BÂRSAN, Zaharia

BÂRSAN, Zaharia (născut 11/23 ianuarie 1878, Brașovul vechi – mort 13 decembrie 1948, Cluj), scriitor, actor, animator al mişcării teatrale. La un an de la naşterea sa, familia se mută în comuna Sânpetru de lângă Brașov unde Zaharia Bârsan a absolvit cursurile şcolii primare. În 1889 s-a înscris la gimnaziul românesc din Brașov, deşi într-o lucrare a sa, Impresii de teatru din Ardeal, mărturiseşte că şi-a început studiile la Năsăud. La gimnaziul braşovean îi are colegi pe Sextil Puşcariu, Ion Lupaş, Octavian Goga. Încă de când era elev în clasa a VI-a de liceu a trimis un Cântec la revista Convorbiri literare, poezie considerată debutul literar al lui Zaharia Bârsan (1897), sub pseudonimul Sân-Petreanul. În acelaşi an începe să colaboreze şi la Gazeta de Transilvania, recomandat fiind de S. Puşcariu*. Tot acum începe să colaboreze şi la revistele Tribuna şi Familia. Semnează sub pseudonimele Veturio, Fulmen, B.Z., Zah. Unele neînţelegeri cu profesorii îl fac să părăsească Brașovul şi să meargă la București. Aici a fost pedagog la Institutul Clinciu-Popa şi îşi continuă studiile, susţinându-şi bacalaureatul la liceul “Gh. Lazăr”. S-a înscris la Conservatorul de artă dramatică (clasa C.I. Nottara), pe care-l absolvă în 1901, cu premiul I la tragedie. Paralel urmează, ca audient, cursurile Facultății de filosofie fără a-şi lua licenţa. Ca student, joacă în roluri fără importanţă pe scena Teatrului Naţional, dar îl însoţeşte pe C.I. Nottara într-un turneu prin Oltenia. După terminarea studiilor, a fost angajat timp de doi ani la Naţionalul bucureştean în categoria “actorilor suplimentari” la sugestia lui C.I. Nottara. În paralel, îşi continuă activitatea literară la revistele Floare albastră (1898-1899) şi Pagini literare (1899-1900). În redacţia revistei Floare albastră îl cunoaşte pe Şt. O. Iosif care-i va deveni prieten, mijlocindu-i acestuia cunoştinţa cu Ilarie Chendi. Orientarea revistei era presămănătoristă şi promova reîntoarcerea la romantism. După dispariţia revistei Floare albastră, colaborează la nou întemeiatul Curier literar cu apariţie episodică (5 numere), după care devine colaborator al revistei Sămănătorul (1901). Zaharia Bârsan se alătură unor intelectuali stabiliţi la București, animaţi de aceleaşi crezuri politice şi idealuri artistice. La fel ca şi Şt. O. Iosif, resimte un dor de Transilvania natală, din poezia lor răzbătând sentimentul înstrăinării. Duce, totuşi, o viaţă de boem, specifică timpului şi mediului, trimiţând foiletoane ce descriu acest mediu Gazetei de Transilvania (1900-1904). În această perioadă se pun bazele amiciţiilor sale literare şi artistice, printre alţii, cu N. Iorga, G. Bogdan-Duică*, M. Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Aristizza Romanescu, V. Eftimiu ş.a. Atras deopotrivă de teatru şi literatură, îşi exprimă această indecizie într-o scrisoare către Sextil Puşcariu. Are un rol activ în redacţia revistei Sămănătorul, lui datorându-i-se meritul de a-l aduce în toamna lui 1903, de la Fălticeni, pe M. Sadoveanu, dar nu se lasă atras de ideologia naţionalistă promovată la un moment dat de această revistă. Motivele sămănătoriste nu lipsesc din creaţia sa: viziunea idilică asupra satului, anticosmopolitismul, elogierea etnicităţii şi a tradiţiei autohtone. O dată cu instalarea lui N. Iorga la conducerea revistei, Zaharia Bârsan se îndepărtează de aceasta, având chiar un conflict violent cu marele istoric ce-i critică repertoriul prezentat în turneele din Transilvania. E nevoit să se alăture unei noi publicaţii Viaţa literară, devenită mai apoi Viaţa literară şi artistică, care apare de la 1 ianuarie 1906 sub direcţia lui G. Coşbuc şi I. Gorun, avându-l îndrumător pe Ilarie Chendi. În 1903, a fost cooptat în colegiul de redacţie al revistei Luceafărul ce apărea la Budapesta. A mai colaborat şi la Familia, Făt-Frumos (Bârlad, 1904-1906), Minerva (1908), Tribuna (Arad, 1910-1912), Falanga (1910), Junimea literară (1912), Ramuri, Cosânzeana, Rampa, Patria ş.a. Începând cu 1903 inaugurează seria turneelor sale în Transilvania, primul său spectacol fiind în oraşul natal. Se căsătoreşte cu actriţa Olimpia Braşoveanu. Societatea pentru crearea unui fond de teatru român hotărăşte să-l desemneze ca prim bursier al său. În această calitate pleacă la Viena şi apoi la Berlin. Nestăpânind bine limba germană, a ezitat