BAIULESCU, George-Emil (născut 4 august 1931, Brașov – mort 9 iunie 2009, București), chimist, profesor universitar. Este fiul juristului Emil Baiulescu şi al profesoarei Constanţa Baiulescu, nepotul medicului George Baiulescu, bunicul fiindu-i model în viaţă, şi al Mariei Baiulescu. A absolvit Liceul „Andrei Şaguna” Brașov în anul 1949, după care a urmat Facultatea de chimie în cadrul Universității București, pe care a terminat-o în 1954 şi unde i-a avut profesori pe Gh. Spacu, Virgil Armeanu, Eugen Anghelescu, George Atanasiu etc. În perioada 1954-1958 a fost cercetător la Centrul de cercetări chimice (Departamentul de chimie anorganică) al Academiei Române de ştiinţe. A susţinut teza de doctorat în 1958, dar a obţinut titlul de doctor în ştiinţe, domeniul chimie, abia în 1960 din cauza regimului politic. În 1960, împreună cu profesorul Grigore Popa, a înfiinţat Catedra de Chimie Analitică la Facultatea de Chimie din cadrul Universității București. În 1970 a obţinut titlul de doctor docent şi din 1971 a avut dreptul de a conduce doctorate. A fost o personalitate a chimiei analitice recunoscută pentru activitatea desfăşurată în domeniul reactivilor organici, metodelor de separare, utilizării electrozilor ion-selectivi pentru analiza unor medicamente, spectrometriei de absorbţie şi de emisie atomică, tehnicilor cromatografice, sampling-ul şi poluanţilor mediului. Întreaga sa activitate ştiinţifică este materializată în peste 200 de lucrări în reviste prestigioase din ţară şi străinătate: Revue Roumaine de Chimie, Revista de chimie, Analytical Chemistry, Analytica Chimica Acta, Analytical Letters, Analyst, Critical Reviews in Analytical Chemistry, Mikrochimica, Talanta etc. Din 1978 a facut parte din comitetul de redacţie al revistei Analytical Letters. În anul 1982 a introdus şi definit un nou concept al procesului de sampling, cea mai importantă etapă a procesului analitic. Concluzia muncii sale de o viaţă în domeniul chimiei analitice este că „nici o analiză nu este mai bună decât proba însăşi”. A participat cu lucrări şi comunicări plenare la numeroase conferinţe internaţionale de chimie în ţară şi străinătate: conferinţa naţională de la Piatra Neamţ (1968), conferinţele internaţionale de la Constanţa (1969), Braşov (1971), Sassari (Italia, 1976), Zaragoza (1983), Gdansk (1986, 1990, 1997, 1998, 2001), Chiba (Japonia, 1991), Changchun (China, 1994), Bologna (1996) şi Cairo (1998), A participat la cele mai multe dintre Conferinţele Euroanaibl. Jud. Bv. is: Budapesta – 1975, Helsinki – 1981, Cracovia – 1984, Paris – 1987, Viena – 1990, Edinburgh – 1993, Bologna – 1996, Basel – 1998, Lisabona – 2000, Dortmund – 2002, Salamanca – 2004 şi Antwerp – 2007, cu comunicări plenare, conferinţe şi postere. În 1980, la Lancaster prezenta o conferinţă plenară la întâlnirea organizată de Royal Society of Chemistry, alături de S. Greenfield, H. V. Malmstadt şi Whitehead despre importanţa corelaţiei om – metodă – instrument. În România a ţinut multe conferinţe cu ocazia Simpozioanelor Naţionale de chimie, organizate anual de Academia Română şi Societatea de chimie din România. În 1990 profesorul Baiulescu George Emil a înfiinţat Societatea de chimie analitică din România (SCAR), al cărei preşedinte a fost mult timp. Din 1992 s-au organizat conferinţe de chimie analitică cu participare internaţională, la câte doi ani (Constanţa – 1994, Craiova – 1996, Piatra Neamţ – 1998, Braşov – 2000, 2004, Timişoara – 2002). A ţinut prelegeri pentru publicul larg în care a prezentat chestiuni de cercetare şi chimie, a evocat personalităţile unor mari chimişti români şi a popularizat noţiuni de bază despre poluarea şi protecţia mediului. Sub conducerea sa, lunar, Societatea de chimie analitică organiza la Catedra de chimie analitică, Facultatea de Chimie, Universitatea București conferinţe cu cele mai diferite teme, la care erau invitaţi specialişti chimişti, dar şi personalităţi din varii domenii, precum exploratori şi alpinişti români (Teodor Negoiţă, Constantin Lăcătuşu etc.). Din 2001 până în 2009 s-a întors aproape anual în oraşul natal, unde a susţinut conferinţe la Biblioteca Județeană Brașov pe subiecte diferite, despre Nicolae Teclu, apele minerale din România, poluarea mediului şi corelaţia cu stresul, metalele şi viaţa, educaţia în învăţământul din România. Îndrăgostit de munte şi pasionat de natură, profesorul a fost un excursionist împătimit.
