi data morţii lui Johannes Benkner. La începutul secolului al XVI-lea, hârtia, devenită obiect de necesitate pentru comunitatea orăşenească, era adusă din străinătate. În socotelile oraşului apar foarte rar numele furnizorilor de hârtie printre care negustorul Petrus Schram şi chiar Johannes Benkner la 1533 şi 1539, la rându-i mare negustor, iar la 1534 Johann Fuchs ş.a. Înfiinţarea celei de-a doua tipografii transilvane la 1539 de către J. Honterus* a făcut să crească şi mai mult consumul de hârtie în oraş. Întemeierea unei mori de hârtie se impunea, aşadar ca o necesitate. Acest lucru a fost favorizat şi de existenţa unor capitaluri suficiente, acumulate de negustorii braşoveni. Interesat de această întreprindere s-a dovedit Johannes Benkner, bogatul negustor braşovean care comercializase şi hârtie printre alte mărfuri, şi care ajunsese să ocupe, pe rând, o serie de funcţii în administraţia oraşului, până la cea mai înaltă dintre ele, cea de jude-primar. Asociatul iniţial al acestuia a fost Johann Fuchs, aurar braşovean care a fost printre altele jude primar şi consilier al regenţei Transilvaniei, din partea Universităţii săseşti, mare sprijinitor al Reformei în Brașov şi Ţara Bârsei. Pe terenul achiziţionat în 1545, în localitatea Stupini (de astăzi) de lângă Brașov, situat pe râul Ghimbăşel, cei doi au ridicat prima moară de hârtie din Brașov şi care va deveni cea mai importantă din S-E Europei. În Moldova producţia de hârtie a început la 1583, în Ţara Românească în 1638, Olanda în 1586, Danemarca în 1576, iar în Rusia în 1576. Având garanţia şi girul moral dat de averea şi renumele celor două importante personalităţi braşovene, această întreprindere furniza deja în 1546 primele mostre de hârtie. Pentru construirea şi punerea ei în funcţiune, oraşul a făcut apel la serviciile polonezului Johann Hockermann. Acesta fusese prim meşter de hârtie la moara de hârtie din Balice (Polonia) şi fie că venise la Brașov la chemarea braşovenilor, fie se refugiase la Brașov pentru a scăpa, cel puţin pentru un timp, de plata datoriei pe care o contractase la Bartholomeu Cromer din Cracovia. Acesta rămâne la Brașov circa un an de zile, timp în care formează meşterii locali care să-l înlocuiască. Hârtia produsă aici a fost folosită şi la curtea principilor transilvăneni, fiind posibil ca Benkner Johannes să fi cerut autorizaţie de la regina Isabela. Moara furniza de asemenea hârtie şi pentru magistratul din Sibiu. Dacă hârtia produsă în aprilie – iunie ca prime mostre, are ca filigran stema Brașovului, în varianta lui Honterus sub care se găseşte şi emblema lui Fuchs (o vulpe). După jumătatea lui 1547, ultima emblemă a dispărut, semn al retragerii lui Fuchs din afacere. Johannes Benkner, rămas singur proprietar, în 1556, când era şi jude primar al oraşului, a fost trimis să o întâmpine pe Regina Isabella şi pe fiul ei Ioan al II-lea Sigismund Zapolya, reinstalaţi în Transilvania. Se pare că a obţinut atunci privilegiul de furnizor de hârtie al curţii, observându-se acum şi schimbarea filigranului în care, alături de vechea reprezentare apărea acum şi lupul din stema familiei Zapolya. În 1561, moara a fost arendată lui Johann Zipser, iar după moartea celor doi, în 1565, moara intra în proprietatea fiicei lui Johannes Benkner, Agnetta Hutterin. După moartea acesteia a intrat în proprietatea fratelui ei, Marcus Benkner care a încredinţat conducerea acesteia lui David. La decesul lui Marcus, în 1597, moştenitori au rămas David, mort în 1598 şi Paulus. Istoria acesteia s-a încheiat datorită luptelor purtate în 1600, iar încercările succesive de a o reconstrui au fost supuse eşecului, neexistând nici o mostră de hârtie braşoveană produsă în secolul al XVII-lea. Importanţa acesteia în secolul al XVI-lea a fost însă deosebită, hârtia produsă aici a fost folosită în cancelariile domnilor moldoveni Bogdan Lăpuşneanu, Ion Vodă cel Viteaz, Petru Bogdan Lăpuşneanu, Ion