BARIŢIU, George - Biblioteca Județeană „George Bariţiu‟ Braşov

BARIŢIU, George (născut 12/24 mai 1812, comuna Jucu de Jos, județul Cluj – mort 20 aprilie/2 mai 1893, Sibiu), ziarist, istoric, folclorist, pedagog, om politic. Potrivit scurtei sale autobiografii, apărută în iunie 1885, “Georgie Bariţiu alias Popu” provine dintr-o veche familie de nobili armalişti din districtul Cetăţii de Piatră. A fost întâiul fiu al preotului român greco-catolic Ioan Pop Bariţiu şi al Anei Rafila, fiica preotului ortodox Simion Cornea, moldovean de origine. Bunicul său patern, Vasile Pop, cantor bisericesc, purta şi numele de Popovici. Tatăl lui a fost preot între anii 1810-1813 la Jucul de Jos, pentru ca mai târziu să se mute în Petridul de Mijloc, lângă Turda, unde a preoţit până la moarte în 30 mai 1869. În anul 1820 a fost înscris la Şcoala maghiară unitariană din Trascău (azi Remetea), după terminarea căreia, în toamna lui 1824 a frecventat cursurile gimnaziului din Blaj până în anul 1827. Începând cu 1827, îl găsim la Cluj înscris la Liceul romano-catolic al călugărilor piarişti. Pe baza testimoniului adus de la Blaj a fost înscris la această școală, fără a mai fi nevoie să dea vreun examen. Între 1829-1830 a devenit şi student la Facultatea de Filosofie din localitate. Printre lecturile favorite, care au avut un rol important în formarea sa ulterioară, l-a avut Istoria lui P. Maior. Nu a rămas la Cluj pentru a urma Facultatea de Drept, ci s-a reîntors la Blaj, unde a început pregătirea pentru o carieră teologică (1831-1835). Atras de teatru, la care mergea pe furiş încă din perioada studiilor clujene, a organizat la Blaj un teatru românesc. Atmosfera din „mica Romă” era radical schimbată după moartea episcopului Bob şi se anunţau vremuri de primeniri după ani întregi de stagnare. La 1 septembrie 1835, după ce a învăţat în particular limba franceză şi şi-a completat cunoştinţele de germană, nu practică teologia şi la îndemnul lui S. Bărnuţiu, a ocupat catedra de fizică, recent creată, a liceului blăjan. În 1835 a fost chemat la Brașov de negustorii înstăriţi ai oraşului, ce aveau nevoie în lunile de vacanţă de un meditator la limba latină pentru copiii lor. Brașovul, un oraş cunoscut pentru el doar ca o „cetate între munţi”, l-a impresionat de la început, în contrast cu clişeele din epocă, ce circulau la Blaj, care considerau oraşul de sub Tâmpa un adevărat cuib al schismaticilor şi chiar al turcilor. A revenit la Brașov şi în anul următor, comunitatea românească de aici dorindu-l profesor la noua şcoală din Cetate, înfiinţată în 1834. Până a se stabili la Brașov, a întreprins, împreună cu T. Cipariu, o călătorie în Ţara Românească, cu intenţia ultimului de a găsi la București un cunoscător al limbii etiopiene ce-l preocupa. Impresionat de cele văzute George Barițiu ne-a lăsat ca amintire scrierea Călătoria primă în Muntenia publicată de V. Netea în 1958. Aflat în carantina de ciumă de la Turnu Roşu, s-a decis să vină la Brașov, unde fusese chemat de o scrisoare urgentă. Astfel în 17/29 septembrie 1836, după discuţii, semnează un contract pe trei ani în care se obligă să înveţe pe fiii oraşului limba română, germană şi latină. Deşi după trei ani trebuia să revină în dieceză, a rămas la Brașov 42 de ani, legându-şi destinul de acest oraş. De fapt, în întreaga Transilvanie se simţea o acută lipsă a şcolilor româneşti, procentul elevilor români ce urmau şcoala era de 1/1110. Ca profesor îşi face cunoscută concepţia pedagogică într-o serie de studii şi articole: Dizertaţia despre şcoli, pentru toţi credincioşii de lege grecească din Brașov, 1835; Cuvântarea Şcolasticească, 1837; Luminarea şi Adevărul, 1838; Educaţia, Învăţătorul, Omul, 1839; Educaţia, Şcoala, Cultura, 1848 ş.a. Programa lui Barițiu, unică până atunci în învăţământul românesc din Transilvania, prevedea cursuri de aritmetică, de corespondenţă comercială în limbile română şi germană, geografie universală, istoria patriei şi a lumii, gramatica şi ortografia germană, gramatica latină, introducerea în „doppie” (scrierea în registre), ore speciale de caligrafie şi de educaţie morală. Barițiu George este unul din precursorii contabilităţii la noi, dovedind o pregătire economică ce va răzbate mai târziu şi în coloanele ziarelor. Era un dascăl valoros, cunoscător a cinci limbi străine, latina, germana, maghiara, franceza şi italiana, care-l va recomanda mai târziu pentru cariera de ziarist şi cea de notar. La 1 august 1845, ameninţat de o gravă boală este obligat să se retragă din învăţământ, pentru a se dedica doar presei. A făcut eforturi pentru înfiinţarea gimnaziului românesc braşovean inaugurat la 1 octombrie 1850. Printre elevii acestuia în clasa I, era şi T. Maiorescu, iar primul director propus de Barițiu George a fost G. Munteanu. Şi la Brașov este preocupat de teatru, deşi mediul încă nu era propice din lipsa unor tineri doritori a urma această carieră. A rămas un iubitor al teatrului până la adânci bătrâneţi, scriind una din primele sinteze de istorie a teatrului transilvănean (Thalia şi Melpomene în Transilvania), iar în 1890 a reluat unele vechi proiecte de piese lăsate în manuscris Academiei Române. Fără a fi fondatorul Casinei Române din Brașov Barițiu George i-a fost totuşi cel mai important îndrumător (I.Colan) până în anul 1862, când se va retrage după ce aceasta va intra în declin. Cea mai importantă latură a activităţii sale, cea de ziarist, avea să fie începută tot la Brașov, după ce Foaia Duminecii a lui I. Barac nu a reuşit să se impună, românii fiind doritori de o gazetă politică care să le exprime aspiraţiile. Debutează publicistic în Fo’e de septema’na (3 iulie 1837) ce traducea informaţii politice din ziarul german Siebenbürger Wochenblatt. Aceasta îşi încetează apariţia după o săptămână, iar negustorul R. Orghidan, până atunci sprijinitorul apariţiei unui ziar românesc, se retrage, astfel încât J. Gött, împreună cu George Barițiu, lansează la 1 ianuarie 1838 Fóe literară. Tot împreună, la 12 martie 1838, au scos primul număr al Gazetei de Transilvania, prima gazetă politică a românilor ardeleni, pentru ca la 2 iulie acelaşi an Fóe literară să adopte numele revistei germane a lui Gött (Blätter für Geist, Gemüth und Literatur – Foaie pentru minte, inimă şi literatură). Mai târziu, Gazeta de Transilvania s-a numit Gazeta Transilvania (3 ianuarie 1849), iar de la 1 decembrie 1849 şi până la încetarea apariţiei în 1945, Gazeta de Transilvania. De la început ziarul va fi supus unei triple cenzuri: locală, la Cluj şi la Viena, iar autorizaţia a fost dată pe numele lui Gött. Întreaga sa activitate la aceste publicaţii va fi pusă sub semnul maximei: „Folositoriul trebuie să cumpănească pe cele desfătătoare” (Foaie pentru minte numărul 2, iulie 1838). Dacă la început ambele au fost tipărite cu litere chirilice, de la 23 iunie 1840 Foaia… şi de la 3 ianuarie 1844, Gazeta… au adoptat literele semichirilice ale alfabetului de tranziţie (Şt. Cazimir). Au avut loc dezbateri pentru păstrarea acestui caracter pentru a putea avea un impact asupra a cât mai mulţi cititori. Şi-a asigurat un număr cât mai mare de corespondenţi din oraşele transilvănene, dar şi de peste munţi, iar pentru a suplini lipsa unor corespondenţi externi, prelua informaţii din peste 30 de jurnale străine. La 50 de ani de la înfiinţarea acestor gazete, în 1888 a fost publicată o lungă listă a acestor colaboratori pe provincii. Îl vom cita pe Barițiu George care a afirmat în acest număr jubiliar că la Gazeta sa au colaborat toţi câţi ştiau să poarte pana. Devenit ziarist de profesie, a alcătuit şi câteva materiale teoretice pe această temă. În paginile acestor ziare s-au abordat şi probleme ce ţin de lingvistică. Deşi adept al romanităţii, nu a fost un purist „voiu să scriu cum şi vorbesc”, ci a dovedit toleranţă în ceea ce priveşte slavonismele, deşi după 1848 a făcut unele concesii etimologismului echilibrat, înclinând spre sistemul ortografic al lui A. Pumnul şi coautor cu Iosif Hodoş al volumului al II-lea al Dicţionarului Academic al lui I. C. Massim şi A. T. Laurian, pentru literele L şi M. Este ultimul mare latinist al Academiei, ce va depune armele, şi adversar al Junimii pe care o şi acuză încă din 1869 de cosmopolitism, iar în polemica sa cu T. Maioresu, la obiecţiile care i s-au adus, a replicat arătând condiţiile dificile în care activau intelectualii transilvăneni. A publicat în gazetele sale uneori şi versuri, de multe ori fără semnătură, fiind conştient de valoarea lor artistică redusă. Probabil nici mai târziu nu a încercat să le identifice, lăsându-le pradă uitării. Mai mult talent dovedeşte în povestirile „O noapte la lună în Brașov” şi „O plimbare de rămas bun la Brașov 183…, ultima scrisă într-un moment de cumpănă, când intrigi locale îl făceau să se gândească la părăsirea oraşului. Pentru plăcerea abonaţilor a scris între 1838 şi 1846 mai multe evocări ale unor personalităţi istorice (Francisc I, Napoleon Bonaparte, Canning, Maria Stuart etc.), care, fără a fi studii istorice, de altfel şi foarte greu de făcut cu posibilităţile informative de aici, rămân prelucrări ce au avut un anumit rol educativ. În schimb, nuvela sa istorică Barbara poate fi considerată o reuşită. A fost la fel de indulgent ca şi Heliade şi a încurajat încercările poetice ale debutanţilor. A rămas un adept al orientării după modelul popular, oferit de cărţile bisericeşti, dar a fost contra exceselor de împrumut şi imitaţie. Nu a neglijat nici traducerile şi în acest domeniu fiind un bun teoretician, dar şi un talentat traducător din Schiller, Shakespeare, Dickens (tălmăcit pentru prima dată în limba română), Cicero. Ca bibliograf şi bibliolog, a publicat numeroase note şi informaţii asupra cărţilor şi periodicelor nou apărute, precum şi asupra cataloagelor de edituri şi librării. Între clasicism şi romantism optează pentru primul, citându-l pe Boileau ca o autoritate şi având rezerve faţă de romantici, în primul rând faţă de cei francezi (Balzac în special, din care consideră că se făceau prea multe traduceri). Abia spre sfârşitul vieţii a revenit cu aprecieri pozitive asupra literaturii franceze. Pe ansamblu, activitatea lui pe tărâm literar a jucat un rol asemănător în Transilvania cu cel al lui G. Asachi în Moldova şi I. H. Rădulescu în Muntenia. Pe terenul folcloristicii, deşi nu a fost un precursor, a manifestat o preocupare de lungă durată, începută sub forma unui îndemn la adunarea acestor izvoare, cum îndemna Herder, încă din primul număr la Foaie pentru minte (1838). În 1839 a publicat Poezii populare trimise de Fodor András şi Cântece poporale de la Sibiu. Într-o scrisoare către Paul Vasici a mărturisit încă din 1839 că niciodată n-a avut chef să fie „autor” al