Opera (selectiv): Cărţi – Metode fizice în analiza de urme, București, Ed. Tehnică, 1974 (în colaborare cu T. Năşcuţiu); Stationary Phases in Gas Chromatography, Pergamon Press, Oxford, 1975 (în colaborare cu V. A. Ilie); V.V. Cosofret, Applications of Ion Selective Membrane Electrodes in Organic Analysis, Ellis Horwood, Chichester, 1977 (în colaborare cu V. V. Cosofret, tradusă în limba rusă în 1980, Mir–Moscova); Education and Teaching in Analytical Chemistry, Ellis Horwood, Chichester, 1982 (în colaborare cu C. Patroescu şi R. A. Chalmers, tradusă în limba chineză, 1993); Sampling, Ellis Horwood, Chichester, 1991 (în colaborare cu P. Dumitrescu şi P. Gh. Zugrăvescu); Environmental Analytical Chemistry. Concepts, București, Ars Docendi, 2004, 151 p. (în colaborare cu A.I. Stoica şi C.H. Lochmuller); Gold Mining: Formation and Resource Estimation, Economics and Environmental Impact, The Influence of Gold Mining Industry on the Pollution of Roşia Montana District, Nova Publishers House, 2009, (în colaborare cu A.I. Stoica şi R.M. Florea;
articole – Tetraphenylboric acid salts as stationary phases in gas chromatography, în Anal. Chem., 1972, 44 (8), p. 1490–1495 (în colaborare cu Vasile A. Ilie); Gas chromatographic separation of some unsaturated hydrocarbons using thallium (I) tetraphenylborate as stationary phase, în Anal. Chem., 1974, 46 (12), p. 1847–1849 (în colaborare cu Vasile A. Ilie); Thin-layer chromatography combined with microreactions for the identification of alkaloids in mixtures, în Anal. Chem., 1975, 47 (13), p. 2156–2160 (în colaborare cu Titus Constantinescu); Potentiometric determination of phenoxyalkylcarboxylic acids in pesticides, în Anal. Chem., 1978, 50 (9), p. 1407–1408 (în colaborare cu N. Ciocan).
Referinţe: Thomas, J. D. R., An analytical chemist of verve: George-Emil Baiulescu, în Talanta, 1997 Sept., 44 (9), p. 1501-1504; Stoica, Anca-Iulia, George-Emil Baiulescu – personalitate a chimiei analitice româneşti/Personalityin Science of Professor George-Emil Baiulescu , Buc., Ars Docendi, 2001; Biziuk, Marek, George-Emil Baiulescu, în Orbital, Varşovia, nr. 3-4/2009; Stoica, Anca-Iulia, George-mil Baiulescu – Professor, Mentor and Friend, în Talanta, 2010 March, 80 (5), p. 2199-2200; Stoica, Anca-Iulia, George-Emil Baiulescu – the Senior of Romanian Analytical School 1931-2009, în Analytical Letters, vol. 43, May 2010, p. 1254-1256.
Fişă întocmită de Ruxandra Moaşa Nazare.