Secția de copii și tineret a Bibliotecii Județene Brașov va găzdui lansarea cărții „Dimitrie Cantemir și conștiința unității românilor”. Volumul a apărut în anul 2018 și cuprinde studii dedicate Centenarului Unirii, sub egida Asociației europene Dimitrie Cantemir, fiind coordonat de istoricii militari Mircea Dogaru și Viorel Ciobanu.
Prezentarea publică a cărții va avea loc joi, 30 ianuarie 2020, orele 12,00, la sediul secției de copii (Strada Iuliu Maniu nr. 6) și face parte dintr-un turneu de promovare a volumului în țară. Vor vorbi coordonatorii. Lansarea va fi precedată de o scurtă prezentare a semnificației actului politic de la 24 ianuarie 1859, susținută de Ruxandra Nazare.
Dimitrie Cantemir (1673-1723) a fost domn al Moldovei în două rânduri (1693, 1710-1711) și un cărturar erudit și umanist. Instruit de învățatul profesor grec Ieremias Cacavelas, tânărul Dimitrie a petrecut ani îndelungi la Istanbul, prilej folosit pentru a-și adânci cunoștințele, a-și lărgi cultura, deprinde limbi străine și construi relații. A însoțit armata otomană și a asistat la bătălia de la Zenta (1697), unde aceasta a fost înfrântă de austrieci și astfel a căpătat convingerea că Imperiul Otoman se va destrăma în curând. Numit domn al Moldovei de către turci, cu misiunea de a controla și supraveghea pe Constantin Brâncoveanu, suspectat de Poartă pentru trădare, Dimitrie Cantemir a trecut de partea Rusiei și s-a ridicat împotriva otomanilor. A făcut acest gest nu înainte de a încheia un tratat secret de alianță cu țarul rus Petru cel Mare prin care asigura autoritatea domniei și ereditatea familiei sale la tronul Moldovei. Dar înfrânt la Stănilești în 1711, părăsea pentru totdeauna Moldova și se retrăgea în exil în Rusia, unde țarul i-a dat proprietăți și funcții.
A publicat o lucrare de reflecții religioase intitulată Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea (Iași, 1698), a scris, printre altele, o carte de muzică turcească, când era la Istanbul (între 1705-1709), fiind și compozitor, o altă lucrare despre religia musulmană, în latină și rusă și Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman (1714-1716). Totodată a compus Descriptio Moldaviae (1714-1716) la cererea Academiei din Berlin, al cărei membru devenea în 1714, precum și Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor (1719-1722), o erudită istorie a românilor și o lucrare argumentată despre romanitatea românilor. Argumentele din această ultimă lucrare au fost cunoscute și propagate de corifeii Școlii Ardelene și astfel ideile despre unitatea de neam au impulsionat conștiința națională și au contribuit la nașterea proiectului de unitate politică a românilor.