să se prezinte la un examen pentru a fi primit într-o şcoală de artă dramatică. Din acest motiv, la întoarcerea în ţară nu poate prezenta un atestat oficial, atrăgându-şi nemulţumirea Societăţii, care totuşi îl trimite cu o bursă de 1500 de coroane la Teatrul Naţional din București pentru a deprinde tehnica scenei. La 12 februarie 1905 îşi dă demisia din Societate, dar nu-şi încheie turneele din Transilvania până în 1906, jucând în 53 de reprezentaţii. Artistul nu călătoreşte doar cu trenul, ci şi cu căruţa de ţară, având drept emblemă “pe un cufăr mare din Şerigla, un afiş de teatru”. Joacă în cele mai năstruşnice condiţii: în crâşme, în hanuri şi cafenele, pe scene minuscule, pe câte o bina ridicată pe butoaie goale de bere. Decorurile le improvizau: “Ne da fiecare câte un scaun, o canapea, un covor etc.” Aceste spectacole nu sunt lipsite şi de peripeţii, cum e de pildă o reprezentare din Năpasta, când trupa pierde textul piesei şi are norocul să găsească un exemplar la un ţăran din sală, ce adusese textul pentru a-i verifica pe actori dacă îl respectă. Practic timp de opt ani soţii Bârsan au străbătut micile centre, luptând pentru a determina un curent pentru teatru, cum scria în 1912 cronicarul Luceafărului. Zaharia Bârsan e printre primii artişti care au impus o preocupare serioasă şi sistematică de educaţie civică a mişcării teatrale ardelene (Călin Căliman). De altfel, lupta împotriva diletantismului a determinat demisia sa din Societatea pentru fond de teatru român, care de la un moment dat îşi pierduse rolul pozitiv în îndrumarea mişcării artistice. Repertoriile sale erau eterogene, însă, dincolo de anumite concesii, impuneau prin priceputa îmbinare a pieselor clasice originale cu opere din dramaturgia universală. Întors la București, se reangajează la Teatrul Naţional (10/23 septembrie 1905), însă la începutul lui 1907 renunţă la contract pentru a pleca la Florenţa în Italia. Doreşte să se perfecţioneze cu actorul italian Ernesto Novelli, pentru care avea o admiraţie deosebită: “Idealul meu este Novelli. Un singur gest, o singură căutătură şi-ţi redă o viaţă întreagă sufletească”. În 1907 se reîntoarce în ţară cu bune cunoştinţe de italiană din care va traduce şi va adapta piese, cum va face şi din franceză. Între timp îşi continuă activitatea literară, apărându-i câteva volume comentate de critică literară. În 1907 primeşte premiul literar al Astrei “Andrei Mureşianu” pentru volumul Ramuri. La 10 noiembrie 1908, a debutat în dramaturgie cu piesa Mărul, montată pe scena Teatrului Naţional din București şi publicată mai târziu în Luceafărul. Tot la Naţionalul bucureştean se pun în scenă şi alte piese ale acestuia. La 12 octombrie 1915 are loc premiera capodoperei lui Zaharia Bârsan, poemul dramatic Trandafirii Roşii, la care lucrase 15 ani. Piesa a fost jucată de multe ori şi pe alte scene din ţară. Între timp publică şi volume de poezie şi proză. Poezia sa, lipsită de invenţie verbală, rămâne expresia unei naturi generoase şi patetice, iar lirismul rectiliniar e adesea întrerupt de umor. Proza sa se circumscrie speciei povestirii pe care autorul o găseşte nimerită pentru a-şi relata astfel viaţa, uzitând de genul memorialistic şi autobiografic. Ca actor şi ca poet, cum a observat Radu Stanca “era mai mult un trubadur care îmbrăca diferite costume, dar purta în braţe aceeaşi neschimbată liră: lira poetului visător […] care nici nu rosteşte, nici nu exclamă, ci cântă”. A participat şi la adunarea de constituire a “Societăţii Scriitorilor Români” (2 septembrie 1909), fiind ales membru în comitetul de conducere. A fost membru fondator al “Societăţii autorilor dramatici” (6 aprilie 1911). În stagiunea 1908-1909 s-a reangajat ca actor la Teatrul Naţional din București. Rolurile interpretate îl aşează în fruntea generaţiei sale. Are şi ideea înfiinţării unui teatru sătesc, ambulant, pentru educarea ţăranilor. A interpretat cu real talent roluri tragice ale dramaturgiei universale: Oedip, Hamlet, Regele Lear, Macbeth, Karl Moor, Ruy Blas ş.a., dar şi roluri în piesele lui Alecsandri, Haşdeu, Davila, Caragiale ş.a., ultimul fiindu-i cel mai drag. În 1913, îşi întrerupe turneele în Transilvania datorită începerii războiului. Anii de refugiu i-a petrecut la Iaşi, împreună cu Teatrul Naţional din București. Organizează un teatru de front şi culege folclor de la ostaşi. În