foii literare, ci a preferat Gazeta de Transilvania, foaie politică, economică şi socială. Ideile sale economice au fost influenţate de Adam Smith, Fr. Liszt, S. Széchenyei, H. Jauffray, H. Ahrenn, fără a fi preocupat de formularea unor teorii şi a unor studii pur teoretice, dealtfel puţine în epocă. S-a orientat către soluţii practice, deşi nu avea studii economice şi a jucat un rol similar lui Ion Ghica în Ţara Românească (Vasile Netea). Deviza sa ziaristică mărturisită în programul Gazetei de Transilvania a fost, „Deşteaptă-te şi tu române!”, cu zece ani înaintea cunoscutului marş al lui A. Mureşanu. În ceea ce priveşte organizarea statală şi viaţa politică a fost influenţat de modelul britanic, pe care adeseori l-a evocat în articolele sale: „Cheia constituţiei englejilor şi adevărata pavăză a domniei legilor este slobozenia teascului” (tiparului). Faţă de revoluţia franceză se arată rezervat, fiind interesat în schimb de organizarea politică a Elveţiei. Pornind de la aceste modele, preconiza pentru Transilvania, în vederea evitării conflictelor naţionale, o supranaţionalitate politică (naţionalitatea transilvăneană) pe care pe baza cetăţeniei s-o accepte românii, maghiarii şi germanii. În timpul revoluţiei de la 1848, pentru început, a avut o atitudine rezervată preconizând, la fel ca Nicolae Bălcescu, o apropiere de revoluţionarii maghiari. Militează în schimb pentru un singur congres românesc la Blaj, unde să se adune toţi românii indiferent de confesiune. A participat la Adunarea de la Blaj din 2/14 mai în fruntea unei delegaţiii braşovene, a fost ales vicepreşedinte şi nu a jucat un rol şters cum au acreditat unii istorici. Probabil în redactarea Moţiunii Adunării de la Blaj, revendicările cu caracter economic îi aparţin (libertatea comerţului, a industriei, desfiinţarea breslelor şi a vămilor). După adunare, a scris într-un îndrăzneţ articol celebrele cuvinte „Soarta naţiunii române se va hotărâ la București şi Iaşi, nu la Cluj sau la Buda”. A plecat la Cluj pentru a-şi susţine moţiunea în faţa dietei, fără sorţi de izbândă. După declanşarea conflictului între revoluţionarii maghiari şi Curtea de la Viena, românii au luat partea ultimilor şi astfel s-a ajuns la declanşarea războiului civil în Transilvania. Bariţiu nu a participat la a doua Adunare de la Blaj (septembrie). În schimb, alături de Simion Bărnuţiu, îl temperează pe Avram Iancu, în dorinţa acestuia de a răzbuna victimele tragediei de la Mihalţ. În tot acest timp, Gazeta de Transilvania îşi continuă apariţia, deşi în aceasta sunt publicate şi articole favorabile unirii cu Ungaria, ce i-au determinat pe unii contemporani să-l judece greşit pe Bariţiu, care „iară scrie cruciş de nu ştim ce să mai zicem” (C. Romanu-Vivu). Înainte ca generalul Bem să ocupe Brașovul şi Sibiul, Bariţiu părăseşte Brașovul şi va sta la dispoziţia comitetului revoluţionar. Victoria generalului Bem îl determină să se refugieze în Ţara Românească prin Turnul Roşu spre Călimăneşti. La 22 martie 1849, întreaga sa avere încărcată în două care, îi este răpită în drumul spre Predeal. Ajuns la Câmpina, a fost arestat (iunie 1849) de trupele ţariste. Trebuia să ajungă la Odessa, dar prin intervenţii, deşi pus în lanţuri, ajunge la închisoarea militară din Cernăuţi. Prin intervenţia fraţilor Hurmuzachi, a fost eliberat şi apoi găzduit la moşia Cernauca. În această perioadă a redactat în întregime ziarul Bucovina, fiind primul publicist ardelean care a scris într-un ziar bucovinean. Se întoarce la Brașov, unde a cerut din nou autorizaţie pentru reapariţia gazetelor sale: Gazeta Transilvaniei, 1 decembrie 1849, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 5 decembrie 1849, dar după 63 de zile, îi este retrasă autorizaţia pentru ambele gazete, care vor reapare abia în septembrie, dar fără Bariţiu, aceasta fiind condiţia pusă pentru a primi dreptul de editare. Ambele devin organe oficioase ale guvernului imperial, cu obligaţia de a avea pe frontispiciu pajura imperială şi având ca redactor pe mai îngăduitorul Iacob Mureşianu. În calitate, totuşi, de colaborator extern, a scris articole în Gazeta Transilvaniei aproape permanent, cu mici excepţii (1868-1871), semnând şi sub pseudonimele De la Olt, George Pop, Un tată de familie, Uiţirab, P.R. Între 1876-1877, în timp ce Iacob Mureşianu* era bolnav, preia chiar conducerea gazetei. Într-una din corespondenţele sale, când Cuza a fost ales Domn, a scris următoarele cuvinte: „Faptul este atât de mare, bucuria atât de mare, încât pana tremură în mâna mea şi o las” (13/25 februarie 1859). I-a fost mereu refuzată numirea într-un post de judecător sau procuror şi a acceptat să se dedice activităţilor comerciale şi industriale, îndeplinind funcţia de secretar şi notar al Gremiului (Societăţii negustorilor români din Brașov) (1850-1857). Dorea dezvoltarea învăţământului profesional, cerând înfiinţarea unui institut comercial „cel puţin la Brașov”. A militat pentru înfiinţarea unei tipografii româneşti şi a fabricii de hârtie de la Zărneşti. Noua tipografie românească pentru care s-a primit o autorizaţie a avut direcţia şi capitalul românesc, dar a fost nevoită ca o consecinţă a politicii breslelor să apeleze la serviciile a doi tipografi saşi: Wilhelm Römer şi J. Kammer. Pentru înfiinţarea fabricii de hârtie s-a întovărăşit cu negustorii Rudolf Orghidan, G. Ioan şi G. Iuga şi a întreprins o lungă călătorie în Europa pentru a se documenta şi a aduce maşinile necesare fabricii. Călătoria începută la 14 octombrie 1852 a cuprins mai multe oraşe europene: Praga, Dresda, München (a cărei bibliotecă cuprindea 1.000 de incunabule şi 22.000 de manuscrise), Leipzig, Dresda, Köln, Basel, Zürich, Paris (unde tocmai avea loc plebiscitul pentru Napoleon al III – lea), Liège ş.a. În urma acestei călătorii ne-a lăsat un jurnal, Suvenire din călătoria mea (1852), care a fost anterior celui lui Ion Codru-Drăguşanu*, redactat în 1848, dar publicat abia în 1865. Jurnalul lui Bariţiu a fost compus sub forma unor scrisori către Iacob Mureşianu. De altfel, numărul total al scrisorilor sale redactate de-a lungul vieţii sale lungi şi zbuciumate a fost de aproximativ 11.000. În această perioadă s-a simţit atras şi de lexicografie şi a redactat împreună cu Gavril Munteanu* un Dicţionar german-român (1853-1854) ce l-a avut ca editor pe R. Orghidan*. În 1857, dicţionarul a avut şi o versiune româno-germană, scrisă de Bariţiu împreună cu medicul A. Polizu. În 1869 apare la Brașov şi un Dicţionar maghiar român (Magyar-román szótár). A refuzat în schimb funcţii propuse în Principate: inspector general peste şcolile din Moldova, precum şi redacţia Monitorului Oficial. De la sfârşitul anului 1859, Imperiul habsburgic a intrat într-o perioadă de relative libertăţi pentru naţionalităţi, ceea ce a făcut ca George Barițiu să fie în centrul activităţii politice a românilor, ca exponent al aripii radicale în Dieta de la Sibiu şi Parlamentul de la Viena. Barițiu George a preconizat ca şedinţele oamenilor politici români să fie stenografiate cu un dublu scop: mărturii pentru istorie, dar şi probe indubitabile împotriva denaturărilor presei. După instituirea dualismului, în opoziţie cu A. Şaguna, a devenit teoreticianul direcţiei pasiviste ce se va impune în viaţa politică a românilor până în 1905. Aceste idei au fost expuse în 1867 prin articolul Activitate, Pasivitate, publicat în Gazeta Transilvaniei, precum şi în 1871 printr-o serie de epistole anonime publicate în acelaşi ziar. De altfel, o atitudine asemănătoare au adoptat şi cehii ce au refuzat şi ei între 1863-1879 să intre în parlamentul de la Viena. Totuşi, lupta dintre pasivişti şi activişti a fost permanentă, dar ea a fost doar pe plan politic, fiindcă pe plan cultural şi economic au avut loc realizări remarcabile. S-a numărat printre fondatorii Partidului Naţional Român (1869). A fost iniţiatorul unui Memorial asupra situaţiei românilor din Transilvania, ce a fost tradus în 750 de exemplare în limba franceză, 700 în limba maghiară, 600 în germană şi 2.000 de exemplare româneşti. Intenţia a fost de a-l prezenta principalelor personalităţi politice europene, ziarelor şi revistelor, precum şi academiilor, universităţilor şi instituţiilor culturale europene. În sânul PNR a trebuit să ducă o luptă cu ramura bănăţeană a acestuia, nemulţumită de concluziile Memorialului. După mai multe conflicte, la 1 iulie 1884, Barițiu George este proclamat preşedinte al Comitetului PNR şi a fost unul din iniţiatorii Memorandumului din 1892. Continuă colaborările sale la cele două gazete braşovene, precum şi la Românul din București, Amicul Şcoalei de la Sibiu, Familia şi Concordia de la Budapesta. Pentru articolul Spre folosul românilor răniţi publicat în 1877, i se intentează proces, dar va fi achitat. De altfel, în acest an se va muta de la Brașov la Sibiu (la 66 de ani). Aici la 1/13 aprilie 1878 scoate ziarul Observatoriul împreună cu fiul său Ieronim, care va fi editat până la 15/27 iunie 1885, când Tribuna lui Slavici se va impune ca primul ziar al românilor ardeleni. În ziarul sibian au fost scrise numeroase biografii ale prietenilor şi colaboratorilor săi, ce au trecut în lumea umbrelor. Tot în acest ziar va publica o bună parte din materialele ce vor alcătui mai târziu lucrarea Părţi alese din istoria Transilvaniei. Aceasta a reprezentat o continuare a istoriei lui Papiu Ilarian de după revoluţia de la 1848, în partea ei memorialistică. De altfel, George Barițiu va abandona definitiv pana de ziarist pentru a se consacra activităţii de istoric. Concepută în trei volume (volumul I – 1683 – 1848; volumul II – 1848 – 1860; volumul III 1860 – 1883), necesitând şase ani de muncă şi scrisă sub forma unor biografii, manieră criticată de A. D. Xenopol, lucrarea constituie prin cele 2000 de pagini ale sale o lucrare similară cu cele realizate în epocă de D. A. Sturdza şi T. Maiorescu. Chiar şi portretul fostului său adversar A. Şaguna, ce-l anatemizase în 1855, este prezentat ca o figură luminoasă şi un om al providenţei. Timp de trei decenii se va implica în activitatea ASTREI căreia i-a fost secretar sub patru preşedinţi, iar la 6 august 1888 a fost ales prin „aclamaţiune” preşedinte al Astrei până la moarte. În această calitate s-a străduit să încurajeze alcătuirea şi editarea unor materiale istorice, social – economice, etnografice, artistice şi ştiinţifice: „Studii asupra locuitorilor, porturilor şi obiceiurilor din diferite ţinuturi, asupra hranei, esteticii, etnologiei şi psihologiei românilor”. La Brașov din iniţiativa lui Barițiu George s-a organizat cea dintâi expoziţie de industrie casnică românească şi s-a acordat poetului A. Mureşianu cel dintâi „Premiu naţional de literatură”. Barițiu George