ANTONI, Erhard (n. 6 iun. 1898, Orăştie, județul Sibiu – m. 11 oct. 1985, comuna Cincu, județul Brașov), etnograf şi istoric de artă. Tatăl său Karl Antoni (1864-1949), a fost rector, apoi preot luteran la Câlnic şi Cincu. Mama sa, Malvine, născută Kaess (1868-1942), era fiica fierarului Josef Kaess din Orăştie. Erhard Antoni a urmat cursurile gimnaziului săsesc din Mediaş, pe care l-a absolvit în 1916. A participat la primul război mondial, fiind înrolat în regimentul patru imperial din Tirol. După încheierea conflictului, între 1919-1920, a frecventat Şcoala agricolă din Feldioara, apoi s-a specializat la academiile agricole din Halle, unde a studiat şapte semestre, la Giessen şi Wrocław (în germană Breslau), după H.A. Hienz. Potrivit lui D. Drotleff ar fi studiat patru semestre la Halle şi apoi la Breslau, acelaşi biograf susţinând că ar fi studiat la Breslau, în paralel cu studiile agricole, timp de trei semestre şi istoria artei. Boala tatălui îl determină să întrerupă studiile, pentru care nu simţea o atracţie deosebită, întorcându-se pentru un timp acasă. Totuşi, în 1924, obţine licenţa în ştiinţe agricole la Breslau. După o scurtă activitate în domeniul agriculturii, desfăşurată în Germania, s-a reîntors în România, devenind, între februarie 1926 – iulie 1927, profesor suplinitor la şcoala evanghelică din Seleuş (în germană Kleinalisch), județul Mureş (Hemann A. Hienz) sau la Cincu (D. Drotleff). Dovedindu-se un bun pedagog a ştiut să trezească elevilor şi concetăţenilor săi dragostea pentru cultură. Astfel, în vara anului 1927, deschide un mic muzeu într-o sală de clasă a şcolii din Cincu, cuprinzând 360 de exponate, adunate cu mare trudă (D. Drotleff). Atras de studii umaniste, începând cu toamna aceluiaşi an, a urmat patru semestre limba şi literatura germană, istoria şi istoria artelor la Universitatea din Giessen (H. A. Hienz). După D. Drotleff, la Universitatea din Giessen, Erhard Antoni ar fi studiat istoria artei, istoria, arta populară şi probabil teologia. Aici, în iulie 1929, obţine titlul de doctor cu o lucrare de istoria agriculturii. Pe foaia de titlu a acestei disertaţii, publicată în 1931 la Bonn de către „Reinische Archiv”, apare ca loc de susţinere a acesteia Facultatea de Filosofie din Giessen. Din octombrie 1929, până în 1933, a fost asistent şi consilier ştiinţific la Muzeul săsesc al Ţării Bârsei din Brașov, contribuind la organizarea noii instituţii, prin întemeierea şi conducerea secţiei de istoria artei şi etnografie. Aici a expus interioare aduse din Prejmer, Hărman şi Măieruş. Interesat şi de arheologie, împreună cu J. Teutsch, Erhard Antoni face săpături la Bod, Hălchiu şi Cristian. În octombrie 1933 s-a stabilit în Cincu Mare, unde a rămas până în 1940, conducând afacerile socrului care se îmbolnăvise. Împreună cu soţia sa Gertrud a locuit în centrul localităţii, într-o veche casă săsească situată la numărul 346, începând o asiduă muncă de cercetare a istoriei locale. Din ianuarie 1941 a activat la Institutul de cercetare al Grupării Populare Germane din Sibiu (Forschungsinstitut der Deutschen Volksgruppe). În aprilie 1944 părăseşte acest institut şi se angajează la Muzeul din Agnita, unde rămâne până în septembrie 1946, iar de atunci şi până în august 1947, a fost profesor la şcoala evanghelică din Codlea. Între septembrie 1947 – octombrie 1948 lucrează în agricultură la Cincu, întrerupându-şi cariera didactică, muzeul fiind desfiinţat, iar exponatele şi cele patru mii de cărţi din biblioteca şcolii ajungând