BAIULESCU, Maria (născută 21 august 1860, Brașov – moartă 24 iunie 1941, Brașov), scriitoare, militantă pentru drepturile femeilor. A fost fiica protopopului Bartolomeu Baiulescu* şi a Elenei, militantă a mişcării feministe din secolul XIX, aleasă în timpul Memorandumului, după cum se consemnează în Gazeta de Transilvania, prezidentă a „comitetului politic’’ al doamnelor române din Brașov. Familia sa (vezi arborele genealogic al familiilor Baiul şi Baiulescu) era înrudită cu familiile Baiu, Garoiu, Jaja şi Pişcu. A urmat şcoala secundară germană şi institutul francez de domnişoare din Brașov, iar surse mai noi, de după 1940, consideră că a urmat şi şcoli româneşti, fără ca mărturii din epocă să ateste acest lucru. A studiat cu seriozitate literatura română, alături de tatăl ei, „citind scrierile bisericeşti şi vechii cronicari”, precum şi ziare şi reviste ale literaturii noastre moderne. Instrucţia sa s-a bazat şi pe autodidacticism, parcurgând operele de valoare ale clasicilor germani, francezi şi englezi. Şi-a început activitatea colaborând la revista Meseriaşul român, scoasă de tatăl său, cu traduceri din franceză şi engleză. Primele încercări literare i-au apărut sub pseudonimul Sulfina, în revista Vatra, redactată de G. Coşbuc. A mai publicat de-a lungul vieţii în Familia, Literatura şi Arta română, Revista noastră, Cele Trei Crişuri, Transilvania, Societatea de mâine, Boabe de grâu, Tribuna, Românul (Arad), Buletinul eugenic al Astrei, Drapelul, Epoca literară, Universul, precum şi în periodicele braşovene: Gazeta de Transilvania, Ritmuri, Prometeu, atât proză şi versuri, dar şi articole cu conţinut social-politic. În 1896 a publicat în seria Biblioteca Nouă din Craiova, un număr intitulat Note şi impresiuni, în care sunt reunite câteva scurte lucrări, tratate într-o manieră romantică, specifică literaturii epocii. Acestea nu sunt note de călătorie propriu-zise, ci mai curând descrieri nelocalizate. În 1898, în revista Literatură şi artă română a lui N. Petraşcu, îi apar o nouă serie de note de călătorie, scrise ca urmare a unei călătorii în Pirinei, în care apar descrise peisaje montane, dar şi legende locale, obiceiuri şi datini, particularităţi ale arhitecturii locale. Sunt demne de semnalat colaborările sale cu versuri la ziarul Epoca literară al lui I.L. Caragiale, care o apreciază şi o recomandă cu căldură lui N. Petraşcu, aşa cum rezultă dintr-o scrisoare a ultimului către Maria Baiulescu. În scrisoare apare trecut ziarul Epoca, ca periodic la care ar fi colaborat cu versuri poeta braşoveană, fapt preluat în toate articolele în care se fac referiri la activitatea sa culturală. Însă Epoca era un ziar politic al conservatorilor, ce avea ca supliment literar Epoca literară, condusă de I.L. Caragiale şi la care a colaborat cu versuri Maria Baiulescu. În Biblioteca teatrală, editată de Societatea pentru crearea unui fond de teatru român, i-au apărut trei comedii, două localizate şi una originală Vacanţii. A colaborat şi la Enciclopedia română, coordonată de Corneliu Diaconovici, cu articole despre diferite branşe, putând fi remarcat cel despre „Costume naţionale’’. S-a ocupat cu traduceri din genul liric, a ţinut conferinţe publice despre educaţia şi soarta femeii române, prima pe această temă în 1896 la Brașov. O altă conferinţă importantă a sa a fost ţinută în ianuarie 1901 la cea de-a a 50-a aniversare a Reuniunii Femeilor Române şi a purtat titlul Misiunea femeii române, fiind publicată în numărul din 8 septembrie 1926 din Gazeta de Transilvania. Anul 1908 marchează pentru Maria Baiulescu apariţia la editura Minerva a volumului de poezii