Uneori, în decursul zilelor, sunt momente magice, atunci când simţi atingerea oamenilor şi a cărţilor. Sunt săptămâni faste, sunt săptămâni când bucuria ţi-e întunecată de o stare de spirit negativă. Azi vreau să povestesc despre bucuriile mărunte ale bibliotecarului din primele perioade.
Cu ceva timp în urmă, am primit vizita la bibliotecă a doi tineri în căutare de un decor de bibliotecă – rafturi cu cărţi, birouri vechi de citit, scris şi studiu, ca să filmeze scene de gen. Până şi dulăpioarele cu sertăraşe sau cataloagele cărţilor le-au atras atenţia. Dorinţa aparte a tinerilor cineaşti mi-a relevat dintr-o dată că suntem cuprinşi de febra modernizării şi uneori nu mai păstrăm mobilierul vechi, de lemn masiv, care dă atâta eleganţă cărţilor şi bibliotecii. Păstrăm puţine insule vechi în biblioteci, iar căutarea tinerilor mi-a arătat preţuirea lor pentru lucruri frumoase. Şi trebuie să spunem că bibliotecile sunt unele dintre oazele de frumos.
În aceeaşi zi, pe stradă, m-am întâlnit cu un muzicolog braşovean, pe bicicletă cu fiul său. La întrebarea Încotro?, răspunsul a sunat încurajator „La bibliotecă în Livada Poştei, ne întâlnim cu surioara lui, acolo este punctul de întâlnire!” Biblioteca – loc central în comunitate şi de aceea loc de întâlnire pentru mulţi, devenită reper. În sfârşit, a doua zi, într-unul dintre colţurile Poştei surprind o discuţie între doi bărbaţi de vârsta a doua. Primul povestea entuziasmat despre o carte din librăria Humanitas, frumos scrisă şi cu umor, iar al doilea replica: „Aşa, să fie scrisă cu umor, să îmi placă să o citesc!” Poveşti cu oameni care se învârt în jurul cărţilor şi bibliotecilor, în lumea cititutului!