BAIUL, Bratu (născut 1760, Zărneşti, județul Brașov – mort la 11 februarie 1831, Brașov ?), protopop. Şi-a început studiile în localitatea natală, după care a mai învăţat la Şcoala militară din Sângiorz, aşa explicându-se faptul că îşi redacta corespondenţa cu caractere latine, numai preoţilor şi consistoriului fiindu-le adresate scrisori cu caractere chirilice. La 27 martie 1790 a fost sfinţit ca preot, ctitorind de-a lungul păstoriei sale două biserici, la care se adaugă, peste nouă ani, şi biserica Sf. Nicolae din Zărneşti (cca. 1810), după cum atestă o inscripţie. În 1802 semnează împreună cu al doilea protopop al Brașovului, Gh. Haines* o adresă către mitropolitul de Karlowitz, rugându-l să intervină ca să dea românilor ardeleni un episcop din neamul lor. La 1803 semnează „Baiul Bratu, paroh şi nameznik Zerneştilor”, având o pecete rotundă cu un potir în mijloc şi o cruce deasupra cărora se afla o coroană cu şapte colţuri, iar de o parte şi de alta iniţialele B. B. În 1805 districtul Brașov a fost împărţit în trei protopopiate, din care primul i se dă lui Radu Tempea, al doilea lui Gheorghe Haines, iar al treilea rămâne vacant până în 1807, când e încredinţat lui Baiul Bratu, exercitându-şi conducerea asupra a 21 de comune. Şi la 1810 îi întâlnim semnătura ca namesnic (viceprotopop) şi asesor în scaunul protopopesc. În corespondenţa cu autorităţile şi-a redactat adresele în limbile germană şi latină şi, mai rar, în maghiară. Într-una din ultimele sale adrese a cerut Curţii de la Viena înfiinţarea unui gimnaziu romano-catolic în Brașov pentru tinerii români ortodocşi din districtele Brașov, Trei Scaune şi Făgăraş. Această problemă a fost ridicată din 1817, când împăratul Francisc I, vizitând Brașovul şi-a exprimat dorinţa de a fi construit un gimnaziu pe lângă cel evanghelic săsesc existent, dar în care erau preoţi foarte puţini maghiari şi români. Până atunci românii aveau mari greutăţi, întrucât pentru a-şi face studiile trebuiau să meargă la Sibiu, Blaj sau Cluj, cererea sa pentru un gimnaziu românesc primind la 12 septembrie 1832 o rezoluţie nefavorabilă. Dar, şase ani mai târziu, proiectul lui Baiul Bratu se va realiza. Într-un articol apărut în Noua Bibliotecă Română era considerat „Deştept de la natură, el a lăţit religiozitatea şi moralitatea, a înfiinţat o şcoală poporală la care părinţi din Bran şi din alte părţi îşi aduceau copiii la învăţătură”. Pe românii mai dezgheţaţi i-a îndemnat spre negustorie, ajutându-i cu bani, iar pe alţii i-a sfătuit să-şi cumpere car şi cai pentru a-şi câştiga pâinea din cărăuşie. A strâns o avere însemnată, disputată de urmaşi, care au moştenit şi o interesantă bibliotecă.
Referinţe: Muşlea, C., Protopopul Baiul Bratu (1760-1831), în Ţara Bârsei, nr. 3-6, 1935; Idem, Coconu Baiu (1782-1855), în Ţara Bârsei, nr. 1-3, 1936 (şi extras, 87 p.).
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.