Extaz, în care se simte influenţa lui O. Goga. În majoritatea articolelor care îi sunt consacrate după 1941, se menţionează că Maria Baiulescu devine preşedintă a Reuniunii Femeilor Române din Brașov începând cu anul 1906. Însă, aşa cum atestă documente păstrate la Arhivele Statului din Brașov, în fondul Reuniunii Femeilor Române, se află mai multe acte care menţionează faptul cunoscut că Maria Baiulescu era în 1906 membră în comitetul Reuniunii femeilor române, funcţie din care demisionează în 1907, deci nu putea fi preşedintă din 1906. Acest fapt e confirmat şi de demisia Elenei Săbădeanu, care îndeplinea funcţia de preşedintă atunci, aşa cum rezultă şi dintr-o fotografie a acesteia, reprodusă într-o dare de seamă de prin 1936, fotografie în dreptul căreia sunt trecuţi ca ani de preşedinţie anii 1906-1907, din 1907 devenind preşedintă de onoare. Trebuie mai degrabă acceptat anul 1907 ca început de preşedinţie pentru Maria Baiulescu, an pe care îl menţionează în special sursele imediat contemporane evenimentului şi cele apărute în perioada interbelică. Între aceste surse este un Raport general al Comitetului Reuniunii Femeilor române din Brașov, pe anul administrativ 1907-1908, în care se menţionează faptul că în acest interval au avut loc două adunări generale, prima ordinară (21 noiembrie stil vechi 1907), care nu a acceptat demisia preşedintei Elena Săbădeanu şi cea de a doua extraordinară (20 sau 21 decembrie stil vechi 1907), în care demisia acesteia a fost acceptată, din cauza stării sale de sănătate, iar Maria Baiulescu a devenit preşedintă, fiind aleasă în unanimitate, la propunerea Elenei Săbădeanu, după ce în prealabil Maria Baiulescu demisionase chiar din comitetul Reuniunii Femeilor Române. Informaţiile despre această schimbare în conducerea Reuniunii Femeilor Române apar surprinse în Gazeta de Transilvania pe luna decembrie a anului 1907, practic preşedinţia Mariei Baiulescu devenind efectivă la începutul anului 1908. În 1906 Reuniunea Femeilor Române din Brașov cumpărase un imobil ce devenise localul şcolii, numărul de profesori ajungea la şapte, şcoala e dotată cu bibliotecă, iar studiile sunt completate cu noţiuni de contabilitate, fizică şi chimie culinară. Elevele organizau frumoase serbări cu piese de teatru scrise sau traduse şi de Maria Baiulescu, între care se numărau Apoteoza şi Mândria pedepsită. Lipsind cursurile, Maria Baiulescu a scris, printre altele, un curs de menaj, întocmind, de asemenea şi un regulament al şcolii. Elevele erau învăţate să facă de la lucrurile cele mai simple la broderii de Smyrna. După mai mulţi ani de pauză se revine şi la frumoasa tradiţie a balurilor. Din iunie 1913 Maria Baiulescu înfiinţează Uniunea Femeilor Române, menită să înmănuncheze nu mai puţin de 37 din reuniunile de femei din Transilvania şi Ungaria (alte surse vorbesc de 67 de reuniuni), într-un congres desfăşurat în sala festivă a gimnaziului român din Brașov. În cuvântul rostit cu acest prilej, Maria Baiulescu consideră că scopul reuniunii este să facă cunoscut „în cercuri tot mai largi munca femeilor în folosul omenirii (…), să uşureze contactul, înţelegerea reciprocă, încrederea şi conlucrarea acelor femei române care se străduiesc în orice formă spre binele societăţii’’. Această primă reuniune a fost consacrată dezbaterii unor probleme de ordin administrativ şi organizatoric, fiind purtată şi o dezbatere asupra portului costumului naţional la astfel de congrese, unele participante optând doar pentru portul unor rochii cu motive româneşti. În programul adoptat la acest congres, în care se regăsesc probabil şi propunerile Mariei