ALBRICH, Martin (n. 10 nov. 1630, Mediaş – m. 27 sept. 1694, Râşnov, județul Brașov), teolog, cronicar. Părinţii săi erau originari din Frauendorf, azi comuna Axente Sever de lângă Mediaş. Primii ani de şcoală i-a făcut în localitatea natală, uimindu-şi profesorii prin maturitatea gândirii. De la 15 ani a urmat studiile gimnaziale la Banská Bystrica (aflată în prezent în Slovacia) şi Jihlava (situată acum în Cehia). Şi-a continuat studiile la Universitatea din Leipzig şi Wittenberg, unde a frecventat cursurile Academiei de arte liberale şi filosofie, devenind magistru în filosofie. Revenit în Transilvania, mai întâi ca profesor la gimnaziul din Mediaş, este apoi chemat la Brașov, ca educator al copiilor lui Michael Herrmann*. Este numit rector al gimnaziului evanghelic din oraş (1655-1660), câştigându-şi un bun renume, atât în rândul elevilor, cât şi al concetăţenilor săi, care îi închină versuri pline de laude şi de admiraţie: „Et voce et calamo celebrem praeclare Magister/ Te esse, Schola in propria nostra Corona docet/ Vox tua largitur Nomen tibi docta celebre/ Exprime sed calamo, et perceptuabis idem”. („Coroana noastră, (Brașovul), prin propria Şcoală, demonstrează că tu, strălucite maestre, eşti celebru atât prin cuvânt, cât şi prin condei. Cuvântul tău erudit îţi conferă un nume celebru; exprimă-te dar şi prin condei şi îl vei menţine tot aşa”). Urmând parcă îndemnul acestor versuri, Albrich Martin a redactat numeroase lucrări, tipărite cu predilecţie în tipografia protectorului său, Michael Herrmann, purtând, tot în această perioadă, o bogată corespondenţă cu numeroşi învăţaţi străini, între care poate fi menţionat şi Patriarhul Constantinopolului. În anul 1655, familia viitorului stolnic Constantin Cantacuzino (atunci în vârstă de 14 ani) s-a refugiat la Brașov, în faţa urgiei provocate de răscoala seimenilor, izbucnită în Ţara Românească. Albrich Martin i-a deschis drumul către învăţătură viitorului cărturar, între ei legându-se şi o prietenie bazată pe respectul opiniilor, toleranţă reciprocă şi schimb de idei, discipolul admirând cultura vastă a maestrului. Probabil că între ei au avut loc şi discuţii cu caracter dogmatic, ca şi încercări de convertire la protestantism a tânărului învăţăcel. În această privinţă însă mărturiile sunt sărace, doar unele dedicaţii descoperite pe cărţile oferite de maestru pledând pentru o astfel de ipoteză. O dedicaţie în limba latină, scrisă de Albrich Martin în interiorul copertei posterioare a cărţii Disputatio theologica de invocatio sanctorum, este o mărturie în acest sens: „Spre o mai bună cercetare a adevărurilor cereşti trimit această carte Magnificului şi milostivului domn Constantin Cantacuzino, 1655, 31 august”. Totuşi, se pare că aceste rânduri au fost închinate tatălui viitorului stolnic (Cândea). La 7 decembrie 1655, Albrich Martin i-a dăruit lucrarea în limba latină Philosophia Magister lui Constantin Cantacuzino cu următoarea dedicaţie: „Desigur că, dacă nu chiar din primul moment, totuşi în cele din urmă, cauza noastră cea bună va triumfa în sufletul mult iubitor de dreptate al Măriei Tale”. S-a păstrat şi o parte din corespondenţa eruditului braşovean cu elevul său, referitoare la micul catehism al lui Luther, pe care i l-a trimis cu recomandarea de a-l citi cu atenţie. Eforturile lui de a-l atrage de partea Reformei nu au reuşit. Tot profesorul braşovean i-a deschis gustul pentru literatura antică şi istorie, cum rezultă din însemnările de studiu ale viitorului stolnic, scrise pe paginile unei lucrări a lui Albrich Martin, Logica, apărută la Brașov în 1655. Datorită lui Albrich Martin, viitorul stolnic a stăpânit bine limba latină şi a dobândit multe cunoştinţe în domenii ca astronomie, fizică, filosofie. În schimb, stolnicul i-a deschis calea şi l-a introdus în lumea personalităţilor lumii ortodoxe, de la prelaţi ai bisericii muntene până la Patriarhul din Constantinopol. Prin intermediul viitorului stolnic, profesorul braşovean a intrat în legătură şi cu alţi oameni învăţaţi din Ţara Românească (Nicolae Mavrocordat, Ioan Scarlat, Ioan Hrisoscoleu ş.a.). Toate aceste contacte umane şi culturale au fost benefice în elaborarea lucrărilor sale filosofice, teologice şi istorice. Astfel, cronica sa (Fragmenta) cuprinde informaţii despre Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, pentru anii 1648-1656, oferind ştiri interesante şi despre răscoala seimenilor din 1655. Albrich Martin renunţă la cariera didactică pentru a sluji ca preot la Râşnov (din 1664), iar între 1685-1687 şi 1689-1690 este decan al capitlului Ţării Bârsei, cum rezultă din documentele vremii, în care uneori numele său apare şi sub forma Albrichius. În timpul revoltei braşovenilor contra Habsburgilor (1688), a fost solicitat să intervină împreună cu preotul din Bod pentru medierea conflictului. A avut o viaţă personală destul de frământată, fiind căsătorit de mai multe ori. Din primul mariaj, cu Margareta, fiica judelui Michael Stamph din Mediaş, a avut o fiică, ce a fost căsătorită cu senatorul braşovean Andreas Ziegler şi a murit la 71 de ani, otrăvită de nora ei. Din a doua căsătorie, cu Sara Schneeweiß, s-au născut doi fii, Martin junior, care a murit înecat în Târnava la 15 iul. 1682, la 21 de ani şi Johann*, teologul şi omul de cultură braşovean. A treia soţie, Sara Greissing, văduva lui Markus Schankebank, i-a dăruit în 1680 un fiu, Georg, ce a urmat timp de opt ani studii universitare la Jena, Leipzig şi Halle. Acest fiu, întors în Transilvania după o serie de peripeţii (între care o captivitate în Polonia, urmată de răscumpărare), nu a mai trăit mult şi a murit la 12 aprilie 1712, având o singură fiică din a doua căsătorie. A patra soţie a fost Martha, fiica villicului Bartholomäus Hirscher din Hărman, devenită mai târziu, după moartea lui Albrich Martin, soţia preotului Marcus Fronius*.