Vodă cel Viteaz, Petru Şchiopul şi Aron Tiranul, iar din Ţara Românească, Mircea Ciobanul. Hârtia produsă la Brașov a fost folosită în 1555 şi în cancelaria imperială a lui Ferdinand de Habsburg la Viena de unde a fost emis un document semnat de Nicolae Olahus. Hârtia a mai fost folosită şi în cancelaria regelui polonez şi a principelui Transilvaniei, Ştefan Bathory, în anul 1582 la Riga. Sporadic a fost folosită şi la Sud de Dunăre. Moara de hârtie a fost iniţial întemeiată pentru a acoperi necesarul de hârtie al lui Honterus, iar după moartea acestuia, între 1550 şi 1562, hârtia braşoveană a fost consumată şi la tipografia clujeană a lui Gaspar Heltai. În Brașov, tradiţia tipografică va fi continuată de Valentin Wagner. Johannes Benkner l-a îndemnat pe acesta să traducă catehismul lui Luther în limba greacă aşa cum va sprijini şi traducerea acestuia în limba română în timpul lui Coresi. Totodată a finanţat şi tipărirea Noului Testament în limba greacă tot de către V. Wagner. De la el s-a păstrat şi un inel cu iniţialele Johannes Benkner ca şi „blazonul” casei, având şi mărturii ale scrisului său, şi chiar a semnăturii. După moartea lui V. Wagner (1557), tiparul latino-german dispare aproape complet. În aceste condiţii, judele Johannes Benkner, având mari cantităţi de hârtie, îşi caută clienţi pentru aceasta. Practic, toate tipăriturile chirilice tipărite până la moartea lui au fost executate la „porunca” acestuia. Indiferent dacă aveau conţinut luteran sau ortodox şi indiferent de limbă. Stabilirea lui Coresi la Brașov şi îndelungata sa activitate în acest oraş, ce a făcut din el cel mai are tipograf român al secolului în care a trăit, l-a determinat pe G. Blücher să-l considere principalul consumator de hârtie de tipar din Brașov. Nu mai puţin de 37 de tipărituri chirilice, slavo-române au fost tipărite pe hârtie braşoveană. Brașovul a furnizat hârtie şi altor oraşe, fiind tipărit pe hârtie de provenienţă braşoveană şi primul text în limba română cunoscut astăzi Evanghelianul slavo-român de la Sibiu. Sprijinirea tipăriturilor coresiene de către Johannes Benkner poate fi pusă în legătură cu încercarea de convertire de la luteranism a românilor din Şchei, acţiune menţionată şi de două cronici contemporane săseşti. Pomenirea „poruncii” sale în tipăriturile chirilice nu este doar un omagiu adus autorităţilor administrative luterane ale oraşului, ci şi o dovadă a finanţării acestor ediţii de către Johannes Benkner, nu doar din motive religioase, cât mai ales economice. Cu toată această activitate tipografică chirilică susţinută, consumul de hârtie nu a fost mai mare decât cel dinainte de 1557. Mai târziu, finanţarea tipăriturilor slavone a fost continuată de fiica lui Johannes Benkner, Agneta Hutterin. S-a implicat şi în reformarea bisericii românilor din Şchei, acţiune rămasă fără nici un rezultat, însă a susţinut în continuare tipărirea unor cărţi ortodoxe ce au fost răspândite în zonele locuite de români. O stradă din Brașov îi poartă numele.
Referinţe: Todericu, D., Filigranele hârtiilor fabricate în perioada 1539-1841, în Celuloză şi hârtie, nr. 8, 1862, p. 302; Trausch, Schriftsteller, vol. I, p. 103-205; Groß, Julius, Zwei, die Benkner’sche Familie in Kronstadt betreffende Urkunden, în Kirchliche Bläter, Hermannstadt, 11, 1888, p. 105-108; Szinnyei, Magyar, vol. I, p. 855; Diaconovici, Enciclopedia, vol. I, p. 451; B.R.V., I, p. 43-46; Stenner, Beamten, p. 9-10 [citează şi următoarele lucrări: Tartler, Th., Trausch, J., Collectanea zu einerPartikulär Geschichte von Kronstadt, vol. I-II, mss.; Trauschenfels, Eugen, Deutsche Fundgruben; Acta et Decreta Centum virorum im Stadtarchiv, IV A 1, mss.; Trausch, J.Fr., Onomasticon Virorum etc., vol. I-II, păstrat la bibl. Gimnaziului Honterus, mss.]; Quellen, 1903, p. 100, 180; vol. VI, p. 1-2; Gyárfás Tihamer, Brassoi cimeres levelek és nemes családok, Budapesta, 1912; Gyárfás Tihamer, Ar erdély aranymosás, 1558-iki történetéhez, în Erdély Muzeum, XXVIII, 1911, p. 183-184; Groß, Julius, Die Benckner’scheFamilienchronik, în Quellen, vol. VI, p. XLVII-LXIV; E.M., p. 173; Sebestyén, Josef v., Wappenbrief des Johannes Benkner, în Mitteilungen des Burzenländer sächsischen Museums, 3, 1938, p. 41-43; Über einige alte Kronstädter Familien. 