Baiulescu, reuniunile de femei trebuiau să se preocupe de înfrumuseţarea bisericilor şi cimitirelor, înfiinţarea de şcoli, de ateliere şi şcoli de menaj, de creşterea şi educaţia fetiţelor, îngrijirea bolnavilor şi ajutarea săracilor şi nu în ultimul rând de studierea portului popular şi a motivelor artei ţărăneşti, ca şi de pregătirea unor manuale practice pentru bucătăria şi gospodăria ţărănească. În anul următor a avut loc un congres similar la Sibiu şi nu întâmplător un ziarist din Cluj numea o astfel de reuniune un adevărat ’’parlament feminin’’. În şedinţa din 21 aprilie 1916 Comitetul Reuniunii Femeilor Române din Brașov a aprobat proiectul susţinerii orfelinatului Uniunii femeilor române din Ungaria, prezentat de Maria Baiulescu, după cum atestă un document păstrat în arhiva Muzeului primei şcoli româneşti din Şcheii Brașovului. În 1916, sub scurta administraţie românească, se preocupă de refacerea spitalelor şi organizează, împreună cu Maria Popescu Bogdan* şi Elena Săbădeanu* Societatea Crucii Roşii Române din Brașov. Odată cu retragerea trupelor române, se refugiază la Iași, unde activează în spitalul condus de Regina Maria. Contribuie la înfiinţarea Societății pentru ocrotirea orfanilor de război şi a Asociaţiei pentru emanciparea civilă şi politică a femeilor române, filiala Brașov, la ultima dintre acestea fiind preşedintă. O activitate importantă desfăşoară şi la Societatea Ortodoxă Română, după cum atestă scrisorile de mulţumire ce i-au fost trimise în 1919. În vederea materializării ideii enunţate în 1916, de realizare la Brașov a unui orfelinat, a solicitat în perioada şederii sale la București la începutul lui 1919, ajutoare băneşti, primind 50 de mii de lei de la Banca Națională a României prin bunăvoinţa guvernatorului, precum şi încă alţi 20 de mii de lei. Totodată în Capitala României reîntregite a ţinut mai multe conferinţe în sprijinul românilor din Transilvania aflaţi dincolo de linia de demarcaţie stabilită în martie 1919, una dintre conferinţe fiind ţinută la Teatrul Naţional. Conferinţe pe aceeaşi temă au fost ţinute şi la Brașov şi Sibiu. Reîntoarsă la Brașov (la 24 februarie 1919, fiind întâmpinată în gara Brașov cu discursuri de bun venit), înfiinţează o cantină pentru săraci şi orfani, reface Şcoala Reuniunii, etatizată în 1927 ca şcoală profesională de gradul II. Istoria acesteia poate fi consemnată din 1886, ca şcoală-internat la început cu şapte eleve (prin eforturile Mariei Secăreanu); în 1893 devine internat-orfelinat, ajungând în 1908 la 50 de eleve, iar în 1920 devenind şcoală profesională. În 26 iunie 1911, la 25 de ani de la înfiinţare, Maria Baiulescu a ţinut un discurs în care a subliniat printre altele: ’’Afirm cu mândrie că această instituţiune în astfel de combinaţiune este unică în felul său în toate centrele locuite de români. Noi am fost aşa zicând premergătoare în direcţiunea aceasta şi concetăţenelor noastre de altă naţionalitate, cari doresc să înfiinţeze acum o asemenea şcoală după modelul nostru’’. În 1933 Reuniunea, ca omagiu la sărbătorirea împlinirii a 25 de ani de preşedinţie a Mariei Baiulescu, propune Ministerului Educaţiei Naţionale, care aprobă, ca această şcoală a reuniunii femeilor române să se numească Liceul Industrial Maria Baiulescu, ce avea peste 250 de eleve, 21 de profesori şi cinci ateliere. La 16 mai 1920 a fost inaugurat în urma unei solemnităţi orfelinatul Uniunii femeilor române din Brașov, într-un imobil adecvat pus la dispoziţie de Consiliul Dirigent, în urma a numeroase demersuri făcute de Maria Baiulescu pe lângă autorităţi şi în care a fost sprijinită şi de fratele ei, prefectul