BAUSSNERN, Guido Edler von (născut 25 august 1839, Komarom, Ungaria – mort 14 august 1917, Güns, Ungaria), publicist. Vorbind despre ascendenţii săi, Guido Edler Baussnern îl aminteşte pe străbunicul său patern Simon von Bausnern şi pe bunicul Samuel, iar din partea mamei, pe străbunicul Daniel Klein von Straussenburg, pe bunicul Joseph von Köckh, ultimul mort de tânăr, şi pe bunica Therese. Fiica ultimilor, Mathilde, s-a căsătorit cu căpitanului de garnizoană, Bausnern Josef, tatăl lui Guido, care a fost pensionat cu gradul de colonel în 1872. Descendent al unor familii aristocratice, Gudio Edler Baussnern a beneficiat de o educaţie aleasă. Astfel, după absolvirea gimnaziului evanghelic din Sibiu (1857), a slujit câţiva ani ca ofiţer de cavalerie în armata imperială. În 1860 s-a reîntors şi s-a înscris la Academia de Drept din Sibiu. După absolvirea acesteia (în 1866), s-a consacrat activităţii politice şi publicistice, dar în anii 1869-1870 a reintrat în armata austro-ungară de această dată, în rândul corpului de honvezi, ca ofiţer de cavalerie. A intrat în conflict cu superiorii săi şi a părăsit rândurile armatei pentru a-şi continua activitatea politică atât în Austro-Ungaria, cât şi în Germania. În 1870 îşi înaintează demisia, la care n-a primit nici un răspuns, şi se înrolează voluntar în armata prusacă, aflată în război cu francezii. Mai târziu îşi va explica gestul într-un articol publicat la 26 iulie 1870 în Siebenbürger Boten din Sibiu. O dată conflictul încheiat, îşi reia activitatea politică. Astfel, în 12 feb. 1872 a fost ales în Parlamentul de la Budapesta ca deputat de Rupea. Aici a intrat în rândurile partidului lui Deák F. La următoarele alegeri, după o întrerupere de un an şi jumătate, în 1874 îl găsim iarăşi în Parlamentul de la Budapesta, unde va rămâne până la sfârşitul lui martie 1878, fiind şi membru în Clubul saşilor din capitala Ungariei. La începutul lui aprilie acelaşi an, refuză un nou mandat în Parlament, de astă dată ca reprezentant al Mediaşului. Totuşi în acelaşi an, în iulie, acceptă să reprezinte Agnita în Parlamentul ungar. Intră în partidul liberal a lui Tisza Kolomán. A făcut parte, alături de alţi reprezentanţi ai saşilor în Parlamentul ungar (Wilhelm Bruckner*, Wilhelm Melzer, Eugen V. Salmen, Emil V. Trauschenfelds, ş.a.), din gruparea politică „Negrii şi Verzii” din cadrul partidului popular al saşilor, grupare creată la cumpăna dintre cele două veacuri. În iunie 1891 este numit comite de Făgăraş, funcţie pe care o deţine până în 1909. S-a mutat apoi la Sibiu, unde a trăit ultimii ani ai vieţii. Este autorul mai multor lucrări ce surprind situaţia politică din Transilvania şi Austro-Ungaria. A murit în Ungaria, dar a fost înmormântat la Sibiu în 13 septembrie 1917.
Opera: Die Siebenbürgische Frage eine Weltfrage, Hermannstadt, 1865, 106 p; Die providentielle europäische Mission des österreichischen Gesammtstaates, Hermannstadt, 1866, 51 p.; Der Ungarisch-österreichische Dualismus und die Aufgabe der modernen Demokratie, Hermannstadt, 1868, 112 p.; Mahnruf an Ungarn, Hermannstadt, 1870; Das Erwürgen der deutschen Nationalität in Ungarn. Denkschrift aus Siebenbürgen,cu un cuvânt înainte de Franz von Löher, München, 1874, 59 p.; Der neue Ausgleich, wie er sein soll, Budapesta, 1877; Deutschland und Österreich-Ungarn; Leipzig, 1889; ediţia a II-a, Leipzig, 1890, 239 p. [autorul oferă date despre familia sa].
Referinţe: Trausch, Schriftsteller, vol. I, p. 75-76; vol. III, p. 551-552; Szinnyei, Magyar, vol. I, p. 719-720 [citează lucrările: Trausch, Schriftsteller, vol. III, p. 551; Magyar Könyvszemle, vol. II, p. 54; Halász, Országgy Almanach. Képviselőház; Sturm, Új Országgy. Almanach]; Diaconovici, Enciclopedia, vol. I, p. 427; Schuller, Schriftsteller, vol. IV, p. 21-22, 536; Lexikon, 1993, p. 464; Hienz, Schriftsteller, vol. V, p. 86 [acesta citează: Auszeichnung, în Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt, Hermannstadt, 34, nr. 10227, 1907, p. 2 şi în Gross-Kokler Bote, [Sighişoara], 29, nr. 1495, 1907 şi în Schässburger Zeitung, 35, nr. 33, 1907; Guido von Baussnern, necrolog, în Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt, Hermannstadt, 44, nr. 13332, 1917, p. 3 şi în nr. 13350, 1917, p. 7 şi în Kronstadter Zeitung, 81, nr. 195, 1917, p. 4 şi în Siebenbürgisch-Deutsche Tagespost, Hermannstadt, 10, nr. 195, 1917, p. 2 şi nr. 210, 1917, p. 3 şi în Gross-Kokler Bote, [Sighişoara], 39, nr. 2014, 1917; Schuller, Georg Adolf, Bismarcks Ansicht über einen Zollverein zwischen Deutschland und Österreich-Ungarn, în Landwirdschaftliche Blätter für Siebenbürgen, Hermannstadt, 45, 1917, p. 325-326; Briefe sächsischer Politiker aus den 60er und 70er Jahren des vorigen Jahrhunderts, în Deutsche politische Hefte aus Großrumänien, Hermannstadt, 1, 1921, p. 14-24; Die Familie Baußner und Baußnern, în Kronstadter Zeitung, 90, nr. 8, 1926, p. 2; şi în Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt, Hermannstadt, 53, nr. 15765, p. 2; Bruckner, Wilhelm, Zur Geschichte und Genealogie siebenbürgisch-sächsischer Geschlechter. 1. Zur Geschichte der Familie v. Baußnern, în Korrespondenzblatt des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, Hermannstadt, 49, 1926, p. 41-43].
Traducerile din limba germană au fost făcute de Gabriela Gyenge.
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.