a propus înfiinţarea în cadrul Astrei a trei secţii de studiu: filologică, istorică şi fizico-naturală, model ce va fi urmat şi de Academia Română. A militat şi pentru constituirea revistei Astrei, Transilvania (1868-1945), căreia, în ciuda dorinţei comitetului, i-a dat o tentă mai mult istorică. În cadrul Societăţii Literare Române de la București, a militat pentru transformarea acesteia în Academie, pentru publicarea dezbaterilor acesteia (în Anale). A avut o contribuţie importantă în redactarea statutelor Academiei Române, în funcţiune până la 1948. Timp de 25 de ani a participat la toate sesiunile Academiei, a fost ales preşedinte al secţiei istorice, fiind iniţiator al discursurilor de recepţie ale noilor membrii. În cadrul şedinţelor a prezentat mai multe comunicări, majoritatea cu tematică istorică, dar şi de o largă cultură: Teoriile lui Darwin (1872), Filosoful Schopenhauer (1887-1888), ridicându-se împotriva pesimismului acestuia din urmă, total neindicat pentru o naţiune tânără cum era cea românească. A fost şi raportor pentru operele înaintate Academiei pentru premiere, printre care şi sinteza lui A. D. Xenopol. Acestor activităţi le putem adăuga rapoartele consacrate participării la diferite expoziţii şi reuniuni ştiinţifice de peste hotare, precum şi importantele sale donaţii: Catehismul Calvinesc de la 1656, editat de el la care se adaugă alte texte medievale, colecţia sa de scrisori dintre anii 1829-1848, iar după moartea sa colecţia tuturor gazetelor pe care le-a înfiinţat. Ca o încununare a tuturor acestor merite, a devenit în şedinţa din 24 martie 1893 preşedintele Academiei Române, funcţie de care nu va apuca să se bucure decât câteva săptămâni pentru că la 20 aprilie/2 mai 1893 moartea l-a răpit de la această nobilă misiune. A fost un polihistor, cum va fi în secolul viitor Iorga, a adunat peste două mii de documente ce în parte au intrat în Părţi alese, fără a avea şanse de a fi inserate într-o colecţie similară celei a lui D. A. Sturdza şi E. Hurmuzachi. I. Vulcan l-a aşezat încă de la 1869 în Pantheonul român, iar la 80 de ani a fost omagiat de toţi românii. Deşi prin testament a cerut să fie înmormântat „ca simplu cetăţean al unei ţări spoliate”, totuşi contemporanii nu i-au respectat vrerea, ci l-au petrecut dincolo cu toate onorurile. A trăit într-o vreme când „totul trebuie făcut simultan” pentru că „românii nu au timp de pierdut cu nimicuri”, cum însuşi a mărturisit-o. A fost printre puţinii intelectuali ce au dus greul în toate domeniile, deşi a rămas un adept al specializării. Ultimul deziderat l-a ilustrat admirabil ca ziarist, poate ziaristul secolului naţionalităţilor, ce a avut ca normă morală cugetarea: „Labor ipse voluptas”, iar ca deviză preferată „Gutta cavat lapidem, non vi, seo sape cadendo” („Picătura sapă piatra, nu prin putere, ci prin căderea continuă”). S-a căsătorit la Brașov la 13/25 aprilie 1841 cu Maria Velisar Stoian, fiica unui negustor braşovean, cu care a avut 9 copii, născuţi între 1843-1855. Patru dintre ei au murit de timpuriu. Au trăit un fiu şi patru fiice. La Brașov numele său îl poartă Biblioteca Judeţeană şi una din universităţile private, precum şi una din cele mai importante străzi.

Opera: Cuvântarea Şcolasticească la ecsamenul de vară în Şcoala Românească din Brașov în Cetate, Brașov, Tip. Gött, 1837, 32 p.;
Periodicele Foaie literară 1838; Gazeta de Transilvania (1838-1893); Suvenire din călătoria mea, Viena, 1852, în FPM, 1853, XVI, p. 37-38, 54-56; Foaie pentru Minte Inimă și Literatură (1838-1864), T 1868-1893, Observatorul (1878-1884), Analele Academiei Române, tom I-XI, seria I şi I – XVI, seria II, 1868-1893; [Note de călătorie], în Gazeta de Transilvania, VIII, 74, 1845, p. 76-83; XIII, 1850, p. 41; XV, 1852, p. 85-88, 98-102; XXI, 1858, p. 61, 62, 64, 68-70; Şematismul Episcopiei greco – unite dela(sic) Oradia Mare pe anul 1845, în FPM, 1845, VIII, p. 397-399; Dresda capitala Sacsoniei, în FPM, 1858, XXI, p. 142-144; Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, XVI, 1853, p. 5, 7; XXI, 1858, p. 22-24; Rarităţile Vienei, în FPM, 1858, XXI, p. 142-144; Az erdélyi oláh nemzetről szóló országos törvénycikkek az unionnal szemben és ezekről, értekezlet egy magyar és egy oláh között, Brașov, 1861, (lucrare mai puţin cunoscută a sa); Dicţionaru ungar-român, Brașov, 1861, 649 p.; Memorial pentru cel dintâi drum de fier în România unită, Brașov, 1862, 14 p.; Biografi’a lui Georgie Lazaru, în Familia, Pesta, Oradea, 1865, I, p. 97-98, 109-110, 121-123; Magyar-Román szótár, Brașov, Tip. Römer et Kamner, 1869, 649 p., ed. II, 1876; Dr. E. Murgu, în Transilvania, 1870, III, p. 130-131; Gavriliu I. Munténu, în Transilvania, 1871, IV, p. 49-53; Juncţiunea calelor ferate ale României cu ale Ungariei şi Transilvaniei: Brasiovu-Bucuresci, 1871, 20 p.; Istoria regimentului alu II-lea Românescu Graniţiariu Transilvan, Brașov, 1874, 110 p.; Secuii în Transilvani’a, în Transilvania, 1874, VII, p. 151-153; Date biografice despre Andrei Mureşianu, în Transilvania, 1877, X, p. 244-246; Darea de seamă asupra procesului politicu de pressa alu d-lui George Barițiu, redactorele Observatoriului, Sibiu, 1879, 24 p.; Memoriul compus şi publicat din însărcinarea Conferinţei generale a representanţilor alegătorilor români adunaţi la Sibiu în zilele de 12, 13 şi 14 Mai st. n. 1881, (variantă germ. şi magh. 1882), Sibiu, 1882, 144 p. (variantă franc. 1883); Raport asupra călătoriei la ruinele Sarmisagetusei şi a informaţiunilor adunate la faţa locului în anul 1882, București, 1883, 12 p.; Apulum, Alba Iulia, Bălgrad în Transilvania, București, 1887, 21 p., extras din Analele Academiei Române; Părţi alese din Istori’a Transilvaniei pre două sute de ani în urmă, I-III, Sibiu, Tipografia Krafft, vol. I, 1889, 775 p.; vol. II, 1890, 800 p.; vol. III, 1891, 625 p., ed. a II-a de Şt. Pascu, Fl. Salvan, ed. îngrijită, studiu introductiv Şt. Pascu, note, comentarii şi indice acad. Şt. Pascu şi prof. dr. Fl. Salvan, Brașov, 1993, vol. I-III, Brașov, 1993-1995, (lucrare valoroasă pentru că repune în circuitul ştiinţific, într-o ediţie critică, lucrarea istoriografică a lui Barițiu George); Două drame familiare. Lectură pentru tinerimea de sexul femeiesc, Sibiu, Tip. Arhidiecezană, 1891, 44 p.; Criticele „istorice” ale lui I. Sterca Şuluţiu de Kerpenyer scârmanate, Sibiu, Tip. Krafft, 1892, 22 p.; Calea ferată în Transilvania [Fragmente din memoriul adresat împăratului austriei în 1860], publicare şi studiu introductiv de I. Chindriş şi Al. Matei, în Manuscriptum, 1987, 18, nr. 2, p. 138-145; Catehismilu calvinescu impusu clerului şi poporului romanescu sub domni’a principiloru Georgiu Ràkoczy I şi II?; Magyar levelezése, București, Kriterion, 1974, 196 p.; Ideea Dacoromaniei, ed. îngrijită de M. Valer-Stanciu, Brașov, 1991-1992, 32 p.;
Lucrări în colaborare: Deutsche-romänisches Wörterbuch, Brașov, 1853, 528 p.; 1854, tipărit împreună cu G. Munteanu; Dicţionar germano-român, 2 volume, București, 1862, în colaborare cu A. Polizu; Majestätsgesuch des G.B. und dr. Iohann Raţiu als Bevollmächtigte von 1493 Bewohnern aus dem Grossfürstenthum, Viena, 1867, 12 p.; Petiţiune Substernută Maiestăţii Sale Ces. Reg. Apostolice în Treizeci Decembrie 1866 pentru susţinerea şi apărarea autonomiei Marelui Principatu alu Transilvaniei, redeschiderea Dietei şi continuarea lucrărilor ei, Brașov, 1867, 16 p. (în colaborare cu Raţiu, I., dr.); Vieţi’a operele şi ideele lui Georgiu Sincai, București, 1869, (discurs de recepţie a lui Al. Papiu Ilarian la care răspunde George Barițiu); Dicţionariu limbei române, tom II, I – Z, București, 1876 (colaborator); Necrologu, în Observatorul, 1882, V, nr. 78, p. 312; Istoricii români (Culegere de texte), București, 1909; Studii şi articole, prefaţă de I. Lupaş, Sibiu, Astra, 1912; Călătoria primă în Muntenia 1836, publ. de V. Netea, în Std. XI, 1958, p. 1; Articole literare, București, ESPLA, 1959; Scrieri social-politice, București, E.P., 1962; Viaţa şi ideile lui…, București, EŞ, 1964; [Articole în] Antologia gândirii româneşti, I, București, EP, 1967, p. 391-402; Din istoria teoriei şi a criticii literare româneşti, I, București, EDP, 1967, p. 259-262, 266-272, 275-286, 313-321, 366-369; Gîndirea românească, I, București, EL, 1969, p. 221-271; Inimile mulţămitoare, în Ms., VIII, 1977, p. 3; Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pe două sute de ani din urmă, ediţia a doua, vol. I, ediţie îngrijită, note, comentarii şi indice de Şt. Pascu, F. Salvan, studiu introductiv de Şt. Pascu, Braşov, Inspectoratul pentru cultură al judeţului Brașov, 1993, 811 p., vol. II, 1994, 840 p., vol. III, 1995, 740 p.; Manuscrisele Acad. Rom. nr. 980-990, 992-1013, 4198, 4693 (corespondenţă din anii 1829-1893);
Traduceri: Schiller, Linguşitorii fără caracter, Jaluzia unui tânăr (fragm. din Intrigă şi iubire), în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, II 1839, p. 21-25; Poftitoriul de a domni (fragm. din Conjuraţia lui Fiesco), în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, II, 1839, p. 29; Suspinul unui domnitoriu în ziua necazului (fragm. din Don Carlos), în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, II, 1839, p. 26; Elisabetha şi Maria Stuart, o întâlnire a lor (fragm. din Maria Stuart), în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, III, 1840, p. 43; Jocul sorţii, în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, III, 1840, p. 1, 2; Shakespeare, Îndurarea (Mila) (fragm. din Neguţătorul din Veneţia), în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, III, 1840, p. 15; Julius Caesar (fragm.), în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, III, 1840, p. 40; O faptă generoasă, în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, III, 1840, p. 3; Goethe, Sansculotismus literarius, în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, III, 1840, p. 13; Casanova, O robie cumplită şi scăpare, în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, VI, 1843, p. 1-5; [Graissing, Joseph], Foi de suvenire din Zaizan, Brașov, 1844; Cicero, [Discurs împotriva proconsului Piso] (fragm.), în Foaie pentru Minte Inimă și Literatură, VIII, 1845, p. 33; Transilvania Brașov, 9 aug., în Gazera de Transilvania, 1855, XVIII, nr. 64, p. 246; Transilvania-Brașov, 11 ian. c.n., în Gazeta de Transilvania, 1857, XX, nr. 1, p. 2; Ioanu Maiorescu, în Calendariu pentru poporul românesc, Brașov, 1865, XIV, p. 2-11; [Necrologul negustorului braşovean N. Voinescu], în Gazeta de Transilvania, 1866, XXIX, nr. 68, p. 269; Dr. Vasile Popu, în Transilvania, 1868, I, p. 92-135, 162-167; Epistola privată, în Transilvania, 1868, I, p. 231-232; Ioanu Maiorescu, în Transilvania, 1877, X, p. 153-156.

