BÁNFI, Martin – tatăl (născut cca. 1574, Brașov – mort 16 februarie 1613, Brașov), cronicar. Potrivit lui J. Gross*, a fost fiul lui Johannes Bánfi (mort 7 iulie 1598), deşi după J. Trausch, Martin Bánfi – tatăl a fost fiul lui Petrus Bánfi. Despre el informaţiile nu sunt prea bogate, dar ştim că a fost tăbăcar şi s-a căsătorit la 24 martie 1594 cu fiica croitorului Sigismund. Din acest mariaj, la 18 februarie 1595, i s-a născut fiul Martin – junior. Ultimul se va căsători la 16 iulie 1625 cu Sara, fiica lui Andreas Schwartz, după ce la 22 februarie 1624 începuse o călătorie de ucenicie în însuşirea unei meserii („wandern gezogen’’). În 1608 Martin Bánfi – tatăl a devenit senator, membru al Magistratului braşovean, funcţie pe care a deţinut-o până în 1612. În 1608 a îndeplinit şi funcţiile de Aedilis, Provisor şi Schaffner, având atribuţii în domeniul construcţiilor publice. De la el ne-a rămas o cronică, constând în nişte însemnări, privitoare la trecutul Brașovului şi al Ţării Bârsei, făcute pe foi de calendar. Aceasta cuprinde şi informaţii despre Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, preluate din alte cronici. Originalul cronicii lui Martin Bánfi – tatăl nu s-a păstrat, avem în schimb trei copii. Aceste trei miscelanee, două din secolul al XVIII-lea şi unul din secolul al XIX-lea, sunt în limba germană, scrise cu litere neo-gotice, text în excerpte. Nici unul din ele nu poartă vreun titlu, cercetătorii numindu-le Excerpta ex M. Bánfi calendario, 1590 – 1612. După J. Trausch, Martin Bánfi – tatăl ar fi autorul unor însemnări istorice, referitoare la anii 1586-1626. Ele ar fi fost continuate de un necunoscut, până la 1642, fiind folosite de G.M.G. Herrmann* ca material documentar, deşi nici ultimul nu a avut la îndemână originalul, ci doar rezumate din acest calendar. În schimb, J. Gross*, urmat de I. Crăciun şi A. Ilieş, observa că într-una din aceste copii, datând din 1724, însemnările de la 1590 la 1612 sunt ale lui Martin Bánfi – tatăl, iar cele de la 1613 la 1642 aparţin lui Bánfi – fiul. Notaţiile dintre 1579-1590, susţin tot ei, aparţin altor cronicari, cei trei cercetători folosind în sprijinul acestei ipoteze nota de la pagina 431 a copiei scrisă de mâna lui Marcus Tartler* la 1724, în care sunt specificate toate adaosurile anterioare şi posterioare. Însemnările au fost scrise pe filele unui Calendarium Sanctorum al lui Vincentius Sturm, Martin Bánfi – tatăl consemnând evenimentele care i s-au părut demne de interes. De altfel, însemnările sale, corespunzătoare perioadei 1590 – 1612, sunt şi cele mai valoroase.
Opera: Cele trei manuscrise păstrate se găsesc la Biblioteca Liceului „Honterus” din Brașov, făcând parte din trei fonduri diferite. Pentru detalii, vezi Crăciun, I., Repertoriu.
Referinţe: Trausch, Schriftsteller, vol. I, p. 55-56 [acesta nu cunoştea existenţa a doi purtători ai numelui de Martin Bánfi]; Szinnyei, Magyar, vol. I, p. 518 [preia informaţiile lui J. Trausch, citând şi M. Nyelvm. Társaság Munkálatai, vol. I, p. 196]; Gross, J., Ex Martini Bánfi calendario 1579- 1642, în Quellen, vol. V, p. 264-267, cu o notă introductivă asupra mss. A, p. XLIII-XLIV (vezi şi indice, p. 642); Stenner, Beamten, p. 6 [citează lucrările: Stadtrechnungen (Schaffner-Stadthann-und andere Rechnungen) im Stadtarchiv, mss.; Trauschenfels, Eugen, Deutsche Fundgruben]; Crăciun, Repertoriul, p. 242 [sunt oferite detalii despre cele trei manuscrise]; Hienz, Schriftsteller, vol. V, p. 78; Archivführer zur Geschichte der Deutschen in Kronstadt und dem Burzenland. Wegweiser durch die Bestände des Staatsarchivs Kronstadt/Braşov und des Archivs der Honterusgemeinde unter besonderer Berücksichtigung der Handschriften, bearbeitet von Bernhard Heigl, Petra Rezac, Thomas Şindilariu, München, De Gruyter Oldenbourg, 2016, p. 262.
Traducerile din limbile germană şi maghiară au fost făcute de Gabriela Gyenge.
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.