la alt muzeu. În noiembrie 1948 îşi reia activitatea profesorală la şcoala germană din Bruiu (județul Sibiu), deşi, potrivit lui D. Drotleff, anterior ar fi activat ca profesor, timp de doi ani, la şcoala din Veseud (județul Sibiu). După pensionare (1958), se stabileşte definitiv la Cincu, consacrându-se studierii istoriei localităţii şi împrejurimilor. A fost în mod deosebit interesat de arhitectura bisericii din Cincu, a monumentelor istorice săseşti din împrejurimi, fiind preocupat în special de monumentele de arhitectură cisterciană şi mai ales de altare. Bun cunoscător şi admirator, atât al artei bisericeşti, cât şi al celei populare, Erhard Antoni a fost un teoretician, înzestrat cu harul de a trezi şi capta interesul cititorului pentru tematica abordată. Erhard Antoni a dat o nouă valoare acestor domenii ale artei, valorificându-le în colecţii muzeale. A publicat numeroase lucrări de istorie, arheologie şi istoria artelor, însă, din nefericire, un consistent manuscris, intitulat Der Johannis-Kronenbrauch, cuprinzând studii de folclor pentru o sută de localităţi din Transilvania, predat din 1957 spre publicare unei edituri, s-a pierdut. O formă prescurtată a acestui manuscris a fost publicată de Erhard Antoni în 1969 în revista Forschungen zur Volks- und Landeskunde. Pe lângă alte articole, în aceeaşi revistă, i-a apărut şi un studiu despre teatrul popular transilvănean. Dotat cu o mare putere de muncă la vârsta de 85 de ani a terminat manuscrisul consacrat localităţii Cincşor, acestor monografii adăugânduli-se peste 300 de studii, care au apărut în diferite reviste din ţară şi străinătate. Bazate pe o documentaţie temeinică, cronofagă, acestea reprezintă o contribuţie însemnată la cunoaşterea etnografiei, a istoriei artei şi a istoriei comunităţii în care a trăit şi mai ales a localităţii Cincu Mare. De aceea, orice cercetare consacrată acestor domenii va trebui să aibă ca punct de plecare studiile sale. În ciuda acestor preocupări acaparatoare Erhard Antoni nu şi-a neglijat soţia şi cei şapte copii, bucurându-se de aprecierea contemporanilor, care i-au admirat statornicia în muncă, discreţia şi modestia (D. Drotleff). A avut un frate mai mare Karl Antoni (n. 27 ian. 1890, Sebeş, județul Alba – m. 18 sept. 1928, Cincu Mare), care în 1908 a absolvit Gimnaziul evanghelic din Sighişoara şi a început să studieze teologia şi filosofia la universitatea din Marburg, Budapesta, Leipzig, din nou la Budapesta şi apoi la Berlin. În anul şcolar 1913-1914, după întoarcerea în ţară este angajat, pentru un an de probă, ca profesor la gimnaziul evanghelic din Mediaş. Între 1915-1917 este rector al şcolii evanghelice din Orăştie (județul Sibiu). Între 1917-1918 este profesor la Liceul Honterus din Brașov, apoi preot în Şomărtin, lângă Cincu, între 1918-1921, pentru ca din 1921 şi până în 1928 să slujească în satul Meşendorf, comuna Buneşti, județul Brașov. A murit în urma unei suferinţe cardiace.
Opera: Zur Baugeschichte und Inneneinrichtung der Großschenker Kirche, în Korrespondenzblatt, 1927, p. 122-138; Siebenbürgisch-sächsische Studenten an der Ludoviciana. Heimat im Bild. Beilage zum Giessener anzeiger, nr. 20, 1928, p. 79-80; Ein Heimatmuseum [in Großschenk], în Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt, Sibiu, 56, nr. 16896, 1929; Freundschaft von uns zu Luxemburgern, în Kronstadter Zeitung, 93, nr. 265, 1929; Studentenfahrt ins Luxemburger Land, în Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt, Hermannstadt, 56, nr. 16748, 3-18 