BABOEANU-DROE, Ion N. (născut 13 martie 1866, Brașov – mort 1923 ?), profesor, militant pentru drepturile românilor din Transilvania. După absolvirea şcolii gimnaziale şi liceale în oraşul natal, îşi ia licenţa în matematică la Facultatea de Ştiinţe din București. Pedagog şi funcţionar la Ministerul Domeniilor în acelaşi timp, după doi ani este angajat profesor de matematică la renumitul institut particular Schewitz–Thierrin din București, unde va profesa vreme îndelungată, peste 35 de ani. Remarcându-se prin cunoştinţele sale, prin talentul pedagogic şi spiritul organizatoric, este ales curând subdirector sau director adjunct al acestui institut, ajungând o personalitate de frunte a învăţământului particular din România. Stabilit în capitală, Ion Baboeanu-Droe a fost permanent preocupat de situaţia românilor din Transilvania şi a călătorit în provincia natală pentru a cunoaşte realităţile la faţa locului, iar pe baza materialului adunat şi-a alcătuit lucrarea Chestia Naţională. În 1909 este însărcinat de Societatea Carpaţi (societate de ajutorare a românilor ardeleni refugiaţi în Regatul Român) să depună o coroană la mormântul lui A. Iancu. Cu acest prilej vizitează numeroase localităţi din Munţii Apuseni, culegând date preţioase despre viaţa socială, naţională şi culturală a românilor din Ungaria. A desfăşurat o activitate importantă în cadrul Societății Carpaţi, fiind vicepreşedinte, alături de G. Popa-Lisseanu, precum şi în Liga culturală, Cercul ardelenilor, Tinerimea română, Societatea poporului, Mugurel şi alte societăţi care luptau pentru unitate naţională. Este coautor al unei lucrări începute de fratele său mai mare, Nicolae, referitoare la situaţia integrării Dobrogei în Regatul român după 1878.
Opera: Chestia naţională (?); Dobrogea faţă cu partidele politice, București, 1906, 99 p.
Referinţe: Fig. Contemp., p. 137 (cu foto); Moisil, Românii, p. 16-17. Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.