aprilie-mai 1919, participă la un mare turneu al Teatrului Naţional din București în Transilvania, prilej cu care s-a jucat exclusiv un repertoriu românesc. La sfârşitul războiului îl preocupă ideea organizării unui teatru profesionist al românilor din Transilvania, alcătuind împreună cu T. Brediceanu*, membru în Consiliul Dirigent, proiecte de organizare a viitorului teatru. O dată cu decretul de constituire al Naţionalului clujan, este numit întâiul director al acestei instituţii (15 septembrie 1919– 1 august 1927). I se deschide astfel perspectiva unei munci epuizante, în cadrul căreia, cu toate avatarurile începutului nu vrea sa facă nici un fel de rabat calităţii. La 1 decembrie 1919 se ţine spectacolul inaugural la teatrul Naţional din Cluj, prilej cu care el a rostit o cuvântare. A acordat o mare atenţie constituirii unei trupe a acestui teatru, preocupându-se şi de situaţia socială a artiştilor. În anii imediat următori războiului situaţia acestora era foarte grea, după cum rezultă şi din rândurile apărute în ziarul Patria din Cluj la 5 octombrie 1920 şi care îi aparţin lui Zaharia Bârsan: ’’Promisiuni, bonuri de încartiruiri fără nici o valoare unele, altele contramandate a doua zi de acelaşi birou, artiştii puşi pe drumuri zile întregi, cu chei în buzunare, acompaniaţi de poliţie, încartiraţi unii şi scoşi afară a doua zi, în sfârşit, dacă nu o bătaie de joc, dar un fel de treabă pe întuneric. Rezultatul: Până astăzi artiştii stau în cabinele teatrului şi dorm pe ce Dumnezeu’’.  La Cluj a fost şi profesor la Conservatorul de muzică şi artă dramatică, unde a funcţionat până la pensionare sa, în iulie 1940. La 3 mai 1925, la Cluj a fost sărbătorit cu prilejul a 25 de ani de activitate teatrală. Revistele Societatea de mâine, Cosânzeana, Transilvania precum şi ziarul Patria i-au consacrat numere omagiale. A fost director al teatrului clujean între 1919-1927, 1931-1933 şi 1934-1936. În această perioadă are nostalgia poeziei, făcând o confesiune amară: “Eu personal fac toate sacrificiile ca să-l ridic [Teatrul Naţional din Cluj] (…) aproape zilnic stau în slujba lui câte 12 ceasuri (…). De scris n-am mai scris nimic, dar când mă vor da afară de aici – la politică toate sunt cu putinţă! – mă voi da iar poeziilor mele pe care le-am părăsit cu totul.” A rămas toată viaţa un romantic: “E probabil cel din urmă romantic care a mai rămas în picioare” (Al. Ciura). Susţinând că şi actorul, oricât ar fi de bun, este destinat uitării, cuvintele sale despre C. Nottara: “Uitarea! Ce grăbită-i să-şi întindă aripile-i negre, când e vorba de viaţa şi munca actorului!”, par să-l aibă şi pe el în vedere. În 1940, după dictatul de la Viena, se refugiază la Buc. şi Bv. După 1944 a fost numit director onorific pe viaţă al teatrului clujean, decizia fiind semnată de ministrul artelor de atunci, Mihai Ralea. Definindu-l în anii maturităţii, Sică Alexandrescu îl considera un poet: ”… fiecare gest, fiecare mişcare a lui era înconjurată de multă poezie. Pentru că, înainte de orice, Bârsan a fost poet. O fire blândă, bună, înţelegătoare, indulgentă. Pe cei ce şi-l apropiau îi accepta aşa cum erau, cu însuşirile lor bune şi cu scăderile lor omeneşti. Întreaga sa carieră a stat sub semnul expresiei lui Tennyson pe care obişnuia s-o repete: “un cântec care face o naţie să tresară este singur o victorie”. „Frumos la suflet, frumos la chip, (…) cu temperament fierbinte, cu glas plin de melodie, care se mlădie puternic şi moale şi fermecător de dulce (…) domnul Bârsan e în biruinţa tuturor domnilor care alcătuiesc pe artistul dramatic de prima forţă”. Împrumută de la O. Goga unele modalităţi de expresie. În 1925 înfiinţează revista Teatrul. După Justin Ceuca (care în monografia sa se retrage cu modestie în umba informaţiei), Zaharia Bârsan e primul dramaturg de notorietate şi valoare recunoscută, ce îl dă Transilvania literaturii române. El este cel care, cum spunea un alt transilvănean, Al. Hodoş „a ucis diletantismul”, încurajat, în circumstanţele ştiute de dinainte de 1918, de Societatea pentru crearea unui fond de teatru român. Scrie poezie de tipul celei posteminesciene, teatru simbolist şi povestiri în tonul epocii. O stradă din Brașov îi poartă numele.

