BACIU, Ioan (născut 26 noiembrie 1888, comuna Nadeşu Săsesc, județul Mureş – mort 19 septembrie 1956, Brașov), profesor, publicist. Fiu de preot şi tatăl viitorului poet Şt. Baciu*, Ioan Baciu a urmat clasele primare în comuna natală, apoi primele patru clase de gimnaziu la Liceul Evanghelic German din Sighişoara, iar clasele superioare de gimnaziu la liceele maghiare de stat din Dumbrăveni şi Blaj. A urmat cursurile Facultății de Litere şi Filosofie din Budapesta între anii 1906-1910 ca bursier al Fundaţiei „Gojdu”, obţinându-şi licenţa în maghiară, latină şi germană. În 1910 îşi ia doctoratul în filosofie cu teza Das wunderbare Element in Ferdinand Raimunds Zauberspielen (Elementul miraculos în feeriile lui Ferdinand Raimund), fiind distins cu „Magna cum laudae”. În România s-a scris foarte rar despre Ferdinand Raimund, deşi numele său apărea frecvent în repertoriul companiilor teatrale din Transilvania secolului al XIX-lea. Foarte târziu, abia în 1995 teza sa a fost tradusă în română şi reeditată în ediţie bilingvă la Editura Aldus din Brașov [aceasta cuprinde un studiu al Ioanei Baciu-Mărgineanu despre Ioan Baciu şi teza sa de doctorat şi o addendă în care sunt incluse fotografii, diplome de studii şi de membru al unor asociaţii, scrisori şi articole dedicate lui Ioan Baciu]. Îşi începe cariera didactică ca profesor practicant la Budapesta, pentru ca din 1911 până în 1919 să fie profesor de limbă şi corespondenţă germană la Şcoala Comercială Superioară Ortodoxă Română din Brașov. În timpul primului război mondial a fost mobilizat în armata ungară. În toamna anului 1918 a făcut parte din comitetul de redacţie al ziarului Glasul Ardealului, implicându-se activ în evenimentele legate de Marea Unire, semnătura sa aflându-se pe un document referitor la adeziunea românilor din Şchei la Unire. Împreună cu Michael Teutsch, a alcătuit o gramatică a limbii române destinată populaţiei de limbă germană din România (una din primele lucrări de acest gen), care în 1925 a ajuns la ediţia a V-a. După 1919 este încadrat profesor de limba germană şi latină, îndeplinind un timp şi funcţia de director, la Liceul „A. Şaguna”. A predat limba română la mai multe şcoli săseşti din Brașov, printre care şi Liceul german de fete, iar la cursurile serale mulţi intelectuali, tineri, oameni de afaceri saşi au deprins cu ajutorul profesorului Ioan Baciu temeinice cunoştinţe de limba română. Din 14 ianuarie până în aprilie 1927, prin decizia ministrului V. Niţescu, a fost numit inspector-şef al Regiunii a V-a şcolară. De menţionat că în această calitate a depus mari eforturi pentru obţinerea terenului din faţa Liceului „A. Şaguna” şi construirea Casei Profesorilor. Între 1943 şi octombrie 1949 a fost lector la catedra de limbă şi corespondenţă comercială germană de la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj, care, în urma Dictatului de la Viena (1940), s-a transferat la Brașov. În primăvara anului 1945 a fost definitivat în această funcţie. Din 1950 până în 1955 a fost profesor şi director-adjunct la Şcoala Pedagogică din Brașov, unde a predat pedagogia şi psihologia, pentru ca în ultimul an al vieţii să fie cercetător la Arhivele Statului din Brașov, unde a studiat vechi texte scrise în latina medievală. S-a implicat de tânăr în viaţa culturală, ştiinţifică şi politică a Brașovului, fiind un colaborator al ziarelor Gazeta de Transilvania şi Kronstadter Zeitung (1913-1918), care i-au publicat conferinţele şi prelegerile, iar din 9 aprilie 1921 devine membru pe viaţă al „Astrei”. Preocupările sale de germanistică s-au concretizat în articole consacrate lui Goethe, Schiller, mişcării Sturm und Drang şi romantismului german. A ţinut numeroase conferinţe