Opera:Disputatio de natura et constitutione logicae, Coronae [Brașov], 1655, 58 p.; Disputatio theol. de invocatione sanctorum, Coronae, 1655, 32 p.; Synopsis logica, 1655, 256 p.; Theses de coeno magna, 1655, 8 p.; Dicta Sacrae Scripturae, 1656, 110 p.; Theses miscellaneae, 1656, 4 p.; Opusculum Metaphysicum (Disp.I-XII), 1657, 219 p.; Canonens Logici selectiores, Coronae, 1659, 4 p.; Disputatio de consumatione saeculi, 1659, 4 p.; Diarium vom Jahr 1658 und 1659, mss.; Refutatio errorum Johannis Bayeri, 1677, manuscris; Oratio in festo Georgii habita ad capitulum Barcense, 1686, 16 p., manuscris.
Referinţe: Trausch, Schriftsteller, volumul I, p. 28-32 [se oferă detalii despre operele sale]; Gross, Julius, Kronstädter Drucke 1535-1886, Kronstadt, 1886, poziţiile 79, 80, 81, 82, 83, 85, 86, 90, 91, 103, 1219; Szinnyei, Magyar, volumul I, p. 114; Diaconovici, Enciclopedia, volumul I, p. 87; Quellen, volumul V, p. 638-639 (indice); volumul VI, p. 638 (indice), p. XI şi 112-117; volumul VII, p. 634 (indice); volumul VIII, p. 354; Gross, J., Aus den Tagebuch des Simon Christophori alias Gaitzer, Kronstadt, 1917, p. 38, 67; Adamescu, Dicţionarul, p. 1484; Predescu, Enciclopedia, p. 17; Arz v. Straussenburg, Albert, Zur Genealogie und Heraldik der Kronstädter Geschlechter Drauth und Albrich, în Mitteilungen des Burzenländer Sächsischen Museums, Brașov, 1944, nr. 1-4, p. 55-57; Istoria României, volumul III, București, Editura Academiei, 1964, p. 309; Cândea, V., Stolnicul C. Cantacuzino, omul politic umanist, în Studii. Revista de Istorie, 19, nr. 4, 1966, p. 654; Dima-Drăgan, C., Orizonturi umaniste în cultura românească din sec al XVII-lea. Biblioteca unui mare cărturar român, Stolnicul C. Cantacuzino, în Studii. Revista de Istorie, 19, nr. 4, 1966, p. 673; Ionaşcu, I., Din viaţa şi activitatea stolnicului C. Cantacuzino, în Studii. Revista de istorie, nr. 4, 1966, p. 643; Dima-Drăgan, C., Biblioteca unui umanist român – C. Cantacuzino Stolnicul, București, 1967, p. 3-4; Dima-Drăgan, C., Bacâru, Livia, C. Cantacuzino Stolnicul, București, Albatros, 1970, p. 67-70; Cândea, Virgil, Stolnicul între contemporani, București, Editura Ştiinţifică, 1971, p. 18-19; CB, 1972, p. 16-17; Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, II, 1980, p. 52; Tipărituri româneşti 1539-1750 existente la Braşov. Catalog de Monica Tatuşescu et alii, Brașov, 1980, nr. 75-77; Ciobanu, Radu Ştefan, Pe urmele Stolnicului Constantin Cantacuzino, București, Editura Sport-Turism, 1982, p. 68-69; Hienz, Schriftsteller, volumul I, p. 31[citează următoarele lucrări: Albrichsfeld, Otto von, Magister M.A., în Mitteilungen des Burzenländer sächsichen Museums, Kronstadt, 3, 1938, 56-60; Über einige alte Kronstädter Familien. 1. Die Albrichische Familie, în Mitteilungen des Burzenländer sächsichen Museums, 3, 1938, 181; Albrich Martin, în Deutsche biographische Enzyklopädie, München, New Providence, London, Paris, volumul I, 1995, p. 84].
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.