Glasul tineretului este o revistă lunară, care a apărut la 1 octombrie 1940, în comuna Dârste, judeţul Braşov. Fondator, proprietar, director şi redactor responsabil a fost Emanuil Mare. Subtitlul iniţial era Literatură şi versuri, având formatul unei culegeri de poezii. De la nr. 5 (februarie 1941) subtitlul a devenit Organ de propagandă al Editurii Noastre, cu sediul în cartierul Militari, Bucureşti. Tot atunci director devenea Nicolae Graur.
Scopul era de a aduna şi publica doine, cântece, strigături, poezie, folclor. Colaboratori Ioan G. Platoagă, Aurel Moldoveanu, George Gregorian, Marcel Jippa, Constantin Mitea, Roman Boca, George Haneş, Mihail Sabini, cronici şi recenzii N. Graur. Creaţiile au accent şi ton legionare, editorialele tratează despre Corneliu Zelea Codreanu şi mişcarea legionară. Reproduceri din „Gorjanul” şi „Mişcarea legionară”.
Dimensiuni 15×23 cm, 16 p., paginaţia merge în continuarea numărului precedent. Ultimul număr a apărut în septembrie 1941