Bibliografie locală versus istorie locală?

Între 22-24 septembrie 2016 am participat la Constanţa la aniversarea a 85 de ani de bibliotecă publică în vechiul Tomis. Programul, conceput  de gazda noastră, Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” Constanţa, a fost bine gândit, echilibrat, partea festivă fiind completată de partea profesională de sesiuni şi discuţii. Datorez recunoştinţă pentru frumosul eveniment şi felicitări la cei 85 de ani de activitate, prilej cu care a fost publicată o monografie.

În acest context, doamna directoare Corina Apostoleanu a propus o dezbatere despre bibliografie locală şi istorie locală. Mai este actuală şi aplicabilă, în noul context marcat de tehnologiile comunicării, sintagma de bibliografie locală? Satisface cerinţele şi nevoile utilizatorilor? Sau ar trebui să fie înlocuită cu conceptul de istorie locală, mult mai larg? Dezbaterea, moderată de bibliotecarele de la departamentul de bibliografie locală din Constanţa (Anca Dobre şi Luminiţa Stelian, ambele absolvente de istorie), a pornit de la această întrebare adresată publicului. Colegele de la Biblioteca Judeţeană Galaţi au oferit răspunsul lor, susţinând cauza bibliografiei locale, li s-a alăturat, sprijinindu-le, domnul profesor Mircea Regneală. Observaţia moderatoarelor noastre gazde viza faptul că cererile punctuale de istorie locală sunt tot mai frecvente, iar bibliografia locală prin indexarea tuturor evenimentelor, inclusiv a târgurilor de diferite profiluri, nu răspunde acestor cereri. În schimb, cererile punctuale de istorie locală, care presupun căutare de informaţii, documentare, verificarea surselor, cer timp şi un volum de muncă tot mai mare, atingând uneori statut de cercetare. Unde ne oprim? Care este graniţa pe care o stabilim noi, bibliotecarii şi bibliografii? În acest context, după ce am remarcat că studiile de istorie locală s-au practicat mai întâi în SUA, deci sunt o practică şi un model americane, am relatat experienţele mele şi am subliniat că adesea utilizatorii bibliotecilor publice solicită servicii de bibliografie şi istorie locală pe un ton din care deduci că aşteaptă o lucrare definită, nu o listă de recomandări şi informaţii (publicaţii, ziare şi reviste, site-uri, platforme profesionale). În condiţiile acestea, se pune foarte limpede problema plagiatului. Cunoaştem aceste practici şi cazuri, fiecare a avut asemenea experienţe în biblioteca sa. Am descurajat constant comportamente de genul acesta în rândul bibliotecarilor, profesorilor, elevilor, studenţilor, am luat anunţurile de servicii de lucrări de licenţe lipite în spaţiul nostru rezervat afişelor, am raportat datele din anunţ la poliţie, moment în care a încetat afişarea lor. Acesta este motivul pentru care consider că limita pe care o stabilim noi bibliotecarii este aceea a plagiatului. Oferim servicii de informare, nu lucrări de informare pe care să îşi pună altcineva numele.  După părerea mea, bibliotecile publice sunt printre puţinele instituţii care îşi pot asuma combaterea plagiatului.

Doamna directoare Corina Apostoleanu considera că astăzi bibliografia locală şi-a extins teritoriul către istorie locală. Dacă ar fi să răspund, cred că bibliografia şi istoria locală nu se exclud, ci se completează. Se spune că atunci când viaţa îţi dă lămâi, fă limonadă. Dacă, la un moment dat, o solicitare de istorie locală implică căutări pline de acribie pentru a găsi datele de răspuns, eu aş zice să foloseşti istoria locală pentru a face bibliografie locală ce susţine cunoaşterea istorică. De exemplu, când te interesezi de vizitele reginei Maria în zona Branului, alegi să răsfoieşti presa locală din Braşov (Gazeta Transilvaniei, Carpatii, Ardealul) şi cea românească centrală (Universul, Patria). După ce răspunzi şi te achiţi de datoria faţă de utilizator, nimic nu te împiedică să păstrezi informaţia sub forma unei bibliografii locale tematice, pe care o poţi face disponibilă online în catalogul electronic al bibliotecii, sub semnătura bibliografului.  Aş vrea aici să accentuez importanţa creării de baze de date. Bibliografiile tematice specializate, rezultate din căutările şi cererile de istorie locală, pot să servească drept punct de plecare pentru ca bibliotecile publice să înceapă să construiască baze de date locale. Aşa văd eu că bibliografia locală ajută istoria locală, iar munca bibliotecarului se păstrează şi este făcută cunoscută publicului. Când viaţa îţi cere istorie locală, fă bibliografie locală tematică şi baze de date! Foloseşte situaţia în folosul tău! Şi în nici un caz nu renuţa la bibliografia locală, fie şi numai pentru motivul că avem standard profesional internaţional pentru aşa ceva. Profesia de bibliotecar şi bibliograf este una dintre puţinele meserii din România reglementată profesional prin standarde internaţionale, acceptate de toţi, spre deosebire de arhivişti şi muzeografi. Este o mare diferenţă, noi dispunem de instrumente şi limbaje profesionale standardizate şi universale.

P.S.: Un exemplu

În 2008, la aniversarea a 170 de ani de la apariţia Gazetei de Transilvania, am făcut o micromonografie a ziarului, pe baza bibliografiei consultate. Am prezentat lucrarea la o sesiune aniversară de istorie la Muzeul Casa Mureşenilor, după care am publicat în serial lucrarea într-un ziar local, la invitaţia publicistului de atunci, Ioan Popa. Peste ani, ziarul a încetat să mai apară, după alţi câţiva ani arhiva online s-a închis şi ea. Nu mai găseam online lucrarea mea. Între timp, hardul computerului meu se arsese de două ori, nu mai puteam recupera textul meu. Atunci am folosit softul de bibliotecă unde am identificat contribuţiile mele indexate la bibliografia locală, am decis să merg la secţia de ziare şi reviste a bibliotecii, am xeroxat toate paginile cu serialele din lucrarea mea şi am rugat-o pe colega mea Dorina Bătrâneanu să reintroducă textul. După tehnoredactare, am corectat lucrarea recuperată, am anexat imagini şi totul a fost încărcat în meniul Biblioteca digitală pe pagina de internet a bibliotecii. Aceasta a fost soluţia mea, creând un fişier de format html în baza de date din biblioteca noastră digitală. Iată de cred că este cel mai bine să facem baze de date cu conţinut local şi naţional românesc.

6 răspunsuri la “Bibliografie locală versus istorie locală?”

Comentariile sunt închise.