De la catifeaua florentină la caftanul turcesc – veșmintele liturgice de la Biserica Neagră

Sâmbătă, 6 iunie 2015, Biserica Neagră a oferit un regal științific și academic prin vizita ghidată, prezentând colecția de veșminte liturgice din secoleleXVI-XVIII, prin conferințele însoțite de recitaluri muzicale și lansarea festivă a catalogului științific ce repertoriază și descrie patrimoniul textil deținut, valorificat și introdus în circuitul științific. Echipa proiectului, finanțat de Fundația elvețiană Abegg, specializată pe patrimoniul textil, a fost compusă din experți și istorici de artă recunoscuți: Evelin Wetter, Agnes Balint Ziegler și Corina Kienzler. Participanții invitați la eveniment au fost majoritar istorici de artă, profesioniști în restaurare și specialiști din muzee, din Brașov, București, Cluj, Sf. Gheorghe și Sibiu.

Zilele acestea au fost și un omagiu adus Eräi Nussbächer, cea care a restaurat covoarele orientale ale bisericii, dar au însemnat și relatarea redescoperirii și cercetării patrimoniului textil al veșmintelor liturgice. Păstrate cu respect de-a lungul timpului, ele nu au făcut obiectul restaurărilor de durată, de teama de a nu fi etatizate în anii comunismului. Biserica Neagră, în încercarea de a proteja patrimoniul propriu, le-a conservat  în dulapuri, pentru ca din anul 2006, la sfatul specialiștilor elvețieni și cu sprijinul restauratorilor români, să amenajeze un dulap pentru conservarea în bune condiții, plasat în sacristie, locul cu cel mai stabil microclimat. Deși Reforma a însemnat renunțarea la luxul liturgic inutil, totuși sașii în epoca reformatoare au făcut alegeri interesante. Ei au optat pentru păstrarea anumitor veșminte liturgice, mai ales pluviale și casule, celelalte veșminte fiind puse într-o ladă și servind drept sursă de petece pentru repararea celor păstrate și folosite în continuare în cultul liturgic. Conservatorismul lor a însemnat perpetuarea unei tradiții, înțelese ca o marcă de continuitate și de prețuire a artei și importanței actului sacral.  În acest spirit de continuitate, distrugerile provocate de incendiul de la 1689 au fost urmate de donații noi de veșminte liturgice în folosul bisericii. Până târziu, în secolul al XIX-lea, în 1860 veșmintele au fost folosite. Începând din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, veșmintele au luat calea muzeificării, fiind percepute sub aspectul lor istoric, documentar, artistic, participând și figurând în expoziții la Budapesta și în spațiul german. Participarea ambasadorului Elveției la București, a consulului Germaniei la Sibiu, a reprezentanților Fundației și a istoricului de artă Marosi Ernö din Budapesta a conferit un caracter academic și festiv de ținută.

Cercetarea atentă, de migală asupra veșmintelor liturgice a relevat folosirea materialelor de import, a catifelor și brocartului produse în spațiul italian – la Florența, Veneția etc. – precum și faptul că uneori, la repararea unor pluviale s-au folosit materiale dintr-un caftan oriental, croit din materiale de lux, bogat împodobit, ceea ce justifică alegerea și integrarea lui într-un veșmânt liturgic de mari dimensiuni. Cartea, în două volume, urmărește descrierea fiecărei piese, încadrarea în contextul cultural, istoric, avatarurile prin care a trecut, circulația tehnicilor,  meșterii și intervențiile operate, identificarea materialelor,  pieselor etc. 

Evenimentele recente au reprezentat încheierea unei munci titanice, de durată și de meticuloasă cercetare, un proiect amplu și ambițios, în care studiile, comparațiile și călătoriile de documentare au reușit să identifice, plaseze și valorifice un patrimoniu textil valoros, colecție de care toți brașovenii trebuie să fie mândri că există în orașul lor. Pentru comunitatea celor interesați de evul mediu, manifestările din zilele trecute au fost un eveniment de ținută, unul memorabil și de apreciat ca atare. Felicitări organizatorilor pentru rezultatele muncii lor perseverente și pentru reușita de a face ca lansarea festivă să devină un eveniment al comunității specialiștilor și nu numai, un motiv de mândrie pentru toți!

2 răspunsuri la “De la catifeaua florentină la caftanul turcesc – veșmintele liturgice de la Biserica Neagră”

Comentariile sunt închise.