BALEA, Ilie (născut 25 iunie 1923, Brașov – mort 13 august 1985, Paris), muzicolog regizor de operă, scriitor şi teatrolog. Studiile primare şi liceale în oraşul natal, la Liceul Andrei Şaguna studiind cornul şi trompeta, după care a urmat Conservatorul Municipal din Brașov (1940-1942), avându-l între profesori pe Dinu Niculescu (teorie-solfegii, armonie, contrapunct). A făcut Facultatea de medicină din Sibiu-Cluj (1948), obţinând titlul de doctor în medicină. Între anii 1942-1946 a frecventat cursurile Facultății de filosofie la Sibiu-Cluj, unde i-a avut profesori pe L. Blaga, Liviu Rusu, D. D. Roşca, fără a susţine licenţa, iar între 1949-1950 a urmat cursuri de teatru la Institutul de teatru la Cluj. După absolvire, este secretar artistic (1948-1951) şi regizor artistic (1951-1980) al Operei Române din Cluj, lector la catedra de istoria muzicii (1953-1955) şi la clasa de regie a Conservatorului „Gh. Dima” din Cluj (1963-1974), regizor la Opera din Ankara (1974-1975). A montat spectacole lirico-dramatice la operele din Cluj, Timişoara, Teheran, Ankara. Este autorul a numeroase articole, studii, recenzii, cronici muzicale ş.a., publicate în Muzica, Lucrări de Muzicologie, Studii de Muzicologie, Tribuna Nouă, Rom. Literară, Contemporanul, Scânteia, România literară, Lupta Ardealului, Flacăra, Steaua, Secolul 20, Almanahul literar, Revue roumaine, La Revue musicale – Paris, Telegram – Zagreb, Astra etc. Susţine conferinţe şi comunicări ştiinţifice în ţară şi peste hotare, concerte-lecţii, emisiuni radiofonice, montează spectacole pe scenele lirice, compune scenarii pentru ansamblurile de cântece şi dansuri. În volumul Dialogul artelor, autorul realizează cu măiestrie incursiuni în opere celebre, atât româneşti, cât şi străine, în care dovedeşte multă erudiţie. Unele subcapitole au motto-uri bine alese, cărora li se adaugă un conţinut dens, plin de miez, cu multe referinţe la domenii conexe, ca literatura şi filosofia. Aceste studii şi eseuri scrise în perioade diferite au fost fericit înmănunchiate în volumul cu acest titlu. A montat spectacole pe scenele lirice din Cluj şi Timişoara, ca regizor de operă. A participat, între altele la colocviul internaţional Teatrul în aer liber (Iugoslavia, 1966), Zilele muzicii contemporane (Paris, 1968), Italia (1973), Bayreuth (1974). În 1952 a obţinut Premiul de Stat, clasa a II-a, iar în 1954 Ordinul Muncii, clasa a III-a şi Ordinul Meritul cultural, clasa a III-a (1969). În anii ‘80 s-a stabilit în Franţa.
Opera: Unitatea organică dintre text şi muzică, București, 1959; Probleme ale muzicii contemporane, în Tribuna, nr. 48, 50, 52, nov.-dec. 1963; Izvoare vii ale muzicii de operă, Cluj, 1964; Spectacolul şi tehnica, Cluj, 1964; Muzica experimentală, în Tribuna, nr. 8, 10, 16, feb.-apr. 1965; Opera – dialog al muzicii cu literatura, în Secolul 20, nr. 12, dec. 1966; Ascultând Oedip, în Tribuna, 1967; Confruntarea muzicii cu literatura pe scena lirică, în Lucrări de muzicologie, nr. 3, 1967, p. 67-85 (extras, București, 1968); Muzică şi literatură în opera contemporană, în Lucrări de muzicologie, vol. 2, 1967, p. 167-181 (extras); Modalitatea lirică a tragediei, în Tribuna, ian. 1968, iul.-aug. 1968; Dialogul artelor. Studii şi eseuri, București, Ed. pentru Literatură, 1969, 344 p.; Reflexions d’un critique roumain, în La revue musicale, Paris, nr. 265-266, 1969;
Librete de operă: Povestea ţapului, de Max Eisikovits, 1954, (în colaborare cu I. Bartalis); Neamul Şoimăreştilor, de Tudor Jarda, 1959; Fântâna cu bucluc, de Max Eisikovits, 1961, prelucrare în limba română; Regina Dunăreană, de M. Andreescu – Skeletty, 1967, versiunea nouă; Secretul lui Casanova de Cornel Ţăranu, 1969;
traduceri de librete de operă: Tânăra gardă, de Iuri Meitus, 1952; Vâltoarea, de Eugen Suchon, 1959; Werther, de Jules Massenet, 1962; Samson şi Dalila, de Saint-Saëns, 1964; Ernani, de Giuseppe Verdi, 1966; Flautul fermecat, de W. A. Mozart, 1966, 87 p.; Albert Herring, de Benjamin Britten, 1966, (în colaborare cu Anatol Chisadji).
Referinţe: Ianegic, Ion, Ilie Balea, Dialogul artelor, în România Literară, nr. 27, 3 iul. 1969; Cosma, Lexicon, p. 49; Sava, Dicţionar, p. 20; Cosma, Lazăr Octavian, Universul muzicii româneşti. Uniunea Compozitorilor şi muzicologilor din România (1920-1995), București, Ed. Muzicală a Uniunii compozitorilor şi muzicologilor din România, 1995, vezi indice; Sava, Iosif, Vartolomei, Luminiţa, Mică enciclopedie muzicală, Craiova, Ed. Aius, 1997, p. 32; Cosma, Viorel, Vartolomei, Luminiţa, Catrina, Constantin, Enciclopedia muzicii româneşti de la origini până în zilele noastre, vol. I (A-B), București, Ed. Arc 2000, 2005, p. 388-389.
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.