apr. 1929; Das Burzenländer Sächsische Museum nach seinem Inhalt, în Klingsor, 7, 1930, p. 219-224; Das Heimatmuseum – ein Abbild der Kulturlandschaft, în Kronstadter Zeitung, 94, nr. 19, 1930; Die Kunst Eduard Morres. Zu seiner Kronstädter Ausstellung, în Kronstadter Zeitung, 94, nr. 259, 1930; Ein Tag der sächsischen Spielschar in der Moselheimat, în Kronstadter Zeitung, 94, nr. 100, 1930; Cetăţile bisericeşti din Transilvania, în Boabe de grâu, 2, 1931, p. 93-198; Richtlinien zur Siedlungsgeschichtlichen Erforschung Siebenbürgens, în Siebenbürgische Vierteljahrsschrift, Sb., 54, 1931, p. 171-175; Stiftungen zur Ausschmückung der Schwarzen Kirche nach dem grossen Brand, în Kronstadter Zeitung, 95, nr. 260, 1931; Studien zur Agrargeschichte von Kurtrier. Inaugural Dissertation zur Erlangangder Doktorwürde Genehmigt von der philosophischen Fakultät der Hessischen Ludwigs-Universität zu Giessen 1929, Bonn, 1931, 83 p.; Zur Geschichte der siebenbürgisch-sächsisch-luxemburgischen Sprachverwandschaftsforschung, în Siebenbürgische Vierteljahrsschrift, Sibiu, 54, 1931, p. 314-317; Drei Volkstänze aus Deutsch-Weisskirch, în Siebenbürgische Vierteljahrsschrift, Sibiu, 56, 1933, p. 334-339; Friedrich Deubel ein Kronstädter Sammler, în Kronstadter Zeitung, 97, nr. 85, 86, 1933 (şi extras, 16 p.); Luxemburger und Siebenbürger Sachsaen in einigen wesentlichen Beziehungen, în Christlicher Hausfreund, Sighişoara, Sibiu, 3, 1933, p. 102-106; Zwei Kronstädter Siegelstempel aus dem 14 und 16 Jahrhundert, în Siebenbürgische Vierteljahrsschrift, Sibiu, 56, 1933, p. 256-257; Deutsche Bauernkunst in Gürteln, în Siebenbürgische Vierteljahrsschrift, 58, 1935, p. 217-224; Ein Beispiel der Marianinschen Typologie in der Totenkapelle zu Honigberg, în Siebenbürgische Vierteljahrsschrift, 58, 1935, p. 263; Erloschene Kirchenportale, în Deutsche Tageszeitung, Sibiu, Brașov, 1, mai 1938, p. 6; Die Großschenker Tracht in den letzten 50 Jahren vor ihrem Erlöschen, în Sachsenspiegel, 3, Heft 11/12, 1939, p. 10-14; Bauernkunst auf bäuerlichen Geräten, în Jahrbuch der Landesbauernschaft der Dtsch. Volksgemeinschaft, 1940, p. 68-70; 800 Jahre Wacht an den Karpathen. Kamp und Leistung der Siebenbürger Sachsen, în Weltwacht der Deutschen, nr. 16, 1941; Deutsches Brauchtum im Südosten – das „Todaustragen”, în Siebenbürgen Südostdeutsche Landpost, Brașov, Sibiu, nr. 21, 1941; Kostbarkeiten der Kunst und Geschichte im Burzenländer Museum, în Volk im Osten, București, Sibiu, 2, Heft 8, 1941, p. 42-44; Die Kärntner Transmigranten, în Südostdeutsche Tageszeitung, Sibiu, 69, nr. 293, 1942; Hopsiefen im Burzeland. Eine untergegangene deutsche Siedlung, în Deutsche Forschung im Südosten, Sibiu, 1, 1942, p. 263-267; Zur Erforschung der deutschen Volksgeschichte im Südosten, în Deutsche Forschung im Südosten, 1, 1942, p. 12-16; Arthur Arz von Straussenberg, în Volk im Osten, București, Sibiu, 5, nr. 3, 1944, p. 220-227; Der Kleine Ring in Hermannstadt. Zeugnis für die Baukultur der Vergangenheit, în Südostdeutsche Tageszeitung, Sibiu, 71, nr. 46, 1944; Kirche und Wehrburg von Neudorf bei Hermannstadt, în Deutsche Forschung im Südosten, 3, 1944, p. 344-354; Bauernhäuser, schöne Giebel – und einige Gedanken dar über, în Volkszeitung, Brașov, 1, nr. 14, 29 aug. 1957; Ein alter Volksbrauch, în Volkszeitung, 1, 1957, nr. 7, 11 iul. 1957; Die mittelalterliche Stadtfestung Kronstadt im Kreuzigungsfresko der Schwarzen Kirche, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, Sibiu, 8, nr. 2, 1965, p. 