de Brașov G. Baiulescu*. Pentru acest lăcaş de ocrotire Maria Baiulescu a scris şi un scurt istoric. În această Casă a Milostivirei (cum era numită în epocă) au fost crescute, până prin 1933 când s-a desfiinţat, numeroase orfane de război pentru care Maria Baiulescu era „Mama Mare’’. La 2 martie 1919 s-a reînfiinţat la Brașov sub preşedinţia sa Societatea de Cruce Roşie română din Brașov. Maria Baiulescu este una din susţinătoarele mişcării feministe în România Mare, fiind membră de onoare a mai multor societăţi şi comitete (între acestea a fost aleasă în comitetele centrale ale Crucii Roşii, Profilaxiei Tuberculozei şi Invalizilor de Război, fiind şi membră în comitetul asistenţei universitare) şi participând în cadrul Comisiei Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale la elaborarea proiectelor de legi de asistenţă socială. A fost, de asemenea, membră în comitetul central de asistenţă socială din cadrul Ministerului Sănătăţii şi ocrotirii sociale, fiind totodată delegată ca membră în subcomitetul pentru ocrotirea I.O.V. În anul 1926, ca o recunoaştere a meritelor sale de veche militantă a mişcării feministe române, Maria Baiulescu a fost aleasă ca preşedintă a Uniunii Femeilor Române (organizaţie care cuprindea multe din organizaţiile de femei din România Mare, fără a fi singura cu reprezentativitate la nivel naţional), într-un congres ţinut la Brașov, an în care a fost aleasă şi membră de onoare a Ateneului popular N. Iorga. În iunie 1935 Maria Baiulescu demisionase irevocabil din funcţia de preşedintă a Uniunii Femeilor Române din Brașov, în urma înrăutăţirii stării sale de sănătate, desemnând ca succesoare pe Maria Popescu Bogdan*. Ultima semna deja la 30 mai 1935 în calitate de preşedintă, iar Maria Baiulescu i-a încredinţat provizoriu conducerea treburilor reuniunii încă mai înainte, în speranţa îmbunătăţirii stării sale de sănătate. În cele din urmă Adunarea Generală acceptă demisia Maria Baiulescu, iar în 1935 este aleasă pentru un mandat de cinci ani preşedintă de onoare, alături de Elena Săbădeanu, după ce fusese mai bine de 27 de ani preşedinte executiv. Societatea Graiul românesc şi-a constituit o filială la Brașov sub conducerea sa. Maria Baiulescu a contribuit la înfiinţarea Societății Salvarea din Brașov. A lucrat activ în Comitetul central ,,Astra”, organizând congresele „Uniunii femeilor române” la Iaşi (1925), sub preşedinţia Principesei Olga Sturdza, la Craiova (1931), Chişinău (1933), Constanţa (1935). A ţinut conferinţe despre emanciparea femeii şi în străinătate (Franţa, Elveţia, Belgia, Suedia ş.a.). A activat în diferite societăţi locale şi naţionale, fiind preşedinta societăţilor Cercul Analelor, Mângâierea, preşedinta filialei braşovene a Asociaţiei pentru Emanciparea Civilă şi Politică a Femeii Române, membră în Comitetul Asistenţei Universitare, Ateneul popular „N. Iorga”, Societatea pentru Educaţiune Cetăţenească condusă de mitropolitul Miron Cristea, Asociaţia Română pentru Societatea Naţiunilor din București ş.a. A fost distinsă cu numeroase ordine române (în 1924 a fost decorată de Ferdinand I cu ordinul Crucea Reginei Maria clasa I, pentru activitatea desfăşurată în cadrul Societăţii Ocrotirea orfanilor de război, fiind decorată tot de Ferdinand cu Crucea Meritul Sanitar clasa I, iar în 1933 a fost decorată pentru activitatea din timpul războiului cu medalia Ferdinand) şi străine (în articolul Luanei Popa şi al Margaretei Susana Spânu apar menţionate Franţa, Austria, Suedia, Belgia, Ungaria, Albania), având contacte în afara ţării cu societăți preocupate de condiţia femeii şi ţinând conferinţe în