Opera: Poezie: Visuri de noroc, Bibl. Sămănătorului, București, 1903, 106 p.; Ramuri (nuvele), Budapesta, Ed. Luceafărul, 1906, 154 p.; Poezii, București, Minerva, 1907, 176 p.; Ca mâini va bate ceasul, București, 1915, 30 p.; Poezii, București, Ed. Cartea Românească, [1924], 255 p.; proză: O vedenie, în Gazeta de Transilvania, LXIV, nr. 205, 18 sept/1 oct. 1901, p. 1-2; Ramuri, Budapesta, Institutul Tipografic şi de ed. Luceafărul, 1906, 148 p.; Impresii de teatru din Ardeal, Ar., 1908, 144 p.; Nuvele, București, Ed. Cartea Românească, 1909, 94 p.; Nuvele, București, Minerva, 1914, 101 p.; Nuvele, București, Ed. Cartea Românească, 1923, 79 p.; Scrieri, antologie şi prefaţă de C. Simionescu, text stabilit şi bibliografie de Aurora Pârvu, București, E.P.L., 1969, 640 p; Teatru:Mărul. Dramă în două acte, Sibiu, 1909, 70 p.; Sirena, Beiuş, 1912, 194 p.; Se face ziuă, București, 1914, 118 p.; 1945, 117 p; Trandafirii roşii, poem dramatic în trei acte, în versuri, București, Minerva, 1915, 202 p; ed. a II-a, București, f.a.; ed. a III-a, București, f.a., 176 p.; ed a IV-a, București, f.a.; ed a V-a, [1938], 175 p.;  Poemul Unirii, Scenetă, Sibiu, 1922; ed. a V-a, București, Cartea Românească, f.a.; Domnul de rouă, poem dramatic în trei acte în versuri, București, Ed. Cartea Românească, [1938], 184 p.; Trandafirii roşii, București, E.S.P.L.A., 1957, 170 p.; Traduceri: Oscar Wilde,Salomeea, dramă într-un act, București, Alcalay, f.a., 80 p.; Capriciul unui tată, comedie într-un act, trad. din italiană, Brassó, Ed. Librăriei Ciurcu, 1908, 20 p.; Câinele şi pisica, comedie într-un act, trad. din italiană, Brassó, Ed. Librăriei Ciurcu, 1908, 20 p.; Cântecul cocoşului, comedie într-un act, trad. din italiană, Brassó, Ed. Librăriei Ciurcu, 1908, 24 p.; De la nord la sud, comedie într-un act, trad. din italiană, Brassó, Ed. Librăriei Ciurcu, 1908, 36 p.; Lucrări aflate în manuscris în arhiva familiei Braşoveanu: caiet de poezii, I.L. Caragiale, Trandafirii roşii, Domnul de rouă.
Referinţe: Ultime informaţiuni, în Secolul XX, anul III, nr. 620, 7 iun. 1901, p. 3; Blaga, I., Mişcarea teatrală la noi în anul 1902, în Anuarul VI al Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român, 1902-1903, 1903, p. 85; Luceafărul, II, nr. 20, 1903, p. 323; 345; Chendi, Ilarie, Viaţa literară: Zaharia Bârsan, “Visuri de noroc” în Voinţa Naţională, nr. 5479, 1903; O seară artistică – literară, în Luceafărul, nr. 20, 1903, p. 334; Puşcariu, Sextil, O serată artistică în Caransebeş, în Gazeta de Transilvania, LXVI, nr. 209, 21 sept./4 oct. 1903, p. 6; Idem, Serata teatrală din Brașov, în Gazeta de Transilvania, LXVI, nr. 110, 20 mai 1903; Idem, Visuri de noroc, în Gazeta de Transilvania, LXVI, nr. 155, 15/28 iul. 1903; Adunarea Societăţii pentru fond de teatru român, în Gazeta de Transilvania, LXVII, nr. 183, 20 aug.-2 sept. 1904, p. 3; Blaga, I., Raportul comitetului Societăţii pentru fond de teatru, în Familia, XL, nr. 34, 22 aug./4 sept. 1904, p. 406; Puşcariu, S., Poeţii noi, în Junimea literară, I, nr. 3, mart. 1904, p. 34; nr. 4, apr. 1904, p. 51-53; nr. 5, mai 1904, p. 65-68; nr. 6, iun. 1904, p. 82-85; Iorga, Nicolae, Cronică, în Sămănătorul, an IV, nr. 49, 4 dec. 1905, p. 919-920; Notiţă/O chestiune delicată, în Familia, XLI, nr. 6, 6/19 febr. 1905, p. 69; Notiţe literare, ştiri culturale, în Luceafărul, IV, nr. 4, 15 feb. 1905, p. 99; Reprezentaţia teatrală din Sebeşul Săsesc, în Familia, XLI, nr. 2, 9/22 ian. 1905, p. 23; Teatrul românesc din Brașov, în Familia, XLI, nr. 24, 12/25 iun. 1905, p. 286; Teatrul românesc în Făgăraş, în Gazeta de Transilvania, LXVIII, nr. 148, 7 – 20 iul. 1905, p. 3; Teatrul românesc din Sibiu, în Familia, XLI, nr. 20, 15/28 mai 1905, p. 238; Gazeta de Transilvania, LXVIII, nr. 18, 23 ian. – 5 feb. 1905, p. 3-4; Teatrul românesc în Sibiu, în Luceafărul, IV, nr. 2, 15 ian. 1905, p. 54; Cronica sibiană. Reprezentaţiuni teatrale, în Familia, XLII, nr. 16, 30 apr. – 13 mai 1906, p. 189; Cronica, Zaharia Bârsan în Sibiu, în Luceafărul, V, nr. 19-20, 15 nov. 1906, p. 419; Cronică, în Sămănătorul, V, nr. 44, 22 oct. 1906, p. 879; Marin, Ilie, [H.P. Petrescu], Turneul Bârsan, în Gazeta de Transilvania, LXIX, nr. 178, 12-25 august 1906, p. 12 şi în Transilvania, nr. 56, 1925, p. 194-198; Idem, Turneul Bârsan, în Luceafărul, V, nr. 21-24, 16 dec. 1906, p. 441-442; Papp, Petru E., Teatrul la noi, în Tribuna, X, nr. 179, 24 sept.