despre Goethe, Schiller, Hugo von Hofmannsthal, R. M. Rilke, G. Trakl etc. După 1950 devine preşedintele Societății de Ştiinţe istorice şi filologice, filiala Brașov. Ioan Baciu a fost primul preşedinte al Societății pentru răspândirea ştiinţei şi culturii din Brașov. Apreciat în mod deosebit de contemporani, atât pentru cultura sa, cât şi pentru profilul său moral, a avut prieteni iluştri, ca L. Blaga, E. Jebeleanu, M. Brediceanu* (care i-au fost şi elevi), Al. Bogdan*, G. Coşbuc, Radu Prişcu, O. Goga, S. Puşcariu*, I. Cristea, C. Lacea*, A.P. Bănuţ*, H. Eder*, Mattis Teutsch*, Szemlér Ferenc*, Grete Csáky Copony*, Domniţa şi Vania Gherghinescu* ş.a. Vorbind despre el, Rudolf Pildner von Steinburg îl considera „drept un adevărat purtător şi mijlocitor de cultură şi omenie”. Numeroase mărturii fac referire la politeţea sa desăvârşită, la bunele sale maniere, la faptul că de multe ori saluta primul persoanele cu care se întâlnea, fie că aceştia îi erau sau i-au fost elevi. Un alt prieten, Gherghinescu Vania*, nota: „În paginile de istorie ale Brașovului există câteva figuri singulare, luminoase, de care oraşul poate să fie mândru, care trebuie cunoscute, apărate şi păstrate: unul este profesorul Baciu…. Erudit şi modest, civilizat în cel mai larg înţeles al cuvântului, se simţea jignit de orice urâţenie sau brutalitate…. Visa o lume ideală, de pace şi înfrăţire. Viaţa lui întreagă e dovadă şi exemplu”. Moare în 1956, fiind înmormântat în comuna natală Nadeş, alături de părinţii şi fraţii săi. În holul liceului A. Şaguna se află o placă care îl aminteşte.
Opera: Das wunderbare Element in Ferdinand Raimunds Zauberspielen, Budapesta, 1910; ed. II, Brașov, Ed. Aldus, 1995, 128 p. (ediţie bilingvă); Rumänisches Sprachbuch, Brașov, ed. H. Zeidner, 1920, cinci ediţii, (în colab. cu Teutsch, Michael); Castelul regal Bran, Brașov, Tip. Unirea, 1928, 11 p.; Manual de corespondenţă comercială în limba germană, Brașov, Acad. Comercială Cluj-Brașov, 1943.
Referinţe: Gane, Iorgu, Un profesor între profesori, dr. Ioan Baciu, în Anuarul liceului A. Şaguna, 1944-1945; Monografiile şi biografiile corpului profesoral al Acad. de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, Cluj-Brașov şi al I.S.E. P-ului Brașov (1927/1929 – 1948 şi 1948-1950), vol. III, București, f.a, f.e, p. 328-330; Gabriel Ștrempel, Bibliografia Românească Modernă (1831-1918), vol. I, p. 244: teza de doctorat a lui Baciu Ioan este greşit atribuită preotului greco-catolic omonim, care s-a remarcat prin lucrări legate de mişcarea teatrală; Steinburg, Rolf Pildner von, Amintiri despre Dr. Ioan Baciu şi Cloos, Gerda, Amintiri despre profesorul Baciu Ioan, în Neue Kronstadter Zeitung, 11 oct. 1988, articole publicate şi în Revista Scriitorilor Români, 25, München, 1988; Gionea, V., Oameni pentru care mi-a bătut inima. Portrete şi amintiri, f.l, f.e., 1990, p. 118-12; Gherghinescu, Vania, Profesorul Baciu Ioan, în Mele, 1992; Mărginean Baciu, Ioana, Ferdinand Raimund – ein vergessener Romantiker? Eine Raimund – Dissertation von Ioan Baciu, 1910 [comunicare prezentată la 10 mai 1995 la Simpozionul româno-austriac, organizat la București, între 9-10 mai 1995, cu tema Junges Theater in Österreich; această comunicare a fost reprodusă în reeditarea tezei de doctorat a lui Baciu Ioan apărută la Brașov, Ed. Aldus, în 1995]; Oprea, Mihaela, A fost publicată în volum teza de doctorat a prof. Ioan Baciu, în Bună Ziua Brașov, nr. 89, 17 mai 1995, p. 12; [Prezentarea lucrării lui Ioan Baciu], în Allgemeine Deutsche Zeitung, nr. 732, 14 nov. 1995, p. 4; Molnar, Laura, Ioan Baciu şi publicistica, în Ţara Bârsei, anul 7, nr. 7, 2008, p. 303-311.
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.