Cum se măsoară setea de lectură?

Recent, am fost la o bibliotecă micuţă din judeţ, foarte aproape de Braşov. Îmi spusese bibliotecara că primise bani pentru cărţi noi şi când am sosit mi-a arătat cărţile pe care le-a cumpărat: enciclopedii pentru copii, romane cu vampiri pentru adolescenţi care le caută înfriguraţi şi romane pentru adulţi. Din când în când preciza că anumite volume dintr-o serie de autori nu sunt pe raft fiindcă deja le-a împrumutat. La un moment dat, îmi spune că romanele scriitoarei Stephenie Meyer au stârnit interesul unui cititor din comună încât acesta nu numai că le-a comandat bibliotecarei pentru achiziţie, dar când a aflat de cumpărarea lor, a venit îndată la bibliotecă să le împrumute. A picat în momentul când bibliotecara abia le preluase şi vroia să le inventarieze. A ales ce dorea să împrumute, a rugat bibliotecara să le inventarieze pe acelea primele şi i-a dat timp să facă inventarierea până dădea o fugă la magazinul Hornbach, unde avea un pic de treabă. La întoarcere s-a oprit şi a luat cărţile împrumut. Braşovenii ştiu că magazinul Hornbach este aproape de oraş şi de localităţile din jur – de exemplu Cristian, căci de el e vorba, aşadar interesul de lectură se măsoară în distanţa dintre biblioteca publică şi magazin. Povestea mi-a plăcut fiindcă spune ceva despre delectarea oferită de cărţile bibliotecii celor care îi calcă pragul. Lectură plăcută tuturor!