BÁNFI, Petrus (Peter, Paul) (născut cca. 1550, Brașov – mort 1617), cronicar. Ştim că tatăl său, Simon Bánfi, era originar din Râşnov (mort 1573), iar mama sa se numea Isabela. Biografia sa este destul de săracă în date, dar cunoaştem că a învăţat meseria de tăbăcar sau pielar şi a participat activ la evenimentele istorice ale epocii sale. După I. Crăciun şi A. Ilieş ar fi fost membru al magistratului braşovean. Anton Kurz*, în studiul referitor la Petrus Bánfi, a făcut confuzie între acesta şi un Paul Bánfi, care a îndeplinit funcţii publice în administraţia oraşului între 1613 – 1634. De fapt, în lucrarea lui Fr. Stenner* este menţionat un Paul Bánfi, identic cu un Peter Bánfi, care a ocupat funcţii publice în intervalul amintit, însă acesta depăşeşte anii de viaţă ai lui Petrus Bánfi (mort 1617). Totuşi, el a fost o personalitate a Brașovului, fiind apreciat de conducerea oraşului, care i-a încredinţat sarcina purtării unor tratative. În lupta împotriva lui Gabriel Báthory, de la începutul secolului al XVII-lea, Petrus Bánfi a făcut parte, alături de majoritatea braşovenilor, din tabăra lui Michael Weiss*, judele oraşului, care se împotriveau încercării principelui de a supune oraşul. Considerat de principe un rebel, împreună cu alţi doi membri ai „consiliului celor 100’’ şi cu trei senatori, au fost trimişi ca ostatici în 1612 în tabăra principelui, după ce ultimul a trimis la Brașov o solie care să convingă „naţiunea săsească’’ din cetate să se supună nobilimii maghiare. A fost autorul unui diarium, ce poartă titlul Tagebuch 1599-1616 şi este scris de mâna autorului în limba germană, la începutul secolului al XVII-lea, cu litere neo-gotice. Jurnalul ne oferă informaţii privitoare la cucerirea Transilvaniei de către Mihai Viteazul, la luptele purtate de Radu Şerban cu Moise Székely şi Gabriel Báthory, precum şi alte amănunte despre trecutul Brașovului şi al Ţării Bârsei. Aceste informaţii sunt deosebit de valoroase şi demne de crezare, întrucât Petrus Bánfi notează în jurnalul său evenimente la care a participat în mod direct, a fost martor ocular sau le-a auzit din surse sigure. Faptul că unele evenimente nu apar strict cronologic se explică prin aceea că informaţiile respective au ajuns mai târziu la el şi între timp notase alte întâmplări. În Tagebuch-ul lui Petrus Bánfi se găsesc consemnate şi 17 reţete de leacuri populare. Limbajul însemnărilor sale dovedeşte că nu era un cunoscător de limbă literară germană, acesta fiind mai ales un vorbitor de limbă săsească. După cum afirmă Fr. W. Seraphin, dacă vrem să înţelegem bine notele sale, ele trebuie citite în această limbă. Acelaşi Seraphin, care consacră un minuţios studiu manuscrisului lui Petrus Bánfi, subliniază că modul său greoi de scriere are un anumit specific, folosind inversiuni de litere, intercalări de litere, litere mari în locul celor mici şi invers şi despărţiri incorecte de silabe. Astfel, sch este înlocuit cu chs şi intercalează litera h acolo unde nu este permis. Ediţiile noi ale acestui Tagebuch au corectat multe din greşelile sale ortografice. Manuscrisul original, păstrat complet, a cunoscut cinci copii, miscelanee din secolul al XVIII-lea, scrise în limba germană cu litere neo-gotice. Datorită scrisului său greoi, cu multe greşeli, copiile după însemnările sale abundă şi ele în erori şi neconcordanţe. Copiile sunt păstrate, la fel ca şi originalul, la biblioteca Liceului „Honterus” din Brașov. În majoritatea copiilor, pe lângă jurnalul original al lui Petrus Bánfi, sunt inserate rezumate, compilaţii şi notiţe din Ephemerisul şi Diarium-ul lui Simon Czak, iar în copia din 1758 se găsesc notiţe şi completări, corectări şi modernizări ale unor expresii arhaice făcute cu cerneală roşie de mâna cronicarului Thomas Tartler*. J. Trausch* consideră că în jurnalul lui Bánfi Petrus figurează: Ein Schön und Iustig Historia, wie Gott der allmächtige Bathory Sigismund dieses armen Siebenbürgens Fürsten und Lucam Hirscherum wunderlich errtet hat von des Teufels Tyrannei, 1596; Ein Schön Lied von der Strase…, 1599; Ein Klaglied zu Got um Vergebung…, 1602. În realitate acestea sunt notiţe şi completări ce aparţin altor cronicari, pe care îi evidenţiază Fr. W. Seraphin. Potrivit lui Andreas Hegyes*, Petrus Bánfi ar fi murit la începutul anului 1617.
Opera: Tagebuch «1599-1616»; mss., nr. 5, fond Trausch; celelalte cinci cópii poartă alte titluri; pentru detalii legate de conţinutul acestora vezi Crăciun, Repertoriul.
Referinţe: Kurz, A., Tagebuch der Petrus Bánfi, eines Kronstädter Rathsherrn vom Jahre 1599-1616, în Deutsche Fundgruben, vol. III, 1860, p. 247-265, cu o notă introductivă, p. 243-246, după originalul cu multe greşeli; Trausch, Schriftsteller, vol. I, p. 56-57; Szinnyei, Magyar, vol. I, p. 518-519 [citează M. Nyelvm Társ. Munk., vol. I, p. 194; Seraphin, Friedrich Wilhelm, Tagebuch des Petrus Bánfi (1599-1616), în Quellen, vol. V, p. 417-432, cu un studiu introductiv asupra mss., p. LVI-LXV; Crăciun, Repertoriul, p. 254-255 (ne oferă detalii despre cele şase mss. păstrate, cu titlul complet al acestora); Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, p. 26-27 (cu bibliografie); Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, Brașov, II, 1980, p. 53; Hienz, Schriftsteller, vol. V, p. 78; Archivführer zur Geschichte der Deutschen in Kronstadt und dem Burzenland. Wegweiser durch die Bestände des Staatsarchivs Kronstadt/Braşov und des Archivs der Honterusgemeinde unter besonderer Berücksichtigung der Handschriften, bearbeitet von Bernhard Heigl, Petra Rezac, Thomas Şindilariu, München, De Gruyter Oldenbourg, 2016, p. 170, 261, 511, 530.
Traducerile din limbile maghiară au fost făcute de Gabriela Gyenge.
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.