BAIULESCU, Romulus (născut 25 mai 1863?/1864?, Brașov – mort 5 iulie 1941, Brașov), inginer. Fiu al protopopului Bartolomeu Baiulescu, a făcut studii liceale în Austria, iar pe cele academice la Paris, unde a urmat Şcoala de Poduri şi Şosele. Aici, pentru meritele sale, a primit premiul oferit de Asociaţiunea „Les Anciens Élèves externes de l’École des Ponts et Chaussées“. În 1886 a venit în România, unde a fost numit inginer la Serviciul C.F.R. pentru liniile Craiova – Calafat şi Dorohoi – Iaşi. În 1887 a fost ataşat la Serviciul de ateliere şi a primit însărcinarea să meargă în străinătate pentru a controla furniturile de vagoane şi de locomotive ce urmau a fi livrate în România. După patru ani a fost trimis în serviciul liniei ferate Feteşti – Cernavodă şi numit de către Anghel Saligny, inspector general cu recepţia şi controlul construcţiei în străinătate a tablierelor metalice destinate podului de la Cernavodă. În 1897 a condus lucrările de consolidare la podurile metalice de pe liniile Ploieşti – Predeal şi Chitila – Piatra Olt. Mai târziu a fost însărcinat cu studierea conservării traverselor de lemn şi a întrebuinţării lemnului de fag la traverse. A întocmit proiectul favorabil al acestei exploatări şi a construit la Ploieşti o uzină pentru creozetarea traverselor, care putea fabrica anual 500.000 de traverse. În 1899 guvernul român îl trimite timp de şase luni în S.U.A. pentru a studia industria petrolului şi mai ales transportul lui prin conducte. La întoarcere a fost numit subşeful serviciului lucrărilor noi în administraţia C.F.R., ajungând ulterior inginer şef. Romulus Baiulescu a fost un inginer cu înaltă calificare, fiind numit pe merit inspector general, director superior al construcţiilor de căi ferate (1929). A scris mai multe studii, printre care un memoriu asupra conservării traverselor de lemn şi a întrebuinţării lemnului de fag la traverse, precum şi o monografie asupra industriei petrolului din S.U.A. şi a trustului Standard Oil. Pentru meritele sale a fost distins cu titlul de Cavaler al ordinului „Steaua României” şi comandor al ordinului „Coroana României”.
Referinţe: Fig. Contemp., p. 150 (cu portret); Moisil, Românii, p. 41-42.
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.