Ateliere pentru părinți

1Meseria de a fi părinte este cea mai importantă din câte există în viață, și totuși foarte puțini dintre părinți sunt instruiți pentru ea. Dacă ar fi de ajuns doar dragostea pentru copiii lor, nu ar mai exista familii cu probleme. E nevoie de mult efort ca să fii un părinte  bun, dar merită. Părinții rămân primii și cei mai importanți educatori ai copiilor, mai întâi pentru că îi influențează moral de la vârsta cea mai fragedă și apoi pentru că au asupra lor autoritatea incomparabilă a iubirii părintești, căreia copiii îi răspund cu iubirea filială. Devine astfel evidentă necesitatea întăririi legăturii dintre părinți și școală în vederea asigurării succesului școlar al copiilor. În contextul actual, această legătură pare a fi mai necesară ca niciodată: misiunea socială a şcolii depăşeşte tot mai mult simpla atingere a obiectivelor pedagogice ale curriculum-ului şcolar având în vedere şi faptul că mulţi părinţi sunt prea preocupaţi de problemele familiale, profesionale sau sociale pentru a putea urmări evoluţia copiilor lor sau coerenţa dintre educaţia pe care copilul o primeşte în familie şi la şcoală.

Se poate constata că părinții, dată fiind complexitatea extremă a societății în care trăim, ar avea nevoie să fie ajutați să înțeleagă mai bine cum să-și educe proprii copii. De aici, rezultă necesitatea de a găsi strategiile cele mai bune pentru ca majoritatea părinților care au copii de vârstă școlară să fie implicați în activități variate care vizează schimburile de bune practici cu dascălii și cu alți părinți. Atât părinţii cât şi cadrele didactice beneficiază de avantajele unei astfel de colaborări. Binefacerile sunt numeroase: o mai bună cunoaştere reciprocă, depăşirea stereotipurilor, stabilirea unor interese comune în beneficiul copiilor, identificarea de resurse suplimentare ce pot susţine rolul educativ al şcolii.

Educaţia părinţilor apare că o dimensiune a educaţiei permanente şi, desigur, a educaţiei
adulţilor. Ca puncte de reper în educaţia părinţilor se remarcă trei direcţii de acţiune:

  • sprijinul emoţional (părinţii au ocazia de a-și exprima emoţiile, fără critică sau condamnare);
  • sprijinul informaţional (părinţii au ocazia de a înţelege propria situaţie şi pe cea a educaţiei copilului lor)
  • sprijinul instrumental (se oferă ajutor în rezolvarea problemelor care ţin de educaţia copilului).

Pornind de la aceste considerente, am identificat o nouă modalitate de colaborare: întâlnirile cu părinții și copiii într-un cadru total diferit de cel școlar, cu o tematică care să vizeze interesele tuturor și într-o formă de organizare inedită.

Prima întâlnire a avut loc în luna februarie și a constat în  audierea „Legendei mărțișorului”, lecturată de doamna Melania Butnariu, alături de care au analizat mesajul educativ al acestei legende. Apoi, spațiul de joacă generos al Jucăriotecii le-a stat la dispoziție copiilor, în timp ce părinții au făcut echipă într-o activitate practică de realizare de felicitări pentru luna martie.

Cea de-a doua întâlnire a avut loc în luna martie și a supus atenției o lectură interesantă susținută de un părinte – „Ursul si Pianul”, de David Litchfield – din care am învățat cu toții că „familia este cea care este mereu alături de tine”, „nicăieri nu este mai bine decât acasă” și „dacă nu încerci să mergi mai departe, îți va părea rău” (conform explicațiilor copiilor). A doua parte a activității a constat într-o scurtă ședință cu părinții urmată de o discuție pe marginea cărții „Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor” Gary Chapman; Ross Campbell, carte pe care ne-am stabilit-o ca țintă la întâlnirea anterioară.

Următoarea întâlnire este programată în luna mai și are ca temă de discuție: tipologia părinților.

A-i învață pe părinți cum să-și crească bine copiii ar trebui să fie o prioritate națională, presupunând urmarea unor cursuri obligatorii. Existența unor cursuri oferite gen ,,Școală părinților“ își propune să vină în întâmpinarea dorinței de formare a părinților ca buni educatori, pentru a fi scutiți de greșelile pe care mai devreme sau mai târziu le-ar observă și singuri, dar nu se știe câte dintre acestea ar mai putea fi reparate.