-7oct. 1906, p. 4; Pitpalac, Despre un turneu artistic, în Tribuna, X, nr. 150, 12-25 aug. 1906, p. 45; Tribuna, X, nr. 152, 155, 157, 209, 1906; Afacericulturale, în Tribuna, XI, nr. 5, 6-19 ian. 1907, p. 4-5; Tribuna, XI, nr. 139, 23 iun. – 6 iul. 1907, p. 5; Zaharia Bârsan, Poezii, Minerva, 1907, în Convorbiri literare , XLI, nr. 11, nov. 1907, p. 1149-1150; Zaharia Bârsan şi I. Agârbiceanu, în Luceafărul, VI, nr. 19-20, 15 oct. 1907; Blaga, Iosif, Societatea pentru fond de teatru român şi domnul Zaharia Bârsan, Brașov, f. e., 1907, 23 p.; Dumbravă, Gh., [I. Chendi]. Un poet liric: Zaharia Bârsan, în Viaţa literară şi artistică, I, nr. 40, 14 oct. 1907, p. 317-318; republicată în Impresii, Ed. Cartea Românească, 1924, p. 170; Gârleanu, Emil, În “Turneu”, lui Zaharia Bârsan, în Viaţa literară şi artistică, I, nr. 43, 4 nov. 1907, p. 243-244; Scurtu, I., Zaharia Bârsan, în Sămănătorul, 1907, p. 930; S.O., Turneul domnului Zaharia Bârsan, în Luceafărul, VI, nr. 13, 1 iul. 1907, p. 283-284; Turneul Bârsan interzis, în Patria, I, nr. 187, 12 iul. 1907, p. 2; Sc. [Scurtu, I.], Ştiri culturale şi artistice, în Sămănătorul, VI, nr. 30, 21 iul. 1907, p. 639; Transilvania, XXXVIII, nr. 3, 1907, p. 150-156; Zaharia Bârsan şi trupa lui, în Gazeta de Transilvania, 13/26 nov. 1907, p. 1, 2; 14/27 nov. 1907, p. 1, 2; Zaharia Bârsan în Sibiu, în Ţara noastră, II, nr. 36, 31 aug. 1908; Chendi, I., Mărul lui Bârsan, în Ţara noastră, II, nr. 48, 23 nov. 1908; Idem, Un poet liric – Zaharia Bârsan, în vol. Impresii, București, Minerva, 1908, p. 205-210; D.I., Păreri ale lui Zaharia Bârsan, în Ţara noastră, II, nr. 1, 1 ian. 1908; Iorga, N., Adunarea de la Oraviţa, în Neamul românesc, III, nr. 98, 17 aug. 1908, p. 1541-1542; Teatrul românesc în Sibiu, în Tribuna, XII, nr. 90, 23 apr. – 6 mai 1908, p. 5; Bogdan-Duică, Gh., “Mărul”, în Luceafărul, VIII, nr.1, 1 ian. 1909, p. 12; Cititor, “Impresii din Ardeal” de Zaharia Bârsan, în Secolul, XI, nr. 2872, 12 apr. 1909, p. 1; nr. 2877, 18 apr. 1909, p. 2; Dragomirescu, M., Poezii de Zaharia Bârsan, în Convorbiri critice, III, 1909, p. 67; Dumbravă, Gh., [I. Chendi], Zaharia Bârsan. “Impresii de teatru din Ardeal”, în Ţara noastră, III, nr. 18, 3/16 mai 1909; Dumbrăvescu, Gh. [I. Chendi], Zaharia Bârsan, Impresii de teatru din Ardeal, Ar, 144 p., în Ţara noastră, III, nr. 18, 3-16 mai 1909, p. 1; Petrescu, H. P., Amintirile de teatru ale lui Z.B. Din prilejul noului turneu teatral, I-II, în Tribuna, XIII, nr. 169/171, 1909, p. 1-2; Poezii de Zaharia Bârsan, în Convorbiri critice, III, nr. 1, 25 ian. 1909, p. 67; Puşcariu, I., Cinci ani de mişcare literară (1902-1906), București, Minerva, 1909, p. 18; Reprezentaţia d-nei şi d-lui Bârsan, în Luceafărul, VIII, nr. 10, 16 mai 1909, p. 236; Savel, Vasile, Zaharia Bârsan, în Sămănătorul, VIII, nr. 27, iul. 1909, p. 568-570; Sirena, în Ţara noastră, III, nr. 45, 8-21 nov. 1909; [Tăslăuanu], Zaharia Bârsan, în Luceafărul, VIII, nr. 10, 16 mai 1909, p. 236; Tribuna, nr. 72, 11-24 aug. 1909, p. 5; D-na, D-nul Bârsan la Oraviţa, în Tribuna, IV, nr. 127, 18 iun.-1 iul. 1910, p. 8; În ajunul stagiunii 1910-1911. Teatrul Naţional, în Scena, I, nr. 1, 15 sept. 1910, p. 4-5; Lucian, E., Sirena, în Falanga literară şi artistică, nr. 11, 1910; Teatrul român în Sibiu, în TR, LVIII, 10-23 iun., p. 255; nr. 62, 12-25 iun. 1910, p. 259; Teatrul român în Brașov, în Gazeta de Transilvania, LXXIII, nr. 129, 15/28 iun. 1910, p. 3; Turneul d-nei şi d-lui Bârsan, în Luceafărul, IX, nr.13-14, 1-15 iul. 1910; Voinescu, Barbu, Piese şi actori. Teatrul Naţional. Electra de Sofocle, Sirena de Zaharia Bârsan, în Viaţa nouă, nr. 4, 1910, p. 72; Almanahul scriitorilor de la noi, Orăştie 1911, p. 73; Arestarea lui Zaharia Bârsan; … societăţilor dramatice din România, în Tribuna, XV, 1911, nr. 165, 29 iul.-11 aug, p. 2; Corespondent, De vorbă cu Zaharia Bârsan, Al VIII-lea turneu teatral prin Ardeal, în Tribuna, XV, nr. 178, 14-27 aug. 1911, p. 7; Minu, D-na şi d-nul Bârsan la Dorna, în Tribuna, XV, nr. 166, 30 iul.