59-61; Kunstgeschichtlich wertvoller Fund, în Volkszeitung, nr. 574, 24 sept. 1965; Fritz Schullerus. Zur 100. Wiederkehr seines Geburstages, în Volkszeitung, 10, nr. 660, 22 iul. 1966; Tumult im Grossschenk, în Neue Literatur, nr. 1-2, 1966, p. 39-69; Folkloristische Sichtung einiger Siebenbürgisch-sächsischer Volkslieder, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 11, nr. 1, 1968, p. 105-113; Walter Widmann. Ein Malerleben, în Karpatenrundschau, 1, nr. 3, 15 mart. 1968, p. 5; Der Johanniskronenbrauch, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 12, nr. 2, 1969, p. 82-91; Jacobus Lucius Transilvanus. Siebenbürgischer Holzschnittmeister aus dem 16. Jahrhundert, în Neuer Weg, 21, nr. 6204, 12 apr. 1969, p. 3; Das Kunstwerk von Braller. „Höltzernes Marienbild in langer Manns Größe”, în Hermannstadt Zeitung, 3, nr. 146, 16 oct. 1970, p. 6; Das Strohbündelbrennen. Ein alter Neujhrsbrauch, în Karpatenrundschau, 3, nr. 53, 1970, p. 11 (în colaborare cu Ortrun Morgen);„Kroner Haube” und „Glatzkendel” Werktagstracht der Burzenländer, în Karpatenrundschau, IV, nr. 34, 27 aug. 1971, p. 11; Gotische Flaschschnitzerein, [Sculptură în lemn la Biserica Neagră], în Karpatenrundschau, an V, nr. 19, 12 mai 1972, p. 11; „Schönberger junge Bäuerin”, în Woche, 5, nr. 222, 24 mart. 1972; S.L. Roth-Bildnisse. Das gelungenste Porträt: Die Kreide zeichnung von Fritz Schullerus, în Woche, 6, nr. 287, 1973, p. 8; Ţara Bârsei, București, EARSR, 1974, coautor al capitolelor: Ţesături şi alesături săseşti, p. 323-326, Broderii şi împletituri săseşti, p. 355-363; Volksschauspiele aus Siebenbürgen, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 17, nr. 1, 1974, p. 66-80; Wechselseitige Angleichung in Architektur, Plastik und Malerei der rumänischen Länder bis zum 19. Jahrhundert, în Interferenzen. Rumänisch-deutsche Kulturbeziehungen in Siebenbürgen, Cluj, Dacia, 1974, p. 12-30; Stäbchenflechterei und Bockelhäubchen, în Karpatenrundschau, 8, nr. 39, 1975, p. 6; „Bockeln und Bock”. Trachtenkundliche Zusammenhänge, în Karpatenrundschau, 9, nr. 16, 1976, p. 6 (în colaborare cu Erna Nussbächer); Der Altar von Braller, în Kirchliche Blätter, 4, nr. 11, 1976, p. 6-7; Hans Holbein d. Ä. Und der Mediascher Meister, în Kirchliche Blätter, Hermannstadt, 4, nr. 6, 1976, p. 3; Ein Honterus-Druck Mensuralnotenschrift „Odae cum harmoniis”, în Volk und Kultur, Buk., XXIX, nr. 4, apr. 1977, p. 42-43; Freigelegte Gemälde am Großschenker Altar, în Kirchliche Blätter, 5, nr. 8, 1977, p. 7-8; Kleine Presseschau, în Volks und Kultur, nr. 4, 1977; Türme siebenbürgischer Stadtkirchen, în Kirchliche Blätter, 5, nr. 6, 1977, p. 7; Zwei wertvolle Unikate. Die metrische Odensammlung des Honterus und ihre heutige Auswertung, în Neuer Weg, 29, nr. 8773, 30 iul. 1977, p. 4; Die Odensamlung der Honterus, în Karpatenrundschau, 19 mai 1978, p. 6; Johann Mätz ein Sammler der Folklore und Mundart, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 21/2, 1978, p. 81-93; Aus der siebenbürgisch-sächsischen Volkspoesie, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 22/2, 1979, p. 81-96 (în colaborare cu Ortrun Morgen); Bemerkungen zur Entwicklung der Tracht in Braller, în Volk und Kultur, 31, 1979, nr. 8; Die Gemeinde bei der „’großen Schenke”. 