Referinţe: Ein deutsch-rumänisches Wörterbuch, în Kronstadter Zeitung, nr. 26, 17 feb. 1855, p. 103; [Sărbătorirea lui George Barițiu pentru activitatea curajoasă de 23 ani în Brașov şi pentru succesele de la conferinţa naţională din Sibiu], în Gazeta de Transilvania, 1861, p. 12-13; Albumul omagial al damelor române din Pesta trimis lui George Barițiu la împlinirea a 25 de ani de activitate publicistică, în Gazeta de Transilvania, 1863, XXVI, p. 127; Barcz (Bariţiu) György, în Vasárnapi Újság, 1863, p. 233-234 cu portr.; Vulcan, I., George Barițiu, în Familia, Pesta, Oradea, I, 1865, p. 93-94; Urechia, V.A., Actele şi serbarea naţională a inaugurării societăţii pentru gramatica şi glosarul limbii române, București, 1867; Tinerimea romană din Budapesta [trimite lui George Barițiu o adresă de încredere şi aderenţă], în Gazeta de Transilvania, 1867, XXX, p. 71, 83, 84; Epistola privată, în Transilvania, 1868, I, p. 231-232; Vulcan, I., Pantheonul român, Pesta, 1869, p. 39-42; Pop, Vasile Gr., Conspect, II, București, 1876, p. 144-148 (vezi şi ed. a II-a); Darea de seamă asupra procesului politicu de pressa alu d-lui George Barițiu, redactorele Observatoriului, în cestiunea colecteloru pentru soldaţii români răniţi, Ediţiunea II, Sibiu, Tip. Lui S. Filtsch, 1879, 24 p.; Densuşianu, Ar., Să ne cunoaşcemu! (respuns d-lui George Barițiu), Ediţiunea II, Brasiovu, Tiparu lui Ione Gött şi fiiu Henricu, 1879, 20 p.; D-lui Barițiu, în Telegraful Român, 1880, XXVIII, nr. 106, p. 422-423; George Barițiu, în Amicul familiei. Foaia pentru toate trebuinţiele vieţii sociale, Gherla, Cluj, 1882, VIII, p. 116-118; George Barițiu, în Siedietorea, 1882, VIII, p. 116-118; Raport asupra călătoriei la ruinele Sarmizegetuzei şi a informaţiunilor adunate la faţa locului în anul 1882, în Analele Academiei Române, s. II, t. V, 1882-1883, secţ. II. Discursuri, Memorii şi notiţe, București, Tip. Acad. Rom., 1884, p. 221-230; Diaconovich, C., George Barițiiu, în Romänische Revue, 1885, I, p. 27-28, 89-105; 1892, VIII, p. 376-387; 1893, IX, p. 242-253; Vulcan, I., George Barițiu, în Familia, Pesta, Oradea, 1886, XXII, p. 2-3; Museulu istoricu şi arheologicu din Temişoara. Căletorii în interesulu sciinţei. Cercetări ulteriore în Oradea-Mare, în Analele Academiei Române, s. II, t. VIII, 1885-1886, secţ. I., București, Tip. Acad. Rom., 1886, p. 221-248; Jubileul lui George Barițiu, în Tribuna, 1887, p. 374-375; În amintirea aniversărei a cincizecia a Gazetei de Transilvania, 1838-1888, Brașov, Tip. Alexi, 1888; Unu actu de rea credinţa, în Transilvania, 1888, XIX, p. 26-28; Xenopol, A. D., George Barițiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani în urmă”, în Arhiva, Iaşi, 1890-1891, p. 754-761; Boiu, Zaharia, Aniversarea a 80 – a a d-lui George Barițiu, în T, 1892, XXIII, p. 161-164; Şuluţiu-Sterca, I., O lămurire în disputa literară, purtată de George Barițiu, în Părţi alese din istoria Ardealului contra lui Iosif Sterea Şuluţu, care s’a aperatu în Gazeta de Transilvania Nr. 11-41 din anulu 1891 , Sibiu, 1892, 32 p.; Omagiu, Barițiu George, 12-24 mai 1812-1892, în Foi comemorative la serbarea din 12-24 maiu 1892, Sibiu, Tiparul tipografiei archidiecesane, 1892, 88 p.; Szinnyei, Magyar, vol. I, p. 584-585; George Barițiu (24/5 1812 – 2/5 1893), în Unirea, 1892, I, nr. 22; 1893, III, nr. 18; George Barițiu, în Ungaria, 1892-1893, I, p. 379-380; George Barițiu, în Biserica şi Scola, 1893, XVII, p. 130-132; George Barițiu, în T, XXIV, 1893, p. 353-358; George Barițiu, în Transilvania, 1893, XXIV, p. 130-133; Bogdan-Duică, G., George Barițiu, în GAB, III, 1893, p. 32; Boiu, Z., Cuvânt în numele Asociaţiei de înmormântare a lui George Barițiu, în T, nr. 5, 1893; Bunea, A., Cuventarea bisericescă ţinută la înmormentarea lui George Barițiu, în Transilvania, 1893, XXIV, p. 137-148; Joandrea, George, În memoria lui George Barițiu, reposat în 2 maiu, n. 1893, Sibiu, tip. Arhidiecesană, 1893, 9 p.; Diaconovici, Enciclopedia, vol. I, p. 400-401; Bârseanu, Istoria, passim; Lupaş, I., Un capitol din istoria ziaristicii româneşti ardelene: George Barițiu, în Biblioteca Despărţământului Sibiu a „Asociaţiunii”, nr. 2, 1902 şi în T, nr. 37, 1906, p. 1-26; Bogdan-Duică, G., Lapedatu, Al., George Barițiu şi amicii săi. Corespondenţă, în TPO, VII, 1903, p. 1-2, 11, 13, 18, 19, 25, 27, 34, 38, 39, 41, 44, 47, 49, 51, 54, 56, 58, 68; Bianu, I., Abonaţii foilor lui Bariţ la 1838, în CL, XXXVIII, 1904, p. 12; Iorga, N., George Barițiu – Cu prilejul inaugurării monumentului său, în Semănătorul, 1904, III, p. 289-292; Marienescu, At. M., Întru memoria lui George Barițiu, Sibiu, 1904, tip. arhidiecesană, 14 p.; Idem, Întru memoria lui George Barițiu, în Familia, Pesta, Oradea, 1904, XL, p. 212-213; Idem, În memoria lui George Barițiu, în Analele Academiei Române, s. II, 1904-1905, t. XXVII, p. 10-15; Lupaş, I., Un capitol din Istoria ziaristicei româneşti – ardelene. George Barițiu, Sibiu, tip. Arhidiecesană, 1906, 26 p. cu portr.; Zeflean, E., George Barițiu, Cluj, 1906, 16 p.; Odobescu, A., Trei scrisori către Barițiu, în Viaţa literară şi artistică, București, 1907, I, p. 347-348; Bănescu, N., George Barițiu Legăturile sale cu românii din celelalte părţi, în CL, XL, II, 1908, p. 6-20; Câteva scrisori ale lui Odobescu către Barițiu, în Convorbiri literare, nr. 11, 1908; Iorga, N., Din corespondenţa lui George Barițiu, în Neamul românesc, 1908, p. 1451-1285; 1909, p. 390-913; 1910, p. 157-1381 (1842-1872); Idem, Istoria, XIX, I, p. 301-312, II, p. 227-228, 230, 237, III, p. 31-35, 222-225; Baronul Vas. L. Popp şi George Barițiu – Părţi din corespondenţa lor, privitoare la înfiinţarea Transilvaniei, organul Asociaţiunei şi la stările de pe atunci, în Răvaşul, 1909, VII, p. 218-229; Bănescu, N., Din corespondenţa lui Barițiu, în NRL, 1909, I, p. 390-395, 533-537, 642-646, 772-776, 910-913; 1910, II, p. 157-159, 171-173, 199-201, 220-222, 248-251, 280-283, 316-318, 334-336, 347-350, 366-368, 380-381; Maiorescu, Ioan, [Scrisoare] cătră George Barițiu, în Biserica şi Şcola, 1909, XXXIII, nr. 44, p. 4-5; Bănescu, N., George Barițiu Rolul său în cultura naţională, Vălenii de munte, 1910, 32 p.; Bănescu, Nicolae, Corespondenţa familiei Hurmuzachi cu George Barițiu, Vălenii de Munte, 1911; Bârseanu, A., Cuvânt la inaugurarea bustului lui George Barițiu, în Transilvania, 1912, XLIII, p. 496-501; Ciura, Al., George Barițiu – La centenarul de la naşterea lui, în Cosînzeana, 1912, II, p. 271-272; L[ocusteanu], P., Un mare ziarist, în Flacăra, 1912, p. 247; Lupaş, I., George Bariţiu, în Luceafărul, Sibiu, nr. XI, 1912, p. 20; Idem, George Barițiu şi „Asociaţiunea”, în Luceafărul, XI, 1912, p. 29; Idem, George Barițiu, în George Barițiu: Studii şi articole, cu o prefaţă de dr. I. Lupaş, Sibiu, Tip. Poporului, 1912, p. 3-17; Idem, George Barițiu – 100 ani de la naşterea lui, în Cosînzeana, 1912, I, p. 267-270; Idem, Viaţa şi activitatea lui George Barițiu, în VR, 1912, VII, vol. XXVII, p. 281-303; Lupeanu, Al., De vorbă cu sătenii, Cluj, Ed. şi Tip. Carmen, 1912, p. 28-40; Petra-Petrescu, H., Testamentul lui George Barițiu, în Românul, II, 1912, nr. 112, p. 10, nr. 113, p. 9; Pop, Şt., George Barițiu, 1812 – 1912, în Foaia scolastică, 1912, XIV, p. 353-364; Precup, G., Hârtii vechi, în Transilvania, 1912, XLIII, p. 534-536; George Barițiu, în Noua revistă română pentru politică, literatură, ştiinţă şi artă, București, 1912, vol. 12, p. 81; George Barițiu Studii şi articole, cu o prefaţă de dr. I. Lupaş, Sibiu, Asociaţiunea, 1912, 159 p.; Lupaş, I., George Barițiu, Sibiu, tip. arhidiecezană, 1913, 24 p.; Puşcariu, I., Notiţe despre întâmplările contemporane, Sibiu, 1913; Lupaş, I., Bariţiu György: az erdélyi román hírlapirodalom megalapítója, în Történeti Szemle, Budapesta, IV, 1915, p. 382-405; Cheresteşiu, V., A magyarországi román sajtó politikai vezéreszméi a szabadságharc előtti évtizedben, Budapesta, 1917; Ciura, Al., Din corespondenţa lui George Barițiu. Trei scrisori inedite, în Anuarul liceului de stat George Barițiu din Cluj, 1921, p. 3-6; Lupaş, I., Cum se numea tatăl lui George Barițiu?, în AnIN, 1921-1922, I, p. 401; Iorga, N., Istoria presei româneşti de la primele începuturi până la 1916; București, 1922, p. 64-69; Bălan, T., Cazul Barițiu, în Fraţii George şi Al. Hurzumachi şi ziarul Bucovina, Cernăuţi, 1924, p. 26-29; Bogdan-Duică, Gh., Simion Bănuţiu, București, 1924; Goldiş, V., George Barițiu, în Societatea de mîine, Cluj, 1924, p. 511; Popescu-Băjenaru, I., Povestea neamului românesc şi cartea marilor români, București, 1925, p. 177; Suciu, C., Blajul, Brașovul şi Barițiu, în Cultura creştină, nr. 9, Blaj, 1925, p. 314-321; Ciura, Al., Amintiri