-12 aug. 1911, p. 4; Turneul Bârsan, în Luceafărul, X, nr. 13-14, 1-16 iul. 1911, p. 327; Cronică. Soţii Bârsan, în Revista teatrală, I, nr. 2, 1913, p. 135; Soţii Bârsan în Orăştie, în Cosânzeana, III, nr. 25, 22 iun. 1913, p. 351; Bogdan, Al., 20 de ani de mişcare teatrală, în Luceafărul, VIII, nr. 1, 1 mai 1914, p. 269-277; Figuri contimporane, I, p. 225; Lăutaru, B., Triumful unei lucrări dramatice originale: “Se face ziuă” de Zaharia Bârsan în Minerva literară ilustrată, V, nr. 236, 28 mai 1914, p. 2; Piesa d-lui Zaharia Bârsan. Un interviu cu d… Voineşti, în Gazeta de Transilvania, LXXVII, nr. 70, 28 mart. – 10 apr. 1914, p. 2; Soricu, I. H., S-a bolnăvit un actor, în Gazeta de Transilvania, LXXVII, nr. 74, 2-15 apr. 1914, p. 1; Branişte, Andrei, Cronică literară, Trandafirii roşii de Zaharia Bârsan, în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 93, 9 dec. 1915, p. 1-2; Demetriad, Aristide, Un punct de istorie literară: Legenda Trandafirilor roşii, în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 106, 22 dec. 1915, p. 1; Giulescu, A.C., Un punct de istorie literară: Legenda Trandafirilor roşii, în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 105, 22 dec. 1915, p. 1; Hodoş, Alexandru, Trandafirii roşii, poem dramatic în trei acte de Zaharia Bârsan, în Revista noastră, IV, nr. 3, 1 nov. 1915, p. 44-45; Horia, G., Ce ne spune artistul Zaharia Bârsan, în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 66, 11 nov. 1915, p. 1-2; Lovinescu, Eugen, Legenda Trandafirilor roşii, în Rampa nou ilustrată, I, nr. 94, 14 dec. 1915, p. 1; Moldovan, Corneliu, Spinii Trandafirilor roşii în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 104, 20 dec. 1915, p. 1; Nădejde, Iosif, Trandafirii roşii, poem dramatic în trei acte de Zaharia Bârsan, în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 43, 15 oct. 1915, p. 2; Ottescu, Nona, Un punct de istorie literară – Legenda Trandafirilor roşii, în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 106, 22 dec. 1915, p. 1; Osvadă, Vasile C., Un punct de istorie literară, în Rampa nouă ilustrată, nr. 107, 1915; Flavian, Trandafirii roşii în nemţeşte, în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 133, 22 ian. 1916, p. 1; Gr. M.P. avocat, Procesul Trandafirilor roşii în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 122, 11 ian. 1916, p. 1; Lovinescu, Eugen, Legenda Trandafirilor roşii, în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 136, 25 ian. 1916, p. 1; Ottescu, Nona, Legenda Tandafirilor roşii, în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 122, 11 ian. 1916; Sorbul, Mihail, Trandafirii roşii, în Rampa nouă ilustrată, I, nr. 121, 10 ian. 1916; Călin, Alex, Se face ziuă, în Rampa nouă ilustrată, II, nr. 351, 28 nov. 1918; Convorbire cu d-l Z.B., în Rampa nouă ilustrată, II, nr. 364, 11 dec. 1918; Fundoianu, B., Teatrul Naţional din Iaşi. O reprezentaţie de adio: Trandafirii roşii, în Rampa nouă ilustrată, an I, nr. 182, 11 mart. 1918, p. 2; [Notiţă despre Domnul de rouă], în Jurnalul, I, nr. 15, 16 feb. 1919; Teatrul Naţional din Cluj – interviu cu D-l director Zaharia Bârsan, în Patria, I, nr. 210, 8 nov. 1919; În jurul organizării Teatrelor Naţionale din România. De vorbă cu D-l Zaharia Bârsan directorul Teatrului Naţional din Cluj, în Rampa, VI, nr. 1220, 20 nov. 1921, p. 4; Teatru Naţional, Închiderea stagiunei, în Patria, III, nr. 115, 30 mai 1921, p. 2; V.Rd., Teatrul românesc în noile ţinuturi, în Rampa, VII, nr. 1346, 24 apr. 1922, p. 3; Teatrul la Cluj. De vorbă cu d-l Zaharia Bârsan, în Rampa, VIII, nr. 1629, 2 apr. 1923, p. 6; I.A.G., Cu prilejul închiderii stagiunii Teatrului Naţional din Cluj. De vorbă cu d-l Zaharia Bârsan, directorul teatrului, în Rampa, VIII, nr. 1656, 7 mai 1923, p. 4; Însemnări. “Trandafirul roşii”, în Ţara noastră, IV, nr. 47, 25 nov. 1923, p. 1518; Perpesicius, Zaharia Bârsan, în Mişcarea literară, nr. 12, 1924; Idem, Bârsan, Zaharia: Poezii, Cartea românească, 1924, 255 p.; Poezii de Zaharia Bârsan, în Cosânzeana, VIII, nr. 23-24, 25 dec. 1924, p. 303; Vornic, T., Cronica artistică. Convorbire cu d-l Zaharia Bârsan, în Societatea de mâine, I, nr. 1, 12 apr. 1924, p. 22; Agârbiceanu, Ion, Din turneul lui Zaharia Bârsan: o reprezentaţie cu urmări dezastruoase pentru artă, în Cosânzeana, IX, nr. 8, 30 apr. 1925, p. 107; Bogdan-Duică, G., Despre un prieten, în Societatea de mâine, II, nr. 18, 3 mai 1925, p. 307; Bornemisa, Sebastian, Zaharia Bârsan, în Cosânzeana, IX, nr. 8, 30 apr. 1925, p. 106; Câteva note bibliografice: Zaharia Bârsan, în Cosânzeana, IX, nr. 8, 30 apr. 1925, p. 111; Ciura, Al., După un sfert de veac, în Cosânzeana IX, nr. 8, 30 apr. 1925, p. 110; Idem, Jubileul lui Zaharia Bârsan, în Societatea de mâine, II, nr. 18, 