BENKNER, Johannes cel Bătrân (născut ? – mort 22 iulie 1528, Baia de Criş), negustor, lider al saşilor braşoveni şi diplomat. Numele său apare menţionat pentru prima oară în registrul de dări, pe anul 1494, al unuia din cartierele oraşului (Corpus Viertel), ca fiind proprietarul unei case dobândite la Poarta Ecaterinei şi ca unul din marii plătitori de dări. Din registrul vamal pentru anul 1503 reiese că preocuparea sa de bază era negoţul. El importa stofe din Valahia, cuţite şi covoare din Imperiul Otoman ş.a. În anii următori se numără printre participanţii la târgurile anuale din Debreţin, unde-şi prezintă stofele fine, orientale. În anul 1504, este amintit ca proprietar al unei case din partea de N a lui Marktplatzes. Începând cu 1505 este ales membru al Magistratului şi, apoi, de mai multe ori ca Ratsher, funcţie în care se ocupa de colectarea dărilor din “cartierul” Poarta Ecaterinei (Katharinen-Viertel). Următoarea funcţie pe care o deţine începând cu 1510 va fi cea de vilic (Stadthan). Din 1511, a fost timp de 10 ani, cu intermitenţe, jude primar (Stadtrichter). Astfel va deţine această demnitate între 1511-1513, 1515, 1517-1518, 1523, 1525 şi 1526. În perioada în care a exercitat această funcţie a desfăşurat o activitate multiplă în serviciul oraşului. Astfel, a avut un rol important în adoptarea noilor statute ale breslelor aurarilor şi curelarilor. În 1512, Consiliul orăşenesc încheie conflictul dintre breasla croitorilor şi ţesătorilor, iar în 1523, Consiliul orăşenesc sub conducerea lui Johannes Benkner decide unirea breslelor tâmplarilor, pictorilor, sticlarilor şi sculptorilor în lemn într-una singură. Numeroasele sale călătorii făcute la universităţile sau adunările generale ale saşilor din Transilvania, la curtea voievodului transilvan sau la curtea regală din Offen (Buda), au fost tot atâtea ocazii pentru a prezenta doleanţele oraşului său. A fost în relaţii apropiate cu Paulus Thomori, castelanul din Făgăraş şi “Kammergrafen” pentru Transilvania. Acesta îi dăruieşte o reşedinţă nobiliară, în anul 1509, în comitatul Abaúj, danie ce va fi confirmată şi de regele Vladislau al II-lea. Ţinând cont şi de serviciile făcute de tatăl său Christian regelui Matia Corvin, ca şi de meritele sale personale, Johannes Benkner a fost ridicat de rege la rang nobiliar, primind dreptul de a avea o stemă personală. Drepturile sale nobiliare se mărgineau doar la privilegii în cadrul oraşului. Stema reprezenta pe un frontispiciu albastru, o coroană de frunze din care creştea orientat spre stânga, un căprior al cărui gât e străpuns de o lance. În faţa căpriorului se află o lună aurie. Cu prilejul unei vizite la Curtea regală, în octombrie 1516, tânărul rege Ludovic al II-lea (1516-1526) îi dăruieşte o nouă stemă şi îi confirmă proprietatea din Papipuszta. Această a doua stemă prezintă în partea de jos, pe un câmp argintiu, o coroană de frunze aurii, deasupra, pe un fond roşu, o armă aurie cu mâner argintiu. Dacă în prima diplomă de înnobilare (1509) îi acorda rang nobiliar doar lui Johannes Benkner, cea de a doua (1517) acordă titlul nobiliar tuturor urmaşilor săi, de ambe sexe. Moare în 1528 ucis de tâlhari la Baia de Criş. Johannes Benkner e cunoscut în istoria românilor ca destinatar al Scrisorii lui Neacşu din Câmpulung, primul document în limba română cunoscut până acum.
Referinţe: Nussbächer, Gernot, Der Neacşu – Brief das älteste rumänische Sprachdenkmal, în Karpatenrundschau, 16, nr. 9, 4 mar. 1983, p. 6; nr. 10, 11 mar. 1983, p. 6; Hurdubeţiu, Ion, Cei trei Johannes Benkner, în Magazin Istoric, nr. 2, feb. 1990, p. 37. Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.