despre George Barițiu, în Almanahul presei române, Cluj, 1926, p. 92-94; Maiorescu, T., Critice, vol. I, București, 1926, p. 205-206, 208-211; Muşlea, I., Interes pentru folclorul românesc în Ardeal înaintea apariţiei baladelor lui Alecsandri, (1852), în Tribuna Sibiul, an LVII, nr. 10, 1926, p. 555-562; Armeanca, E., O scrisoare a lui George Barițiu, în SM, 1928, V, p. 213-214; Goldiş, Vasile, Discursuri rostite în preajma unirii şi la Asoc. Culturală Astra, 1928; Postelnicu, Gh., Barițiu – Banatul – Muzeul Bănăţean. – Note şi însemnări istorice, în AB, 1928, I, p. 80-84; EM, p. 152; Adamescu, Dicţionarul, p. 1514; Bogdan Duică, G., George Barițiu la şcoala din Trascău, în Satul şi şcoala, Cluj, nr. 3, 1931; Colan, I., Scrisori vechi, în Ţara Bârsei, nr. 6, 1931, p. 556-562; Jura, Iulian, George Barițiu ca îndrumător literar, în Ţara Bârsei, III, 1931, p. 38-46; George Barițiu cătră Iacob C. Negruzzi. O scrisoare din anul 1880, în Torouţiu, I.E. şi Cardaş, Gh., Studii şi documente literare, vol. I, Junimea, București, Inst. De arte grafice Bucovina, 1931, p. 178; Georgescu, I., George Barițiu, autor dramatic în Ţara Bârsei, V, 1933; Ţara Bârsei, nr. 4, 1933 şi nr. 6, 1933; Bogdan Duică, G., Mici studii istorice. Fragmente despre George Barițiu, în TLR, LXXXII, 1934, nr. 18, 19; Idem, Mici studii istorice. Fragmente despre George Barițiu. Câte ceva despre Gazeta. Procesul lui S. Bărnuţiu. (Contribuţii), în RT, XXIV, 1934, p. 5-6, 9-10; Iorga, N., George Barițiu, cu ocazia inaugurării monumentului, în Iorga, N., Oameni care au fost, vol. I, București, 1934, p. 67-72; Vătafu, Marin, George Barițiu, în Anuarul Liceului de stat George Barițiu, Cluj, XVI-XVII, 1934-35, 1935-36, 1937, p. 61-95; Colan, Ion, Casina română Brașov 1835-1935, Brașov, Institutul de arte grafice „ASTRA” Brașov, 1935, p. 68-71; Georgesco, Jean, La presse périodique en Roumanie, Oradea, 1936; Petri, Hans, Briefe führender siebenbürgisch-sächsischer Männer des vorigen Jahrhunderts an George Barițiu , în Siebenbürgische Vierteljahrschrift, nr. 1-2, 1936, p. 38-49; Agârbiceanu, I., Cărturari români, 1937; Şuluţiu, O., Figuri braşovene, în Brașovul, 1937, p. 211-213; Boitoş, O., Periodice ardelene în răstimp de o sută de ani, Cluj, 1938; Breazu, I., Un omagiu al moldovenilor pentru George Barițiu, în T, nr. 3, 1938; Elefterescu, Prof. dr. Em., Galeria vechilor cărturari şi literatori români. George Barițiu, în Răsăritul, 1938, nr. XX, nr. 11-12, p. 15-18; Breazu, Ion, Un omagiu al moldovenilor pentru George Barițiu (1843), în Transilvania, 1939, LXX, p. 132-134; Comşa, N., Dascălii Blajului, seria lor cronologică cu date bio-bibliografice, Blaj, 1940; Hodoş, E. Scrisori cu mai multe figuri, 1940; Lovinescu, E., T. Maiorescu. Un roman, București, 1940, p. 317-322, 432-433; Neda, Ioan M., Din legăturile craiovenilor cu George Barițiu, în AO, nr. 107-112, ian.-dec., 1940, p. 281-294; Slăvescu, Victor, O autobiografie a lui Dionisie Pop Marţian. II. Corespondenţa D. P. Marţian – George Barițiu, București, 1940, 18 p. + 17 pl.; Şotropa, V., Maltratarea lui George Barițiu în Cernăuţi, în 1849, în Arhiva Someşeană, nr. 27, 1940, p. 181-186; Slăvescu, V., Corespondenţa D. P. Marţian – George Barițiu. Cinci scrisori (1862-1864), în Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii istorice, București, s. III, 1940-1941, t. XXIII, p. 103-112+13 file facsimile; Fortunescu, C. D., [George Barițiu], în AO, nr. 113-118, ian.-dec. 1941, p. 334; Fortunescu, C. D., Neda, Ion M., I. Vulcan şi G.B. în scrisori, în Arhivele Olteniei, nr. 119-124, ian.-dec. 1942, p. 414; Neda, Ion M., Profesorimea craioveană şi George Barițiu, extras din Tinereţea, nr. 2, 1941; Netea, V., Corespondenţa Visarion Roman – George Barițiu, în Revista economică, Sibiu, Cluj, 1941, XLIII, p. 83-84, 93-95, 105-106, 113-115, 120-121, 129-131, 148-150, 237-240, 245-247, 251-254, 259-262, 269-275, 278-283; Boitoş, O., Marin, Aurel, Memoriile lui George Barițiu, în Comentarii critice, Brașov, 1942, p. 74-76; Boitoş, O., Memoriile lui George Barițiu, în SL, Sb., I, 1942, 20 p.; Neda, I. M., I. Vulcan şi George Barițiu înscrisori (1863-1892), în Familia, București, 77, nr. 5-6, 1942, 14 p.; Idem, Constantin Moraru şi George Barițiu, în Familia, 77, nr. 10, 1942, p. 55-60; Idem, George Barițiu şi T.-Severin, în AO, nr. 119-124, ian.-dec., 1942, p. 374; Idem, I. Maiorescu şi George Barițiu, (corespondenţă), în AO, XXI, nr. 119-124, ian.-dec. 1942, p. 374-375; Idem, Din legăturile craiovenilor cu George Barițiu, Craiova, Ramuri [f.a.], 16 p.; Netea, V., Noi contribuţii la cunoaştereavieţii şi activităţii lui Visarion Roman- Corespondenţa sa cu George Barițiu şi I. Hodoş, Sibiu, 1942, XXV+116p.; Cosma, L., George Barițiu – Amintiri, în T, 1943, LXXIV, p. 452-455; Pâclişanu, Z., George Barițiu, ziaristul. La o jumătate de veac de la moartea lui, în Transilvania, 1943, LXXIV, p. 409-414; George Barițiu – 50 de ani de la moartea sa, în Calendarul ţăranilor, Oradea, 1944; Breazu, Ion, Literatura Trans.-Articole-Studii-Conferinţe, București, 1944; Dobridor, Ilariu, Oameni ridicaţi din ţărănime, 1944; Boitoş, O., Lupta lui George Barițiu în 1847 pentru introducerea căilor ferate în Transilvania, în Observatorul social economic, 12, nr. 4-6, Brașov, 1945, p. 471-493; Idem, Întâiele călătorii în Apus ale lui George Barițiu, Sighişoara, 1947; Netea, V., Istoria Memorandului românilor din Transilvania şi Banat, București, 1947; Breazu, I., George Barițiu la 140 de ani de la naştere, în Steaua, nr. 5, 1952; Texte privind dezvoltarea gândirii social-politice în Rom., I, 1954, p. 257-264; Breazu, I., George Barițiu şi patrimoniul popular, în SCŞ, seria III, Ştiinţe sociale, nr. 3-4, 1955, p. 33-42; Berindei, D., Înfiinţarea societăţii literare (academice) şi sesiunea din 1867, în Studii. Rev. de Ist., nr. 5, 1956; Breazu, I., George Barițiu, în Tribuna, Cluj, nr. 14, 1956, p. 14; Idem, George Barițiu şi mişcarea teatrală românească din Transilvania, în SUB, Cluj, seria ştiinţe sociale, nr. 1-2, 1956 şi în SCIA, III, nr. 1-2, 1956, p. 225-236; Dunăre, N., Un studiu al lui George Barițiu despre portul naţional, în SCIA, an III, nr. 1-2, 1956, p. 282-284; Mladenatz, Gr., Contribuţii la cunoaşterea operei economice a lui George Barițiu, în Probleme economice, 10, nr. 12, 1957, p. 130-143; Muşlea, I., Calendarele lui Barițiu(1852-1865). Cu documente inedite privitoare la editarea, tipărirea şi difuzarea lor, în SCB, II, 1957; Netea, V., Ideile despre limbă ale lui George Barițiu până la 1848, în LR, nr. 5, 1957; Pantazi, R. Ideile social-politice ale lui George Barițiu, în Din istoriafilosofiei în România, vol. II, 1957, p. 183-223; Ghergariu, L., George Barițiu pedagogul, în Tribuna, Cluj, II, nr. 5(52), 1 febr. 1958, p. 7; Netea, V., T. Cipariu şi George Barițiu, călători prin Ţara Românească în 1836, în Studii Rev. Ist., 1958, 11, nr. 1, p. 117-132; Pervain, L., George Barițiu şi chestionarul lingvistical lui B. P. Haşdeu, în SUB, Philologia, III, 1958, fasc. I, p. 101-106; Articole literare, București, ESPLA, 1959, 168 p.; Bote, Lidia, Ideile literare alelui Barițiu, în TR, IV, 1960, p. 12; Curticăpeanu, V., Întemeierea societăţii Astra şi rolul ei în cultura poporului român, în Studii.Rev. de ist., nr. 6, 1961; Bărbat, Al., Fabrica de hârtie de la Zărneşti (1852-1878), în SAI, IV, București, 1962; Bugnariu, T., Concepţiile social-economice ale lui George Barițiu, în Analele Academiei Române, XII, 1962; Cornea-Păcurariu, Curs de istoria literaturii române moderne, București, EDP, 1962, p. 518-524; DER, I, p. 303; Pantazi, R., 150 de ani de la naşterea lui George Barițiu, în Cercetări filozofice, 9, nr. 1, 1962, p. 165-176; Pascu, Şt., La 150 ani de la naşterea lui George Barițiu, în Steaua, XII, nr. 5, 1962, p. 90-94; Prodan, D., George Barițiu, în Analele Academiei Române, XII, 1962; Bărbat, Al., Lupta românilor pentru înfiinţarea unei tipografii la Brașov în 1850 – 1851, în SAI, V, 1963; Cheresteşiu, V., Întemeierea presei româneşti din Transilvania şi activitatea publicistică a lui George Barițiu până laizbucnirea revoluţiei de la 1848, în AIIC, 6, 1963, p. 11-41; Ghişe, D., Kecskés, I., Teodor, P., Idei economice în opera lui George Barițiu privind promovarea industriei la românii din Transilvania, în AIIC, 1963, 6, p. 41-76; Marica, G. E., Notele de călătorie ale lui George Barițiu (1836-1888), în AIIC, 6, 1963, p. 123-149; Mureşan, C., Ideile social-politice ale lui George Barițiu în publicistica sa din perioada absolutismului şi imperiului „liberal”, în AIIC, 6, 1963, p. 111-121; Pervain, I., Din polemica lui I. Slavici cu A. Mureşianu şi George Barițiu, 1963; Pervain, I., Două