3 mai 1925, p. 307; Transilvania, 56, nr. 5-6 (număr dedicat lui Zaharia Bârsan cu prilejul a 25 ani de activitate); Clopoţel, Ion, Efectul social al teatrului lui Zaharia Bârsan, în Societatea de mâine, II, nr. 18, 3 mai 1925, p. 307; Cluj Teatrul Maghiar şi sărbătorirea lui Zaharia Bârsan, în Rampa, X, nr. 2280, 6 iun. 1925, p. 2; Ghibu, Onisifor, Doi sărbătoriţi: Zaharia şi Olimpia Bârsan, în Societatea de mâine, II, nr. 18, 3 mai 1925, p. 308-309; Hodoş, Alexandru, Un biruitor, în Cosânzeana, IX, nr. 8, 30 apr. 1925, p. 112; Lupaş, I., La un popas, cuvânt rostit în sala Teatrului Naţional din Cluj cu prilejul sărbătoririi lu Zaharia Bârsan la 3 mai 1925, în Societatea de mâine, II, nr. 19, 10 mai 1925, p. 333-334; republicat în calendarul Minerva pe anul 1926, p. 89-91; Idem, Legăturile lui Zaharia Bârsan cu Săliştea, în Societatea de mâine, II, nr. 18, 3 mai 1925, p. 307; Idem, Un purtător de lumină, în Cosânzeana, IX, nr. 8, 30 apr. 1925, p. 112; M.N., De vorbă cu d-l Zaharia Bârsan, în Cosânzeana, IX, nr. 8, 30 apr. 1925, p. 114; Nicoară, Vladimir, Premisele Teatrului Naţional: Macbeth, în Societatea de mâine, II, nr. 9, 1 mart. 1925, p. 254; Idem, În loc de cronică dramatică: Convorbire cu Zaharia Bârsan, directorul Teatrului Naţional, în Societatea de mâine, II, nr. 10, 8 mart. 1925, p. 176; Osvadă, C. Vasile, Un mare succes al lui Zaharia Bârsan, în Cosânzeana, IX, nr. 8, 30 apr. 1925, p. 113; În Repertoriul critic, Bibl. Sămănătorul, Ar, 1925, p. 67; Sandu, Z., Adulmecări, în Cosânzeana, IX, nr. 8, 30 apr. 1925, p. 109; Sărbătorirea maestrului Nottara, în Societatea de mâine, II, nr. 16 şi 17, 19, 26 apr. 1925, p. 295; Stoica, Gh., Prin Ardeal cu Zaharia, în Cosânzeana, IX, nr. 8, 30 apr. 1925, p. 108-109; B.T., Închiderea stagiunii Teatrului Naţional, în Cosânzeana, X, nr. 20-21, 23 mai 1926, p. 212-213; Bugnariu, Teofil, Popa Leonnard de Jean Aicard, în Cosânzeana, X, nr. 10, 7 mart. 1926, p. 104-105; Buteanu, Aurel, Teatrul românesc în Ardeal şi Banat; Idilă tragică pe malul Someşului, în Patria, VIII, nr. 1, 1 ian. 1926; Pankeron, Leonard, Rezultatul unui mare turneu ardelean, în Rampa, IX, 25350, 12 iun. 1926, p. 4; Ardealul teatral şi artistic, I, nr. 1, 1-7 oct. 1927, p. 2; G.A.P., Cronică teatrală: Papa Leonnard, în Familia, seria II, an III, nr. 3-4, mart. – apr. 1928, p. 19-20; Enciclopedia Minerva, p. 155; Breazu, Ion, Teatrul Naţional din Cluj, în Boabe de grâu, III, nr. 1-2, ian. – feb. 1932, p. 30-31; Cardaş, Gh., Poezia românească de la origini până în zilele noastre, ed. a II-a, vol. II, București 1937, p. 528- 530; Idem, Zaharia Bârsan, în vol. Poeţii şi prozatorii ardeleni până la Unire, Biblioteca pt. toţi, Alcalay, p. 505-508; Stancu, Horia, Zaharia Bârsan Domnul de rouă, în Naţiunea română, IX, nr. 35, 1937; Romulus I., Trandafirii roşii de Constantin Bobescu după piesa cu acelaşi nume de Zaharia Bârsan, în Dimineaţa, an 33, 10804, 20 ian. 1937; Zaharia Bârsan Biografie şi portret, în Buletinul cărţii româneşti, X, 1938, sept., p. 1-2; Călinescu, Istoria, p. 610-641, 917; Popescu, Ion Apostol, Aşteptăm amintirile de teatru ale maestrului Zaharia Bârsan, în BIS, II, nr. 105, 25 mart. 1945, p. 1; Idem, Pentru Zaharia Bârsan, în Universul literar, LIV, nr. 13, 15 apr. 1945, p. 16; Breazu, Ion, Reconstituirea vieţii intelectuale româneşti a Clujului, în Transilvania, 77, nr. 1-4, 1946, p. 57; Copilu Cheatră, V., O figură de tribun: Zaharia Bârsan, în BIS, IV, nr. 139, 13 ian. 1946, p. 4; Cupcea, Maria, Zaharia Bârsan şi începuturile teatrului românesc din Ardeal, în Steaua, V, 1954, nr. 6, p .108-113; Potra, Florian, Trandafirii roşii poem dramatic în versuri de Zaharia Bârsan, în Făclia [Cluj], oct. 20, 1954, p. 3; Dunăreanu, Nicolae, Zaharia Bârsan Aducere aminte, în Tribuna [Cluj], I, 1957, nr. 8, p. 10; Mancaş, Mircea, Prefaţă la volumul Zaharia Bârsan, Trandafirii roşii, ESPLA, 1957; DER, I, p. 370; Massof, I., Shakespeare în Rom., în Contemporanul, nr. 17, 24 apr. 1964, p. 13; Pop, Marius, Un promotor al teatrului românesc, în Drum Nou, XXII, 1965, nr. 6485, 6 nov., p. 3; Vianu, Tudor, Studii de literatură română, București, 1965, p. 500-647; Căliman, Călin, Zaharia Bârsan, în Astra, I, nr. 2, 1966, p. 18; Bibliografia literaturii române, p. 168; Valerian, Ion, Cu scriitori prin veac, București, 1967, p. 33; Bibliografia literaturii române, p. 