BALCA, Nicolae (născut 11 iunie 1903, Tohanu Nou, județul Brașov – mort 7 decembrie 1983, București), profesor de teologie, filosof. A studiat la Şcoala normală „A. Şaguna” din Sibiu, iar în particular a terminat şi liceul teoretic cu bacalaureat (1925). Studiile superioare le-a urmat la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (1925-1929), după care a fost trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la specializare în străinătate, mai exact la Universitatea din Jena (1930-1935). Anii petrecuţi aici sunt de deschidere spre orizontul altor discipline, pe lângă teologie: pedagogie religioasă, filosofie. În aceasta din urmă susţine chiar şi un doctorat (1935) ce a fost echivalat la Universitatea din Cluj. Reîntors în ţară, a fost profesor de pedagogie la şcoala normală „A. Şaguna” din Sibiu (1935-1947) şi inspector general al învăţământului religios din Arhiepiscopia Sibiului (1936). În anul 1947, în urma unui concurs, a devenit conferenţiar la catedra de filosofie a Facultății de Teologie din București, unde a rămas numai un an, deoarece după reorganizarea învăţământului teologic a fost încadrat profesor titular la Catedra de Omiletică, Catehetică a Institutului Teologic Universitar din Cluj (1948-1952), unde a funcţionat şi ca prorector. S-a reîntors pe aceeaşi catedră în 1952, la București, unde a rămas până la pensionarea din 1970. După pensionare, a îndrumat cursurile de doctorat în calitate de profesor consultant. Pe plan profesional, preocupările sale acoperă o arie tematică diversă, dar în primul rând de filosofie modernă din spaţiul germanic de care s-a simţit atras. De altfel a participat la toate sesiunile Seminarului sud-est european din cadrul Facultății de Teologie a Universității din Heidelberg (având referate publicate în Buletinul Seminarului sud-est european din localitate), precum şi la alte conferinţe, simpozioane şi colocvii în Germania, la diferite facultăţi de teologie din Germania şi Austria. În ţară a publicat studii şi recenzii în special în Revista de Filosofie. Contribuţiile sale teologice se găsesc risipite în revistele de teologie, iar predicile sale, în primul rând în Glasul bisericii. În ierarhia religioasă a fost diacon (1934) şi arhidiacon stavrofor (1952).
Opera: Volume şi studii – Criza spirituală modernă şi cauzele ei, Sibiu, 1934, 42 p.; Die Bedeutung Gogartens und seines Kreises für die Pädagogik der Gegenwart, Weimar, 1934, 115 p. (teză de doctorat în filosofie); Contribuţii la fundamentarea ontologiei, în Revista de Filosofie, vol. XX, nr. 2, 1935 (şi extras 20 p.); Filosofia existenţială şi influenţa acesteia asupra protestantismului contemporan, în Revista de Filosofie, vol. XXI, nr. 4, 1936 (extras, 43 p.); Educaţie şi cultivare, în Luceafărul, Sibiu, nr. 1-7, 1937 (extras, 30 p); Criza spirituală contemporană şi menirea tinerei generaţii, Sibiu, 1938, 24 p.; Soren Kirkegaard, în Istoria filosofiei moderne, vol. II, București, 1938, p. 531-562 (extras, 34 p.); Studii filosofice, extras din Istoria filosofiei moderne, vol. III, București, 1938, 77 p.; Şcoala de la Baden, în Istoria filosofiei moderne, vol. III, București, 1938, p. 167-193; Ştiinţă, universitate şi popor, în vol. Omagiu Î. P. S. S. Nicolae Bălan; Teologia dialectică şi Biserica Ortodoxă, în Revista de Filosofie, vol. XXIII, nr. 2, 1938, p. 160-185; Die Krisis der protestantischen Theologie und die dialektischen Philosophie, în Revista de Filosofie, vol. XXIV, nr. 2, 1939 (şi extras 35 p.); Interpretarea existenţei omeneşti în filosofia lui Heidegger, în Revista de Filosofie, 3-4, 1939 (extras, 26 p.); Deosebirea calitativă absolută dintre om şi Dumnezeu şi problema Revelaţiei, în Thesis, Sb., p. 30-58; Nostalgia Paradisului sau atitudinea teologiei ortodoxe faţă de criza culturii contimporane, în Luceafărul, Sibiu, 1941, p. 160-163; Pentru o mai corectă înţelegere a filosofiei kantiene. O confruntare cu D-l P. P. Negulescu, în Revista de Filosofie, vol. XXVI, nr. 3-4, 1941 (extras, București, 58 p.); Curs de filosofie, editat de U.N.S.R., București, 1948, 340 p.; Caracteristicile esenţiale ale sufletului creştinului autentic, în ST, IV, nr. 9-10, 1954, p. 475-494; Aspectul patologic al persoanei umane şi pastoraţia religioasă, în ST, VII, nr. 7-8, 1955, p. 489-510; Etapele psihologice ale mărturisirii, în ST, VII, nr. 1-2, 1955, p. 25-38; Sensul suferinţei în creştinism, în ST, IX, nr. 3-4, 1957, p. 155-176; Importanţa catehetică a Sfintei Liturghii, în BOR, an LXXVI, nr. 1-2, 1958, p. 194-213; Concepţia despre lume şi viaţă în teologia Fericitului Augustin, în ST, XIV, nr. 3-4, 1962, p. 183-201; Despre unele trăsături esenţiale ale sufletului frumos, în ST, XVIII, nr. 3-4, 1966, p. 115-130; Câteva trăsături ale Sfântului Ioan Hrisostom ca predicator, în ST, XX, nr. 7-8, 1968, p. 498-511; Biblia în sistemul teologic hegelian, în ST, XXVI, nr. 1-2, 1970, p. 39-59; Învăţătura despre Logosul întrupat ca paradigmă a vieţii creştinului în teologia apostolică şi patristică, în GB, XXIX, nr. 3-4, 1970, p. 272-290; Opera lui Kant în limba română, în Revista de Filosofie, 21, 6, 1974, p. 770-773; Istoria filosofiei antice, București, 1982, 379 p.
Referinţe: Radu, D., Prof. Diac. Dr. N.B., în ST, XXXIV, nr. 1-2, 1982, p. 92-94; Necrolog, în Romanian Orthodox Church News, București, XIII, nr. 1, 1983, p. 97-99; Galeriu, C., In memoriam: Arhid. Prof. Nicolae Balca, în ST, XXXVI, nr. 1-2, 1984, p. 138-142; Păcurariu, Dicţionarul, p. 27 (cu bibliografie).
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.