autobiografii necunoscute ale lui George Barițiu, în AIIC, 1963, 6, p. 91-96; Prodan, D., George Barițiu. Pour le 150 anniversaire de sa naissance, 1963, 2, nr. 1, p. 115-131; Retegan, S., O scrisoare a lui George Barițiu referitoare la adunarea generală a „Astrei” de la Dej, în AIIC, 1963, 6, p. 157-160; Surdu, Bujor, George Barițiu despre conferinţa naţională de la Miercurea (1869), în AIIC, 6, 1963, p. 151-157; Teodor,P., George Barițiu şi Principatele românepână la 1848, în AIIC, 6, 1963, p. 77-89; Domocoş, E., Contribuţii la studiul operei pedagogice a lui George Barițiu, în RdP, XIII, nr. 78, 1964, p. 131-134; Istoria gândirii sociale şi filosofice în România, București, 1964, p. 205-209; Ist. Lit., II, p. 404-412; Ist. Rom., vol. III, p. 1119, vol. IV (indice); Kovacs I., Problema desfiinţării iobăgiei şi a împroprietăririi ţărănimii din Transilvania, văzută de George Barițiu, extras, 1964; Marx, K., Însemnări despre români, București, EA, 1964, p. 148; Viaţa şi ideile lui George Barițiu, Studiu introductiv, antologie şi note de Radu Pantazi, București, Ed. ştiinţifică, 1964, 400 p.; Bărbat, Al., Probleme social-economice, în opera lui George Barițiu, în SAI, 7, 1965, p. 243-263; Bărbat, Al., Statistica în opera lui George Barițiu, în Rev. Statistică, 1964, 14, nr. 1, p. 42-57; nr. 2, p. 50-61; 1965, 14, nr. 1, p. 42-57; nr. 2, p. 48-54; Demeny, L., Vlăduţiu, I., Contribuţii documentare la începuturile culegerilor creaţiei populare orale româneşti în Transilvania, în REF, X, nr. 6, 1965, p. 627-640; Istrate, G., Preocupări de limbă în activitate lui George Barițiu, 1965; Vasiliu, Aurel, George Barițiu şi folclorul în, LL, X, 1965, p. 345-352; Bercuş, C. I., Jianu, I., George Barițiu şi şcoala lui Davila, în Mitropolia Ardealului, 1966, 11, nr. 1-3, p. 155-160; Berindei, D., Un moment din viaţa şi activitatea lui George Barițiu, în SAI, 1966, 3, p. 405-409; Netea, V., – scriitor unionist, în Gazeta literară, XIII, nr. 3, 20 ian. 1966, p. 4; Idem, George Barițiu. Viaţa şi activitatea sa, București, Ed. Ştiinţifică, 1966, 364 p. (monografia rămasă înca cea mai valoroasă, cu o cuprinzătoare bibliografie); Idem, Göllner, C., Die Freundschaft zwischen George Barițiu und J. Gött, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, nr. 1, 1966; Seche, M., Schiţă de istorie a lexicografiei române, I, București, EŞ, 1966, p. 36-37; 56-57; Surdu, Bujor, Corespondenţa dintre George Barițiu şi VisarionRoman (1867-1879), în AIIC, 1966, p. 311-350; Petruţiu, D.S., Eminescu şi Barițiu, în Tribuna, X, nr. 41, 13 oct., 1966, p. 4; Ursuţiu, L., Cinci scrisori ale lui George Barițiu în legătură cu proiectul de lege şcolară din anul 1879, în Acta Mus. Napocensis, 1966, 3, p. 521-529; Bodea, C., Lupta românilor pentru unitatea naţională, 1834-1849, București, E.A., 1967, passim; Din presaliterară românească a sec XIX, București, Ed. Tineretului, 1967, p. 82-89, 224-227; Neamţu, Gelu, Din corespondenţa lui T. Cipariu cu George Barițiureferitoare la editarea unui organ de presăal Astrei [Transilvania], în Acta Musei Napocensis, 1967, 4, p. 581-588; Neamţu, O., Viaţa şi activitatea lui George Barițiu, în Argeş, II, nr. 2, (febr.), 1967, p. 13; Pascu, Şt., George Barițiu la 150 de ani de la naşterea sa, în Pietre de temelie din trecut pentru. zilele deastăzi, Cluj, 1967, p. 153-159; Pervain, Iosif, Un manuscris al lui George Barițiu din 1837, în Cerc. Lingv.Acad. R.P.R. Cluj., 1967, 12, nr. 2, p. 307-312; Curticăpeanu, V., Mişcarea culturală românească pentru unirea din 1918, București, EŞ, 1968, p. 60-109, 237-240; Firoiu, Dumitru, Aspecte ale problemei naţionale îngândirea social politică a lui George Barițiu, în Astra, nr. 8, aug. 1968, p. 1982, p. 10; Şerbănescu, Rodica, Doi străluciţi animatori ai începuturilor presei româneşti din Transilvania: George Bariţiu şi Iosif Vulcan, în Presa noastră, București, 1982, 27, nr. 9, p. 36-38; MDE, p. 1103; Puşcariu, S., Brașov, p. 93, 99, 144, 168, 175, 216, 225, 227, 229, 259, 269; Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, Academia Română, București, p. 76-79; (cu bibliografie); Datcu, Dicţionarul, p. 56, (cu bibliografie); Albu, Corneliu, George Barițiu, în Romanian news, 6, nr. 16, 15 apr. 1983, p. 8; Cubleşan, C., Teatrul între cinic şi etic, 1983; Groza, Liviu, Mărturiidocumentare privind colaborarea dintre George Barițiu şigeneralul Mihail Trapşa, în Acta Musei Napocensis, 1983, 20, p. 593-598; Itu, I, George Barițiu – portretist, în Almanahul Coresi ’83, Brașov, Asociaţia Scriitorilor, 1983, p. 35-37; [George Barițiu], în Contemporanul, 29 sept. 1983, p. 4, 5; Oltean, Vasile, George Barițiu „Vai de popoarele care nu pot sau nu vor să mai cânte, fiindcă un popor care nu poate cânta e pierdut”, în Astra, 17, nr. 6, iun. 1983, p. 1, 3; Pălănceanu, Elena, George Barițiu, în Făuritori ai unităţii şi independenţei naţionale, București, 1983, p. 25-33; Cernat, Mihai, George Barițiu, manuscrise şi cărţi rare, în Albina, 87, nr. 3, mart. 1984, p. 4; Dunăreanu, Elena, Contribuţia lui George Barițiu la edificarea bibliotecii Astrei, biblioteca naţională a românilor din Transilvania, în Biblioteca şi cercetarea, VIII, Cluj-Napoca, 1984, 8, p. 267-272; George Barițiu és Széchenyi István, în Köllő Károly, Két irodalom mezsgyéjén, Bukarest, 1984, p. 135-142, 389; Gabriel Ștrempel, Bibliografia Românească Modernă (1831-1918), București, vol. I, p. 269; Kovács Ferenc, George Barițiu tanulóévei, în Korunk, 1984, 43, nr. 2, p. 99-105; Kovács Jószef, Kovács Ferenc, Két évszázad kortársa. George Bariţiu, Cluj, Ed. Dacia, 1984, 232 p.; Măneanu, Mite, George Barițiu şi Gh.Asachi despre vestigiile istorice ale Mehedinţului, în Orizont, 35, nr. 26, 29 iun. 1984, supliment Danubius, 1, iun. 1984, p. 12; Philippi, Maja, George Bariţiu über die Sachsen Zeugen der Zeit, în Karpatenrundschau, 17, nr. 37, 14 sept. 1984, p. 6; Ploeşteanu, Grigore, George Bariţiu şi Al. D. Xenopol, în Vatra, 1984, 14, nr. 10, p. 163/163 B; Anghelescu, Mircea, Scrisorile lui Bariţ, în Transilvania, nr. 11, 1985, p. 36-37; Borda, Valentin, Călători şi exploratoriromâni, București, Ed. Sport-Turism, 1985, p. 40-44; Cernea, Elena, Din corespondenţa lui George Bariţiu cu istoricul german Rudolf Bergner, în Biblioteca şi cercetarea, Cluj-Napoca, 1985, 9, p. 36-43; Cioculescu, Şerban, George Bariţiu, decodarea unei complexe personalităţi, în Rom. lit., nr. 38, 19 sept. 1985, p. 7; Hanţă, Al., Idei şi forme literare până la T. Maiorescu, 1985; Ornea, Z., Actualitatea clasicilor, București, 1985, Ed. Eminescu, p. 48-53; Repanovici, Lenuţa, Calendarele lui Bariţiu, în Astra, nr. 10, oct. 1985, p. 13, 14; Anghelescu, M., Lectura operei, 1986; Blajul,vatră de istorie şi cultură, București, Albatros, 1986, p. 22-23, 185-188; Avram, Mircea, George Bariţiu în documente bucovinene, în Biblioteca şi cercetarea, Cluj, 1986, 10, p. 64-68; Gölner, Carl, Ein Presseprozess gegen George Bariţiu [1879], în Forschungen, 1986, 29, nr. 1, p. 100-102; Gölner, Carl, Geschichtssplitter, în Forschungen zur Volk – und Landeskunde, nr. 1, 1986, p. 97-102; Grama, Ana, Demersurile lui George Bariţiu pentru organizarea celei dintâi expoziţii româneşti în Transilvania, în RMM, seria Muzee, București, 1986, 23, nr. 8-9, p. 50-52; Pavel, Teodor, Corpusul epistolar Bariţ, la al VII-lea volum, în Transilvania, nr. 3, 1986, p. 7; Ploeşteanu, Gr., George Bariţiu şi Iacob Mureşanu urmăriţi de poliţia habsburgică, în Vatra, iul. 1986, 16, nr. 7, p. 8; Rusu, M. N., [George Bariţiu], în Astra, nr. 12, dec. 1986, p. 3; Aiftincă, Marin, Astra şi militantismul lui George Bariţiu, în Astra 1861-1950, Sibiu, 1987, p. 129-142; Berindei, D., George Bariţiu şi Academia Română, în Transilvania, nr. 6, iun. 1987, p. 5; Pascu, Şt., Personalitatea lui George Bariţiu,în Memoriile secţiei de ştiinţe istorice ale Academiei, seria IV, t. VI, 1987; Ploeşteanu, Grigore, O scrisoare inedită din anul 1848 a lui T. Cipariu adresată lui George Bariţiu, în Vatra, nr. 11, nov. 1987; Botezan, Ioana, Patru scrisori adresate de Partenie Cosma lui George Bariţiu în vara anului 1861, în AMN, 24, 25, 1987-1988, p. 687-693; Buzaşi, Ion, George Bariţiu şi Andrei Mureşianu, în Astra, nr. 6, iun. 1987, p. 12; Cernat, Mihai, O scrisoare către Matei Millo [trimisă de George Bariţiu] în Albina, nr. 6, iun. 1987, p. 7; Chindriş, Ioan, Matei, Alexandru, George Bariţiu – Un om al cetăţii. Calea ferată înTransilvania, în Manuscriptum, nr. 2, 1987, p. 138-145; Colan, Horia, Preocupările lui George Bariţiu şi ale Astrei pentru promovarea ştiinţelor tehnice, înTransilvania, în Astra. 