168; Puşcariu, S., Călare pe două veacuri. Amintiri din tinereţe (1895-1906), București, EL, 1968, p. 259; Şt. O. Iosif către Zaharia Bârsan, în Corespondenţă Şt. O. Iosif-Dimitrie Anghel, ed. îngrijită, note şi cuvânt înainte de Horia Oprescu, EPL [București], 1969, p. 114-116, Ciopraga, C., Literatura română între 1900-1918, p. 625-628; (cu bibliografie); Vasiliu, Aurel, Documente noi despre actorul şi dramaturgul Zaharia Bârsan, în SCIA, s. T.M.C., 17, nr. 1, 1970, p. 88-93; Documente literare, I. Studii şi documente, București, Minerva, 1971, p. 205-208; Ornea, Z., Sămănătorismul, București, Ed. Minerva, 1971, indice; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 39-40 (cu bibliografie); Massof, Ioan, Teatrul românesc, vol IV, București, 1972, p. 548-558, vol. V, București, Ed. Minerva, 1974, p. 276-283; Silvestru, Valentin, Zaharia Bârsan animatorul, în Rom. Lit., VI, nr.50, 13 dec. 1973, p.20; Zaharia Bârsan, în Rom. lit., nr.27, 4 iul.1974, p.19; Buzaşi, Ion, Povestitori ardeleni, Cluj, Ed. Dacia, 1974, p.81-95; Greutăţile noastre, Dintr-un turneu, în Tribuna, nr.2, 10 ian. 1974, p. 13; Ilea, Ion Th., Mărturisirile unui anonim, București, Ed. Cartea Rom., 1974, p. 70-78; Isaiu, Ion, Evocarea lui Zaharia Bârsan, în Steaua, nr. 5, mai 1974, p. 57; Popa, Ioan, Un ctitor al teatrului românesc, în Drum Nou, 29 dec. 1977, p. 3; Ceuca, Iustin, Zaharia Bârsan, în Steaua, nr. 3, mart. 1978, p. 16; Idem, Zaharia Bârsan [Monografie], Cluj-Napoca, Dacia, 1978, 220 p. (cea mai importantă lucrare consacrată lui Zaharia Bârsan); Istrate, Petru, Centenar Zaharia Bârsan, în Astra, nr. 1, mart. 1978, p. 14; Popa, Mircea, Zaharia Bârsan, în Tribuna, nr. 44, 2 oct. 1978, p. 4; Popescu, Ana Maria, Ceuca, Iustin, Zaharia Bârsan, Cluj-Napoca, Dacia, 1978, în Studii şi cercetări de istoria artei, Teatru, muzică, cinematografie, 26, 1978, p. 185-187; [Zaharia Bârsan], în Rom. Lit., nr. 42, 19 oct. 1978, p. 10; Vasiliu, Mihai, Un pionier al culturii naţionale. 100 ani de la naşterea lui Zaharia Bârsan, în Scînteia, nr. 11002, 4 ian. 1978, p. 2; Lazăr, I., în Teatrul, nr. 1, 1979; Nistor, C., în Orizont, nr. 5, 1979; Mărgineanu, Ioana, Zaharia Bârsan, animator de teatru, în Studii şi cercetări de istoria artei, Teatru, muzică, cinematografie, 26, 1979, p. 161-165; Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, II, 1980, p. 54; Pascu, Petre, [Zaharia Bârsan], în Steaua, nr. 2, 1981, p. 42-43; Gherman, M. şi Munteanu, D., [Zaharia Bârsan], în Astra, nr. 10, 1982; Michailescu, Gaby, [Zaharia Bârsan], în Flacăra, nr. 21, 27 mai 1983, p. 22; Silvestru, V., Un deceniu teatral, 1984, Gabriel Ștrempel, Bibliografia Românească Modernă (1831-1918), București, vol. I, p. 316; Michailescu, Gaby, Vagonul de turneu. Însemnările unui impresar, București, Ed. Meridiane, 1986, p. 78-81; Pascu, Petre, Aproape de ei, Cluj, Dacia, 1987, p. 58-64; Scurtu, Nicolae, Câteva ştiri despre Zaharia Bârsan, în Scînteia Tineretului, nr. 36, 5 sept. 1987, p. 10; Pintea, Silvia, Ecoul primei stagiuni a Teatrului Naţional din Cluj (1919-1920) în presa locală, în Acta Musei Napocensis, 1987-1988, p. 807-815; Sbârcea, George, Cafeneaua cu poeţi şi amintiri, Cluj, Ed. Dacia, 1989, p. 114-121; Scurtu, Nicolae, O poezie inedită a lui Zaharia Bârsan, în Scînteia tineretului, sup. lit.–artistic, nr. 10, 11 mart. 1989, p. 4; Bologa, Emil I., Zaharia Bârsan, în Gazeta de Transilvania, nr. 134, 135, 2-3 iun. 1990, p. 2; Moisil, Români, p. 36;   Zaciu, Dicţionarul, p. 251-252 (cu bibliografie); Petraru, Şt., Zaharia Bârsan – 50 de ani de la moartea sa, în Cuget românesc, 11 dec. 1998, p. 14; Onu, Eugen, Dramaturgia română română între 1900-1940. Sensuri ale evoluţiei, Sibiu, Ed. Imago, 1999, p. 112-115; Predescu, Lucian, Enciclopedia României Cugetarea,București, Ed. Saeculum I.O., 1999, p. 84; Petraş, Irina, Clujeni ai secolului 20, Cluj, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p. 33-34; Dicţionarul general al literaturii române, Eugen Simion (coord.), București, Ed. Univers Enciclopedic, 2004, vol. 1: A-B, p. 463-465; Petraş, Irina, Clujul literar 1900-2005: dicţionar ilustrat, Cluj, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005, p. 16; Sasu, Aurel, Dicţionarul biografic al literaturii române, Piteşti, Paralela 45, 2006, vol. 1: A-L, p. 148.
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.