AŞ(S)CIU, Mircea-Horia (n. 7 nov. 1943, Cernavodă, județul Constanţa), grafician, pictor, decorator. În 1969 a absolvit Institutul de Artă „N. Grigorescu” din București, unde i-a avut profesori, printre alţii, pe Rodica Lazăr şi Aurel Haiduc. În acelaşi an participă la expoziţia studenţilor din Institut, iar în anul următor deschide prima expoziţie personală la București, în cadrul „Ateneului Tineretului’’. În 1970 se stabileşte la Brașov, debutând în cadrul unei expoziţii de artă decorativă şi participând la Salonul de toamnă. În 1973 colaborează la diferite publicaţii din ţară cu lucrări de grafică, caricaturi, dar semnează şi articole. În 1975 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici. În oraşul de sub Tâmpa va organiza mai multe expoziţii personale: în 1971, o expoziţie de artă decorativă intitulată Mobilier ţărănesc, în 1973 – Ecrane cinetice, 1976 şi 1978 la galeria Victoria, 1980. Participă la expoziţiile judeţene şi interjudeţene organizate la Brașov în 1970, 1973-1976, 1978-1979, 1983 şi 1985, până în 1989 şi la o serie de expoziţii republicane, organizate la București în 1973, 1975, 1976 şi 1978, la cele organizate la Piteşti (1974), Cluj (1976) şi Iași (1978). Este prezent şi la expoziţiile omagiale deschise la Brașov în 1971, 1978 şi 1979 (două expoziţii), precum şi la Salonul judeţean al Uniunii Artiștilor Plastici din 2007. În 1978 participă la o expoziţie itinerantă organizată în oraşul Victoria. S-a numărat printre participanţii taberei de pictură-sculptură şi grafică organizată la Medgidia în 1977 şi a taberelor de creaţie de la Sângeorz Băi, Piatra Neamţ şi Tulcea din 1979. A avut expoziţii itinerante de arte aplicate la Long Island, New York (1990-1999), fiind invitat la Festivalul de Artă de la Lincoln Center – Manhattan. Referindu-se la acest artist, E. Modâlcă* afirma: „Mircea Aș(s)ciu este un temperament asiduu pentru noutate, mereu preocupat pentru tehnicitatea şi valorificarea mijloacelor moderne. La cumpăna dintre clasic şi modern, îl preferă pe cel care îi permite vehicularea materialelor contemporane, sticla, betonul, stiplexul (…) legate implicit de rigoarea desenului”. Criticul de artă Anca Pop aprecia că: „Nu putem vorbi de Mircea Aș(s)ciu etichetându-l drept un pictor sensibil sau un textilist cu simţul culorii, pentru că ar fi mult prea puţin, dar putem vorbi despre el ca de un plastician şi un decorator cu aceleaşi valenţe profesionale. Tematica istorică sau arta cinetică, imprimeria sau mozaicul sunt căutări ce-i punctează întreaga creaţie, domenii abordate şi adâncite de artist. (…) Departe de a fi un simplu ilustrator, originalitatea universului său se datorează în bună măsură mediului, a cărui concreteţe este receptată cu acuitate şi apoi reformulată în compoziţii debordând de poezie cromatică (…) Există în suita sa de acuarele, lucrări pătrunse de un farmec inedit ce recompun, prin armonii discrete, atmosfera priveliştilor. Pentru Mircea Aș(s)ciu, realitatea obiectivă, lumea din afară, rămâne mereu o certitudine, un punct de pornire în realizarea imaginii. Peisajul său este o construcţie logică (…) articulată, o lume profundă şi optimistă redată într-o gamă cromatică caldă (…) subtil armonizată”. Csutak Levente* observa că tema istorică abordată de artist este exprimată pe un ton dramatic, iar peisajele sale pot fi considerate adevărate poeme de culori, scopul artistului fiind nu atât redarea peisajului, cât dorinţa de a crea doar impresii de culoare, o compoziţie abstractă a lumii. „Mircea Aș(s)ciu compune cu o sensibilitate neaşteptat de caldă, este liric şi confesiv, simte cu însufleţire farmecul unui câmp şi al unor pâlcuri de arbori, ştie să surprindă lumina cea mai discretă şi mişcarea subtilă a văzduhului. Paleta cromatică dă măsura unui entuziasm nesăţios. Artistul colorează cu temperament, într-un anume fel îndrăzneţ, cuceritor, lucrând cu gamele cele mai dinamice pe culori fundamentale cu forţă de transpunere uimitoare” (I. Itu). Ermil Rădulescu* considera că Mircea Aș(s)ciu este un cinetician declarat, ce oferea într-o expoziţie din 1978 un „recital acuarelistic”. Lucrările expuse îl caracterizau ca un clasic, artistul pictând mai ales peisaje ce degajă bucuria de a trăi. Interesant este modul său de a aborda peisajul industrial, iar excelenta sa coloristică redă un spaţiu bogat în nuanţe şi accente fine pe care îl integrează perfect în realitatea palpitantă la care el însuşi este un participant.
Referinţe: Pop, A., Expoziţia „Celor cinci”, în Drum Nou, 18 iulie 1971, p. 3; Nadin, M., Artă la timpul prezent, în Astra, nr. 7, iulie 1973, p. 13; Márton Andrea, Tárlatok varázsa, în Brassoi Lapok, nr. 2, 8 iulie 1978, p. 3; Rădulescu, E., Virtuozităţi acuarelistice. Însemnări din expoziţie, în Drum Nou, nr. 10409, 9 iulie 1978, p. 2; Csutak L., Szinek hatalma (Puterea culorilor), în Brassoi Lapok, 36, 6 septembrie 1980, p. 5; Itu, I., Eseurile lui Mircea Aș(s)chiu., în Brașovul Literar și Artistic, nr. 4, 1980, p. 76-77; Pop, A., Acuarela lui Mircea-Horia Aș(s)chiu, în Drum Nou, nr. 11086, 14 septembrie 1980, p. 2; U.A.P.R.S.R. Filiala Brașov, Artişti plastici din Braşov, [Brașov], [1980], p. 14-15; Sîrbu, Mihaela Anca, Artişti plastici din Brașov. Dicţionar, Brașov, Editura Transilvania Brașov, 2002, p. 31; Olaru, Oana, Osnaga, Bianca, Andriesei, Monica, Bibliopinacoteca, 2014, p. 147; Arta braşoveană postbelică 1945-1989. Repere din colecţia Muzeului de Artă Braşov, Brașov, Editura Muzeului de Artă Brașov, 2015, p. 70. Biblioteca Județeană „George Bariţiu” păstrează, în cadrul secţiei „Colecţii Speciale”, două cataloage de expoziţie şi anume, cel al expoziţiei vernisate la 1 iulie 1978, la Galeriile Victoria din Brașov, care conţine informaţii biografice şi menţionează 26 de lucrări expuse, precum şi catalogul expoziţiei personale deschise la 2 septembrie 1980, care oferă, pe lângă informaţii biografice şi aprecieri ale criticului de artă Anca Pop şi o listă a celor 25 de lucrări expuse cu acel prilej.
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.