650 Jahre seit der ältesten urkundlichen Erwhnung von Großschenk. Kleine Heimatkunde, în Neuer Weg, 31, nr. 9280, 20 mart. 1979, p. 6; Christus tritt auf den Draken. Zu einer kleinen rundplastisken Figur in der Meschener Kirche, în Kirchliche Blätter, 8, nr. 5, 1980, p. 7; Der Maler Fritz Schullerus, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 23/2, 1980, p. 79-91; Ein Nikolaus-Altar [in Braller], în Kirchliche Blätter, 8, nr. 12, 1980, p. 6; Beiträge zu einer Volkskunde der Rumäniendeutschen: Spannstuv, Spilstuv, Krinzken [Spinnstube, Spielstube, Kränzchen). Burzenländer Bräuche der Übergangszeit von Herbst zum Winter, în Karpatenrundschau, 14, nr. 39, 25 sept. 1981, p. 6; Durch Reisende zu drückenden Schulden. Aus der Geschichte von Kleinschenk im 17. Jahrhundert, în NW, 33, nr. 9866, 10 feb. 1981, p. 6; Rohrbach am Rohrbach. Aus der Geschichte einer Schenker Gemeinde, în Neuer Weg, 33, nr. 10026, 18 aug. 1981, p. 6; Zur siebenbürgisch-sächsischen Volkspoesie, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 24, nr. 1, 1981, p. 217; Beiträge zur Volkskunde der Rumäniendeutschen Faschingszeit, unterhaltsame Zeit [Carnavalul-Tradiţie veche în Transilvania], în Karpatenrundschau, 15, nr. 7, 19 feb. 1982, p. 6; Die Grossschenker Kirchenburg, Buk., Kriterion, 1982, 49 p., cu plan + [20] f. pl.; Der Königinnentanz-ein Frühlingsbrauch aus Deutsch-Weißkirch/Kreis Kronstadt, în Studii şi comunicări Muzeul Brukenthal, Sibiu, 26, 1982, p. 312-317; J. Honterus, Odae cum Harmoniis (1548), în Forschungen zum Volks-und Landeskunde, 25, nr. 1-2, 1982, p. 53-59; Volksschauspiele in Siebenbürgen. 1. Das Königslied, în Karpatenrundschau, 15, nr. 31, 6 aug. 1982, p. 6; nr. 32, 2; Das Bonaparte-Spiel, în Karpatenrundschau, 13 aug. 1982, p. 6; Zwillingsfenster, „’Comun” und „’Die singenden Mädchen”. Kunstgeschitliche Striflichter aus dem südlichen Siebenbürgen, în Karpatenrundschau, 15, nr. 29, 23 iul. 1982, p. 6; Dansul reginelor-un obicei de primăvară din Viscri (județul Brașov), în Studii şi comunicări, Asociația de folclor şi etnografie, județul Sibiu, 1982, p. 307-317; Die Burgstatt, în Neuer Weg, 35, nr. 10558, 6 mai 1983, p. 4; Rohrbach, Dorf und Bad. Unbekannte geschichtliche Aufzeichnungen entdeckt, în Neuer Weg, 35, nr. 10698, 16 oct. 1983, p. 4; Tartlau und Vietlübbe, în Karpatenrundschau, 16, nr. 36, 9 sept. 1983, p. 6; Einer Veröffentlichung wert. Siebenbürgische Burgen in den Zeichnungen von Schlichting, în Karpatenrundschau, 17, nr. 29, 20 iul. 1984, p. 6.
Referinţe: E.A. über den ersten Notendruck in Rumänien (1548), die Odensammlung des J. Honterus, în Karpatenrundschau, nr. 22, 3 iun. 1977, p. 4; Sutter, Rotraut, E.A., 80 Jahre, în Südostdeutsche Vierteljahresblätter, 27, Jg. Folge, München, 1978, p. 136-138; Schuster, Friedrich, Was es einst gegeben hat, în Woche, 1981, nr. 692, 20 mart. 1981, p. 5; Drotleff, D., Ein leben für die Gemeinschaft, în Karpatenrundschau, nr. 24, 17 iun. 1983, p. 6; Galter, Kurt, A.E., Die Großschenker Kirchenburg, în Zeitschrift für Siebenbürgische…, 7, 1984; Drotleff, D., In memoriam dr. E.A., în Karpatenrundschau, nr. 42, 18 oct. 1985, p. 5; E.A. gestorben, în Woche, nr. 931, 18 oct. 1985, p. 5, 7; Paulini, Hilde Marianne, Ein treuer Sohn Großschenks, în Kirchliche Blätter, Hermannstadt, nr. 12, 1985, p. 5; Bertalan, Karin, Dr. E.A. zum Gedenken, în Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu, 10 (81), Jg. Heft 1, 1987, p. 116-118; Drotleff, D., Zeugnisse der Geschichte mit Historiken im gespräch, Cluj, Editura Dacia, 1988, p. 32-35, 84 [apar unele neconcordanţe faţă de biografia lui H. Hienz]; Lexikon, p. 26; Hienz, Schriftsteller, volumul V, p. 44-49 [cu o bogată bibliografie].
Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.