1861-1950, Sibiu, 1987, p. 411-421; Curticăpeanu, Vasile, Activitatea istorică a lui George Bariţiu, în Memoriile Secţiei de ştiinţe istorice a Academiei, București, 1987, 12, p. 17-27; Faifer, Florin, Punctul de cinste al luiGeorge Bariţiu, în Convorbiri literare, nr. 8, 1987, p. 6; Ionescu, Toader, Probleme ale dezvoltării economiei Transilvaniei în viziunea unor intelectuali români (1850-1900), în AMN, 1987-1988, p. 353-354; Krajnik-Nagy Károly, Két évszázad kortársa, în Brassoi Lapok, nr. 22, 29 mai 1987, p. 4; Man, Vasile, George Bariţiu şi învăţământul economicbraşovean, în Astra, dec. 1987, 21, nr. 12, p. 13; Marica, George M., Istoriografia lui George Bariţiu înperioada prerevoluţionară, în Transilvania, 1987, 16, nr. 6, iun. 1987, p. VI-VII; Mariş, Ion, [George Bariţiu], în Tribuna Rom., 1 sept. 1987, 16, nr. 347, p. 4, 10; Matei, Pamfil, „Asociaţiunea” şi cărturarii români: George Bariţiu, în Transilvania, iun. 1987, 16, nr. 6, p. VII-VIII; nr. 7, iul. 1987, p. I-III; Mureşan, Camil, Cu privire lalocul lucrării lui George Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani în urmă, în istoriografia română din sec. al XIX-lea, în Transilvania, iun. 1987, 16, nr. 6, p. 46-48; Neamţu, Gelu, Din activitatea lui George Bariţiu pentru editarea unui organ de presă al Astrei, în Astra 1861-1950, Sibiu, 1987, p. 281-287; Neamţu, Gelu, Din activitatea redacţională a lui George Bariţiu la Gazeta de Transilvania în timpul revoluţiei de la 1848-1849, în SUBB, seria Historia, 32, fasc. 1, 1987, p. 7-16; Neamţu, Gelu, Procesul politic de presă din 3 sept. 1879 intentat lui George Bariţiu pentru publicarea unui document istoric în revista Transilvania, în Acta Musei Napocensis, 1987-1988, p. 711-725; Nistor, Nicolae, Concepţia istoriograficăa lui George Bariţiu, în Transilvania, iun. 1987, 16, nr. 6, p. III-V; Nussbächer, G., Begründer der rumänischenPresse, 175 Jahre seit der Geburt von George Bariţiu, în Karpatenrundschau, nr. 20, 15 mai 1987, p. 6, nr. 22, 29 mai 1987, p. 6; O operă pentruminte, inimă şi literatură, în Luceafărul, 23 mai 1987, p. 3, 6; Pascu, Şt., George Bariţiu – efigia unui înţelept, în Studia, hist., 1987, 32, fasc. 1, p. 3-6; Pascu, Ştefan, Personalitatea lui George Bariţiu, în Memoriile Secţiei de ştiinţe istorice a Academiei, București, 1987, 12, p. 13-16; Permanenţa clasicilor, în Tribuna, 21 mai 1987, p. 1, 3, 6; Popa, Maria, 175 éve született George Bariţiu, în Utunk, 5 iun. 1987, p. 2; Popescu, Alexandru, George Bariţiu – politician andhistorian, în Lumea, 19 iun. 1987, p. 25; Sofonea, Liviu, Vitalitatea conştiinţei româneşti, în Astra, nr. 8, aug. 1987, p. 12; Teodor, Pompiliu, George Bariţiu şiunitatea românească, în Transilvania, iun. 1987, 16, nr. 6, p. I-III; Zărnescu, Constantin, Satul luiBariţiu, ieri şi azi, în Tribuna, nr. 21, 21 mai 1987, p. 2; Memorialistica revoluţiei de la 1848 în Transilvania, Cluj, Dacia, 1988, p. 29-33; Valori umaniste în gândirea românească, București, Minerva, 1988, vol. I, p. 114-120, vol. II, p. 34-42, 219-220; Vasilescu, Stelian, Publiciştii precursori ai MariiUniri, Timişoara, Facla, 1988, p. 65-84; Vârgolici, Teodor, Scriitorii români şi unitatea naţională, București, Eminescu, 1988, p. 58, 107, 177-179, 189; Cioculescu, Ş., Itinerar critic, V, București, Eminescu, 1989; Popa, I., Medalia lui George Bariţiu, în Drum Nou, 5 mai 1989, p. 2; George Bariţiu – 180, în Gazeta de Transilvania, 19 mai 1990, p. 1; Dobre, Al., George Bariţiu, Simion Florea Marian şi Botanica poporană română, în Studii şi comunicări etnologice, Sibiu, 1990, 5, p. 137-150; Malinschi, V., Economişti la Academia Română. Evocări şi restituiri, vol. I, Ed. Academiei Române, București, 1990, p. 51-59; Mârza, Iacob, George Bariţiu, elev şi profesor la Blaj, în Verbum, 1990, 1, nr. 7-12, p. 89-94; Prodan, D., Cuvânt despre George Bariţiu, în Academica, an I, nr. 1, oct. 1990, p. 4-5, 28-29; Cojocaru, C., George Bariţiu, precursor al răspândirii cunoştinţelor economice, în Gazeta de Transilvania, nr. 576, 8 nov. 1991, p. 2; Popa, I., George Bariţiu – vizionarul. 60 de ani de la inaugurarea căii ferate Brașov – Întorsura Buzăului, în Magazin Gazeta de Transilvania, an II, nr. 20, 22 iun. 1991, p. 2; Idem, [George Bariţiu], în Gazeta de Transilvania, 24 mai 1991, p. 1-2; Fra Luca di Borgo şi doctrinele contabilităţii în cultura economică românească, Iaşi, Ed. Junimea, 1991, p. 124-170 [este subliniată activitatea de precursor a lui George Bariţiu în domeniul contabilităţii]; Marica, G., Bibliografia Bariţ. Consideraţii metodologice, în R. Trans. 1991, 1, nr. 1, p. 133-148; Buzaşi, Ion, George Bariţiu şiAndrei Mureşianu. Sensul unei prietenii literare, în Foaie pentru minte, inimă și literatură, nr. 19, mai 1992, p. 1, 3; Cobeţ, Doina, George Bariţiu, autorul Grămăticii româneşti şi nemţeşti pentru tinerimea naţională, Brașov, 1838-1839, în Studii şi cercetărilingvistice, 43, nr. 6, nov.-dec. 1992, p. 569-578; Lăcustă, I., [George Bariţiu], în Magazin Istoric, oct. 1992, p. 3-5; 180 Jahre seit der Geburt von George Bariţiu, în Karpatenrundschau, 21 mai 1992, p. 4; Maroti, Elisabeta, Două scrisori inedite ale lui George Bariţiu [1889], în Acta Musei Porolissensis. Muzeul de istorie şi artă, Zalău, 1992, 16, p. 543-548; Mureşanu, C., George Bariţiuşi ideea naţională în Europa Centrală în sec. XIX, în Tribuna, nr. 24, 18-24 iun. 1992, p. 1, 9; Pascu, Şt., George Bariţiu – homo universalis al sec. XIX, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 19, mai 1992, p. 1, 3; Pascu, Şt., George Bariţiu, mentorul presei româneşti, în Academica, nr. 7, mai 1992, p. 19; Popa, Ioan, [George Bariţiu], în Gazeta de Transilvania, 24 mai 1992, p. 2; Popa, Mircea, Întemeietor al presei româneşti dinTransilvania, în Tribuna, nr. 24, 18-24 iun. 1992, p. 9; Popa, Mircea, George Bariţiu, înnoitorul, în Viaţa Românească, București, 1992, 87, nr. 5, p. 51-53; Popescu, Adrian, Săptămâna George Bariţiu (18-24 mai), în Adevărul, 19 mai 1992, p. 3; Rădulescu, E., George Bariţiu – 180, în Gazeta de Transilvania, 17 mai 1992, p. 1; 20 mai 1992, p. 1; 21 mai 1992, p. 1; 23, 24 mai 1992, p. 1; Sofonea, Liviu, Bariţ întemeietorul, în Astra, nr. 3, 1992, p. 1, 11; Tanco, Teodor, George Bariţiu istoric algrănicerilor năsăudeni, în Tribuna, nr. 24, 18-24 iun. 1992, p. 9; Ţion, Al., Personalităţi braşovene: George Bariţiu, în Mesager Magazin, nr. 2, 26 sept. 1992, p. 3; Vedinaş, Traian, A. Şaguna şi George Bariţiu, în Tribuna, 9-10 iul. 1992, p. 8; Acu, Dumitru, Centenar George Bariţiu, în Gazeta de Transilvania, 10 iun. 1993, p. 2; Acu, Dumitru, George Bariţiu şi Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura şi Cultura Poporului Român (Astra), în Memoriile secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie a Acad. Române, București, 1993, 18, p. 37-41; Aiftincă, Marin, Ideile filosofice la George Bariţiu, în Academica, 3, nr. 11, sept. 1993, p. 23 și în Memoriile secţiei de ştiinţe istorice şi arheologice a Academiei Române, București, 1993, 18, p. 43-48; Antonescu, Georgeta, Un intelectual complet: George Bariţiu, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, seria Philologia, Cluj, an 38, nr. 1, 1993, p. 3-20; Buzaşi, I., George Bariţiu şi Andrei Mureşianu. Sensul unei prietenii literare, în Tribuna, nr. 20, 20-26 mai 1993, p. 5; Colan, Horia, Activitatea lui George Bariţiu pentru înaintarea învăţământului şi ştiinţelor tehnice, în Academica, 3, nr. 11, sept. 1993, p. 22; nr. 12, p. 11-12; în Magazin Istoric., 1990, 24, nr. 7, p. 25-27; Constantinescu, N. N., George Bariţiu şi dezvoltarea economiei naţionale româneşti, în Memoriile secţiei de ştiinţe istorice şi arheologice a Academiei Române, București, 1993, 18, p. 25-30; Copilu-Cheatră, V., Corifeii Astrei, în Astra, nr. 3, 1993, p. 4; Coroi, P., Din generaţie în generaţie. Relaţiile oamenilor de cultură din Bacău cu Ardealul, în Ateneu, nr. 6, iun. 1993, p. 7; Cucerzan, Eugen, S., Vocaţia europeană a lui , în Tribuna, 5, nr. 19, 1993, p. 1-2; nr. 20, p. 5; Datcu, Iordan, Corespondenţa lui George Bariţiu, în Literatorul, nr. 21, 28 mai 1993, p. 10; Deşelaru, Mihai, Centenarul George Bariţiu, în Mesagerul, 8 iun. 1993, p. 3; Din, Florian, Centenar George Bariţiu, în Mesagerul, 3 iun. 1993, p. 3; Drăgănescu, Mihai, George Bariţiu tribun al Transilvaniei, în Academica, nr. 8, iun. 1993, p. 1, 3; Firczak, Gheorghe, Origini şi obiective în concepţia istorică a lui George Bariţiu, în In Memoriam George Bariţiu 1893-1993, Deva, 1993, p. 9-11; Frăţilă, Ion, Din activitatea lui George Bariţiu între 1867-1893, în In memoriam George Bariţiu, Deva, 1993, p. 27-30; Gherman, Mihai, George Bariţiu – preocupările de limbă, în In Memoriam George Bariţiu, Deva, 1993, p. 31-33; Goţia, Dorin, George Bariţiu – promotorul intereselor româneşti prin