7. Die Bencknerische Familie, în Mitteilungen des Burzenländer sächsischen Museums, 1938, p. 122; Simionescu, Christofor, Câteva date în legătură cu primele fabrici de hârtie din ţara noastră, în Industria lemnului, celulozei şi hârtiei, nr. 1, 1954, p. 11; Pall, Fr., Cu privire la activitatea de tipograf a lui Coresi, în Studii şi Cercetări de bibliografie, III, 1960, p. 270-271; Panaitescu, P.P., Începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, București, 1965, p. 147-150; Binder, P. şi Huttman, A., Cu privire la datarea şi geneza Cazaniei I, tipărită la diaconul Coresi, în Limba Română, XVI, 2, 1967, p. 109-117; Blücher, G., Filigranele braşovene şi tipăriturile chirilice din sec. al XVI-lea, în Rev. bibliotecilor, XX, nr. 7, iul. 1967, p. 421-426; [Johannes Benkner], în Allgemeine Deutsche Biographie, Berlin, vol. 2, 1967, p. 336; Binder, P. şi Huttman, A., Românii din Brașov în epoca Reformei, în Studii şi Cercetări de istorie, XVIII, 1969, p. 82-85; Binder, P., O ipoteză privind caracterul patronajului exercitat de juzii Brașovului asupra tipăriturii coresiene, în Limba Română, nr. 2, 1971, p. 126-128; Blücher, G., Din istoria hârtiei şi a tiparului din Brașov, în a doua jumătate a sec. al XVI-lea, în Cumidava, III, 1969, p. 159-178 [studiu foarte important pentru biografia lui Benkner Johannes]; Jakó, S., Începuturile fabricării hârtiei în ţara noastră (I). Morile de hârtie din Brașov şi Cluj în sec. al XVI-lea, în Rev. bibliotecilor, XXVIII, 1970, nr. 3, p. 177; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec XV-XX). Ghid biobibliografic, p. 43-44 [cu bibliografie]; Mareş, Al., Primul meşter de hârtie din ţările române, în Limba Română, XXII, 1973, nr. 1, p. 59-62; Blücher, G., Kronstädter,Drucke und ihr Papier im 16. Jahrkundert, în Siebenbürgisches Archiv, vol. 10, Köln-Wien, 1974, p. 66-67; Nussbächer, G., Moara de hârtie din Brașov în sec. al XVI-lea, în Cumidava, XII-1, 1979-1980, p. 53-69 [un studiu important pentru biografia lui Johannes Benkner]; Nussbächer, G., Johannes Benkner Gest.1565, în Karpatenrundschau, 14, nr. 21, 22 mai 1981, p. 6 [articolul îmbogăţit cu noi informaţii a fost publicat şi în vol. Taten und Gestalten, Cluj, 1983, p. 85-90]; Gheţie, I. şi Mareş, Al., Diaconul Coresi, Minerva, 1987, passim [cea mai recentă monografie consacrată lui Coresi, în care fac consideraţii şi asupra lui Johannes Benkner]; Mareş, Al., Filigranele hârtiei întrebuinţate în Tările Române în sec. al XVI-lea, București, Ed. Acad., 1987, p. XXI; Nussbächer, G., Johannes Benkner. Sein Leben und Wirken în Wort und Bild., București, Kriterion, 1988, 91 p.+ilustr + bibliografie [lucrarea se constituie într-o valoroasă monografie asupra vieţii şi activităţii lui Johannes Benkner, fiind surprinsă epoca în care a trăit, ascendenţii şi descendenţii acestuia, precum şi personalităţile cu care a fost contemporan]; Barbu, Violeta, Nussbächer, G.,Johannes Benkner, în Lb. rom., nr. 5, sept.-oct. 1989, p. 491-492; Benkner, Johannes, Dicht Gedrängte Information, în Die Woche, 22, nr. 1107, 3 mart. 1989, p. 5; Hurdubeţiu, Ion, Cei trei Johannes Benkner, în Magazin Istoric, nr. 2, feb. 1990, p. 37; Hienz, Schriftsteller, vol. V, p. 115-116 [cu bibliografie]; Drotleff, D., [Johannes Benkner], în Transilvania Expres, 6 iul. 1998, p. 13; Rădulescu, Mihai Sorin, Familia Benkner, în Ziarul de Duminică, 28 octombrie 2008; Heigl, Rezac, Şindilariu, Archivführer, p. 288, 293, 534.
Traducerile din limba germană au fost făcute de Gyenge Gabriela.
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.