Franţa, Elveţia, Belgia şi Suedia (Maria Lambucă). S-a interesat de dezvoltarea mişcării teatrale în limba română, traducând opera lui Goethe, Hermann şi Dorothea şi Plimbarea de Schiller. Bogata sa corespondenţă cuprinde scrisori primite de la personalităţile epocii, precum I. Vulcan, G. Dima, V. Goldiş, Miron Cristea, E. Bucuţa, N. Petraşcu, A. Sacerdoţeanu, D. Gusti, H.H. Stahl, Sabina Cantacuzino, Dinu Brătianu, R. Rosetti, Gh. Mârzescu, Elena Meissner, Olga Sturdza etc. În evocarea revistei Transilvania, făcută de Lucia Cosma, Maria Baiulescu apare ca doamnă şi matroană, fiindu-i conturat un portret deosebit de sugestiv: „În portul atât de pitoresc al româncelor din Şcheii Brașovului onora cu adevărat scaunul prezidenţial, prin inteligenţa sa vioaie, prin cultura sa multilaterală, prin obişnuinţa de a primi şi de a sta cu persoanele cele mai sus puse. Mult o ajuta şi o seninătate rară, un optimism neobosit de grele lovituri ale soartei, cum a fost pierderea unicei sale fice’’. A murit în 24 iunie 1941 şi a fost îngropată două zile mai târziu în cimitirul din Groaveri, unde sunt îngropaţi şi ceilalţi membri ai familiei sale. La 4 iulie 1941 s-au pus bazele unui fond Maria Baiulescu.
Opera: Note şi impresiuni, Craiova, 1896, 48 p.; Idil la ţară, comedie într-un act de Juin şi Flerx, localizată de Maria Baiulescu, Brașov, 1898, 51 p.; Un om buclucaş, comedie într-un act, de Marc Michel şi Labiche, localizată de Maria Baiulescu, Brașov, 1898, 61 p.; Vacanţii, comedie originală într-un act, Brașov, 1903, 38 p.; Extaz, București, Minerva, 1908, 175 p. (volumul care o va consacra); Din trecutul literar al oraşului Brașov, în CTC, 1932, XIII, p. 5-6; Memoriu şi istoricul orfelinatului Uniunii femeilor române din Brașov 1919-1933, Brașov, 1933, 11 p.;
traduceri: Goethe, Hermann şi Dorothea, Brașov, 1911.
Referinţe: Raport general al Comitetului Reuniunei Femeilor Române din Brașov, pe anul administrativ 1907/1908, Brașov, 1908, 36 p. [se publică primul raport al Mariei Baiulescu în calitate de preşedintă, prezentat la Adunarea generală a R.F.R. din Brașov pe anul 1907/1908; mai sunt publicate rapoarte financiare, o listă a membrelor reuniunii, în total 149 de femei, iar nu în ultimul rând şi un anuar al internatului-orfelinat cu şcoală de menaj şi industrie casnică, ce cuprinde pe lângă o cronică a activităţii şi o listă a personalului acestei instituţii şi a elevelor, precum şi a cărţilor intrate în fondul bibliotecii; este publicată şi cuvântarea rostită de Maria Baiulescu la încheierea anului şcolar 1907/1908]; Raportul general al Comitetului Reuniunei Femeilor Române din Brașov pe anul administrativ 1908/1909, Brașov, 1909, 36 p. [acest vol. este conceput precum cel din anul anterior]; Fig. Contemp., p. 149 (cu portret; este menţionat greşit anul naşterii în 1863); Luceafărul, XII, nr. 13-14, 1913, p. 425-427 (sunt reproduse două reuşite fotografii ale şedinţei din 4/17 iun. 1913, de la congresul reuniunii femeilor române din Transilvania şi Ungaria, precum şi o fotografie înfăţişând fetele de la internatul-orfelinat al reuniunii, fotografiate cu prilejul aceluiaşi congres), p. 443 (un scurt articol dedicat Mariei Baiulescu, însoţit de o reuşită fotografie a sa); Raport general al Comitetului Reuniuni Femeilor Române din Brașov pe anul administrativ 1916-1919, Brașov, 1919; [Reînfiinţarea Societăţii de Cruce Roşie], în Gazeta de Transilvania, nr. 52, 6/19 mart. 1919, p. 2, 3; Sosirea Mariei Baiulescu la Brașov, în Gazeta de Transilvania, 27 feb./12 mart. 1919, p. 1, 2 [sunt publicate discursurile rostite la reîntoarcerea sa la Brașov, după refugiul din oct. 