ASTRA, în RI, 1993, 4, nr. 11-12, p. 1123-1131; Lazăr, Ioachim, Învăţământul românesc în viziunea lui George Bariţiu, în In memoriam George Bariţiu, 1893-1993, Deva, 1993, p. 39-42; Lazăr, Mircea Dan, Cronica evenimentelor politice, economice, sociale, sociale şi spirituale din comitatul Hunedoara în ziarele editate de George Bariţiu, în In memoriam George Bariţiu 1893-1993, Deva, 1993, p. 49-52; Mureşanu, Camil, George Bariţiu: o încercare de portret psihologic, în Memoriile secţiei de ştiinţe istorice şi arheologice a Academiei Române, București, 1993, 18, p. 31-36; Hangiu, I., George Bariţiu, în LLR, nr. 2, 1993, p. 48-50; Neamţu, Gelu, Contribuţia istoriografică a lui George Bariţiu privind revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, în AIICN, 1992, 31, p. 17-30; Pascu, Ştefan, Bariţ “homo universalis”, în Memoriile secţiei de ştiinţe istorice şi arheologice a Academiei Române, București, 1993, 18, p. 19-23; Popa, Ioan, George Bariţiu –in memoriam, în Gazeta de Transilvania, 5, 6 iun. 1993, p. 2; Popa, Ioan, George Bariţiu – oconştiinţă a neamului, în Gazeta de Transilvania, 21 apr. 1993, p. 1, 2; Razba, Maria, Legăturile lui George Bariţiu cu ţinuturile hunedorene, în In memoriam George Bariţiu 1893-1993, Deva, 1993, p. 43-47; Retegan, S., Bariţiu inedit: eforturi pentru o legecomunală în anii guvernării liberale (1860-1865), în In memoriam George Bariţiu 1893-1993, p. 23-26; Rusu, Dorina N., Bariţ şi Academia Română, în Memoriile secţiei deştiinţe istorice şi arheologice a Academiei Române, București, 1993, 18, p. 49-56; Surdu, Al., George Bariţiu, în Azi, 1 iun. 1993, p. 1 (supliment cultural); Idem, George Bariţiu şi începuturile culturii noastre filosofice, în Astra, nr. 3, 1993, p. 1, 4; Idem, Centenar Bariţiu, în Gazeta de Transilvania, 9 iun. 1993, p. 2; Şerbănescu, Mioara, George Bariţiu şi programul de luminare al neamului, în In memoriam George Bariţiu, Deva, 1993, p. 17-21; Vadu, Ioan, Autentica biografie a lui George Bariţiu, în Albina, nr. 10, oct. 1993, p. 1; Vodă-Căpuşan, Maria, George Bariţiu – Om de cuvânt şi condei, în SUBB, seria Philologia, an 38, nr. 1, 1993, p. 21-106; George Bariţ şi contemporanii săi. Vol. IX. Corespondenţă primită de la Andrei Mureşanu, Constantin Alpini, Ladislau Baziliu Pop, Iacob Bologa, Visarion Roman. Documente literare, coordonator Ştefan Pascu, ediţie îngrijită de Ştefan Pascu, Ion Buzaşi, Ioan Chindriş, Gheorghe Asanache, George Cipăianu, Dumitru Suciu, Gelu Neamţu, București, Ed. Minerva, 1993, 270 p.; In memoriam George Bariţiu. 1893-1993, redactare ştiinţifică Gh. Firczak, [Deva], 1993, 58 p. (Acta Musei Devensis. Historia Magistra Vitae, 1993, 1); Buzaşi, Ion, Eminescu despre G.B., în GT, 13-14 aug. 1994, p. 2; Grecu, Victor V., G.B. – ctitor al Marii Uniri, în Unirea din 1918 – împlinire şi speranţă, Sb., 1994, p. 43-52; Grecu, Victor, Unitatea limbi române literare în gazetele lui George Bariţiu, în Anuarul Institutului de cercetări socio-umane, Sibiu, 1994, 1, p. 141-145; Lascu, Viorica, George Bariţiu, elev al Blajului, în Tribuna, 1994, 6, nr. 41, p. 5; Mureşan, Camil, George Bariţiu, istoric al Transilvaniei, în Vatra, 4 apr. 1994, p. 16; Nedelea, Marin, Istoria României, Compendiu de curente şi personalităţi politice, s.l., 1994, p. 35-39; Ornea, Z., Corespondenţii lui George Bariţiu, în Rom. lit., 14-20 dec. 1994, p. 9; Pleşa, Ioan, Rolul lui George Bariţiu în elaborarea, editarea şi difuzarea Memorialului de la 1882, în Revista Arhivelor, 1994, nr. 2, p. 187-191; Rusu, Dorina, 125 de ani de la rostirea celui dintâi discurs de recepţie la Acad. Rom. (Alexandru P. Ilarian) – [Despre George Bariţiu şi I. H. Rădulescu], în Academica, nr. 1, nov. 1994, p. 10; Vârgolici, Tudor, Ridicarea românilor la baronat. George Bariţiu în contemporaneitatea sa, în Adevărul Literar și Artistic, nr. 249, 25 dec. 1994, p. 4; Zaciu, Dicţionarul, p. 192 (cu bibliografie); DE, vol. I, p. 179; Firczak, G., George Bariţiu şi legăturile sale cu Societatea de istorie şi arheologie a comitetului Hunedoara,în vol. 160 de ani de la înfiinţarea primei biblioteci publice din Brașov (1835-1995), Brașov, 1995, p. 134-138; Nistor, Ion Silviu, George Bariţiu istoric al revoluţiei de la 1848 din Transilvania, în Tribuna, 20-26 apr. 1995, p. 2; Onu, Eugen, George Bariţiu – traducător de teatru, în Anuarul Institutului de cercetări socio-umane Sibiu, 1995, 2, p. 181-190; Tătar, Octavian, George Bariţiu: „Ioan Corvin de Hunedoara. Originea, genealogia, faptele sale imortale” – un studiu uitat, ignorat sau mai puţin cunoscut?, în Corviniana, 1995, 1, p. 71-74; Tătar, Octavian, George Bariţiu – un pedagog de seamă al generaţiei de la 1848. Aprecieri ale hunedorenilor cu privire la activitatea sa, în Sargeţia, 1995-1996, 26, nr. 2, p. 25-30; Colan, Horia, George Bariţiu şi promovarea ştiinţelor tehnice în Transilvania, în Gazeta de Transilvania, nr. 1841, 11-12 mai 1996, p. 4; Pascu, Şt., [George Bariţiu], în Transilvania Expres, nr. 741, 12 feb. 1996, p. 3; Idem, Testamentul istoric al marelui George Bariţiu, în Gazeta de Translvania, nr. 1783, 17-18 feb. 1996, p. 4; Radu, Măriuca, Contribuţia lui George Bariţiu la întemeierea şi dezvoltarea Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român reflectată în paginile presei braşovene, în Cumidava, XX, 1996, p. 193-199; Buzaşi, I., Gr. Silaşi în corespondenţă cu George Bariţiu, în Studii şi Cercetări Etnoculturale, Bistriţa, 1997, 3, p. 103-105; Buzași, Ion, Publicistica lui Andrei Mureșanu în Foaie pentru minte, inimă și literatură, în Cumidava, vol. XXI, 1997, p. 15; Chindriş, Ioan, George Bariţiu, ctitor de publicaţii periodice, în Academica, nr. 10 (82), 1 aug. 1997, p. 6, 7; Hristodol, Gh., George Bariţiu şi macedoromânii la 1874, în Tribuna, nr. 33-34, 14 aug. 1997, p. 7; Istrate, Gavril, Reactualizarea Istoriei lui Bariţ, în Revista română, nr. 3, 1 aug. 1997, p. 13; Josan, Nicolae, Ioan Puşcariu(1824-1912). Viaţa şi activitatea, Alba Iulia, 1997, passim; Adamescu, G., Istoria literaturii române, București, Ed. Eminescu, 1998, p. 164-165; Neamţu, Gelu, Primul proces politic de presă intentat lui George Bariţiu (1877-1879), în Studii Istorice. Omagiu profesorului Camil Mureşanu, Cluj, 1998, p. 369-386; Petraru, Şt., Monumentele lui George Bariţiu, în Cuget românesc, 31 iul. 1998, p. 6; Arieşan, Claudiu T., Hermeneutica umorului simpatetic. Repere pentru o comicologie românească, Timişoara, Ed. Amarcord, 1999, p. 226-237; Buta, Sanda-Maria, Dr. AurelMureşianu şi mişcarea memorandistă, Brașov, Ed. Astra, 2000, passim; Edroiu, N., Studii de genealogie, vol. I, Cluj, 2000 [studiile]: George Bariţiu (1812-1893). Contribuţiegenealogică şi onomasiologică, p. 94-132 şi Locul luiGeorge Bariţiu în cercetarea genealogică românească, p. 154-166]; Orga, Vali, George Bariţiu și urmașii săi. Cronica familiilor ardelene, în Ziua, an 6, nr. 1708, 29 ian. 2000, p. 2; Buzași, Ion, O scrisoare despre Andrei Mureșanu, în Familia., 5 mai 2001, p. 101-103; Itu, Ion, Rădăcinile doctrinei literare în Ardeal, Brașov, Orientul Latin, 2002, capitolul George Bariţiu – suma gândirii unui veac; Văcărel, Iulian, George Bariţiu despre servituțile populației rurale și povara fiscalității, în Academica, nr. 15, an 13, iun. 2003, p. 35; Catrina, Constantin, George Bariţiu și problemele muzicii românești, în Gazeta de Transilvania, an 168, nr. 5086, 21 apr. 2007, p. 2 și nr. 5096, 5 mai 2007, p. 2; Buzași, Ion, Inedit. Dialog epistolar Alexandru Odobescu – George Bariț, în Astra, s.n., an 3, nr. 17, apr. 2008, p. 10, nr. 18, mai 2008, p. 10, nr. 22, sept. 2008, p. 30, nr. 25, dec. 2008, p. 31; Mărghitan, Liviu, Costea, Florea, Ștefănescu, Radu, Academicienii Brașovului, Arad, Ramira, 2008; Mureșan, Ștefan Sorin, Discursurile parlamentare ale unui român transilvănean la Viena între 1863-1865. George Barițiu deputat în Parlamentul monarhiei austriece, Cluj, Eikon, 2008; Neamțu, Gelu, George Bariţiu: gazetele și procesele sale politice, Cluj, Argonaut, 2011; Buzași, Ion, 200 de ani de la nașterea lui George Barițiu, în Rom. Lit., nr. 27, 6 iul. 2012, p. 10; Buzași, Ion, Comemorări 2013 – 120 de ani de la moartea lui George Barițiu (1893). “Un bărbat al datoriei și al faptei patriotice”, în Astra. Supliment Literatură, arte, idei, nr. 3-4, 2013, p. 32-33; Acu, Dumitru, George Bariț și Asociațiunea ASTRA, în Magazin Istoric, nr. 1, 2018, p. 45-48; secţia Colecţii Speciale a Biblioteca Județeană Brașov păstrează două mss. aparţinând lui Candid Muşlea: ms nr. 794 Contribuţii la viaţa şi opera lui George Bariţiu, 1941-1944, 9 p. şi mss. nr. 797, Scrisori către şi de la George Bariţiu, 1941-1944, 27 p.
Fișă întocmită de Elvira Oros și Daniel Nazare.