1916]; Doamna Maria Baiulescu, în Gazeta de Transilvania, nr. 93, 8 sept. 1926, p. 2-3 [un bogat articol în care se oferă numeroase date cu privire la activitatea sa, fiind oferite informaţii şi despre ascendenţii săi]; Raport general al Comitetului Reuniunii femeilor române din Brașov, Brașov, 1933; Popescu-Bogdan, M., Istoricul şcoalei Reuniunii femeilor române din Brașov, extras din Ţara Bârsei, 1937, 10 p.; Dare de seamă. Jubileul de 50 de ani al şcoalei 1886-1936. Reuniunea Femeilor Române. Liceul Industrial Brașov, passim; Maria Baiulescu (necrolog), în T, nr. 45, 26 iun. 1941, p. 5; nr. 46, 29 iun. 1941, p. 6; [Maria Baiulescu], în Gazeta de Transilvania, 24 iul. 1941, p. 2; Cosma, Lucia, Maria Baiulescu, în Transilvania, an 72, nr. 5-6, iul.-aug. 1941, p. 384-389; Predescu, Enciclopedia, p. 68; Lambucă, Maria, Maria Baiulescu, în Astra, VII, nr. 7, 1970, p. 5 [primul articol publicat după ani întregi în care asupra figurii Mariei Baiulescu se aşternuse uitarea]; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 22-23 (cu bibliografie); Dunăreanu, Elena, Colaboratorii Luceafărului, Sibiu, Biblioteca ASTRA, 1972, 22 p. (cu portret); Eadem, Personalităţi feminine, Sibiu, Biblioteca ASTRA, 1975, 58 p.; Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, nr. II, 1980, p. 53; Glodariu, Eugenia, Unele consideraţii privind mişcarea feministă din Transilvania (a doua jumătate a sec. a XIX-lea – începutul sec. al XX-lea), în AMN, XX, 1983, p. 231-240; Gabriel Ștrempel, Bibliografia Românească Modernă (1831-1918), București, vol. I, p. 248; Popa, Luana, Spânu, Margareta, Militante braşovene pentru unitate şi progres, în Almanahul Coresi 85’, p. 118-119; Radu, Măriuca, File din activitatea Reuniunii femeilor române din Brașov (1850-1918), în Cumidava, XV-XIX, 1990-1994, p. 161-176; Cosma, Ghizela, Coordonate ale discursului reprezentantelor mişcării feministe din Transilvania în perioada interbelică , în Acta Musei Porolissensis, Zalău, 1995, 19, p. 315-323; Vlad, I., Brașovul şi Marea Unire, Ed. Dacia Europa Nova, 1996, passim; Vlad, I., Cărturari braşoveni pentru România Mare, Brașov, 1999, passim [îi este consacrat un întreg articol în care sunt evidenţiate meritele sale în special în anii primului război mondial]; Rachieru, Silvana, Secolul XX din perspectivă feminină, în Dosarele istoriei, an XII, nr. 5, 2000, p. 39; Maria Baiulescu (1860-1941), Corespondenţă, ediţie îngrijită, introducere, note şi indici de Ruxandra Moaşa Nazare, București Ed. Ars Docendi, 2001, 310 p.; Mihăilescu, Ştefania (ed.), Emanciparea femeii române. Antologie de texte, vol. I 1815-1918, București, Ed. Ecumenica, 2001; Eadem, Din istoria feminismului românesc, Iași, Polirom, 2002, p. 168; Pop, Marin, Cultură şi politici culturale în viaţa şi opera Elenei Aciu (1875-1955), în Ţara Bârsei, anul V, nr. 5, 2006, p. 26-40; Pestrea-Suciu, Steluţa, De la feminism la literatură: Maria Baiulescu, în Astra, an II, nr. 4, mart. 2007, p. 11; Eadem, Străzi, case, oameni…, în Gazeta de Transilvania, an 169, nr. 5264, 17 nov. 2007, p. 1; A biographical dictionary of women’s movements and feminisms : Central, Eastern and South Eastern Europe, 19th and 20th centuries, edited and with an introduction by Francisca de Haan, Krassimira Daskalova, Anna Loutfi, Budapesta, New York, CEU Press, 2008; Nazare, Ruxandra, Relaţii interculturale în biblioteca familiei Baiulescu în Braşovul secolelor XIX-XX, în Ţara Bârsei, an X, nr. 10, 2011, p. 110-114; Marcu, George (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, București, Meronia, 2012.
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.