Caută în baza de date cu peste 300.000 de volume




„Gazeta Transilvaniei”
încercare de schiţă monografică

- 2 -

pagina anterioara

În anul 1795 se proiecta un periodic românesc intitulat „Vestiri filosofeşti şi moraliceşti”, ce urma să fie editat de „Societatea filosofească a neamului românesc din marele principat al Ardealului”, de două ori pe săptămână, şi era destinat exclusiv românilor din Muntenia. Printre organizatorii publicaţiei figurau, probabil, Aron Budai, scriitorul popular Vasile Aaron, directorul şcolar ortodox Radu Tempea şi I. Piuariu Molnar, alături de care se afla şi episcopul Gherasim Adamovici, în calitate de cenzor numit de Guberniul transilvan, iar printre colaboratorii şi sprijinitorii materiali ai revistei se număra şi Ienăchiţă Văcărescu. Publicaţia săsească „Siebenbürgische Quartalschrift” constituia modelul noii publicaţii. Înştiinţarea „Vestirilor” a apărut în 1795, în tipografia lui Peter Barth din Sibiu. În text se declara că se vor publica nu numai cunoştinţe teologice, istorice şi geografice, ci şi „alte ştiinţe spre folosul economiei, cum sunt manufacturile neguţătoreşti... Dară pe lângă toate aceste însufleţite ramuri ale ştiinţelor, nici nu vom uita întâmplările politiceşti, adecă ale Epocăi aceştia...”. În ansamblu, publicaţia ar fi avut mai degrabă aspectul unei biblioteci decât al unui ziar. În acelaşi timp, înştiinţarea anunţă prenumerarea pentru viitoarea tipăritură şi colectarea contribuţiei de 15 florini nemţeşti la administratorul Renner până la sfârşitul lunii mai 1795. Cu toate pregătirile şi aprobările, publicaţia nu a mai apărut. 5

George Baritiu 1812-1893

În primele decenii ale secolului al XIX-lea, sunt reluate încercările de fondare a ziarelor româneşti, cu reuşite parţiale concretizate în editarea unor culegeri gen almanah ori magazin. Astfel, în anul 1814, la Buda, Alexie Lazaru a lansat Înştiinţarea de apariţie a unor „Novele” care urmau să fie editate de două ori pe săptămână. 6

Identitatea lui Alexie Lazaru a rămas necunoscută, presupunându-se că este un pseudonim pentru Nicola Nicolau sau Zaharia Carcalechi ori Dimitrie Ţichindeal. Deşi revista nu a mai apărut, înştiinţarea a readus în discuţie chestiunea ziarului românesc. În 1817, Zaharia Carcalechi, la Buda şi Teodor Racocea, la Lemberg, şi-au manifestat intenţiile pe tărâm publicistic. Bucovineanul Racocea, poate la îndemnul lui Budai-Deleanu, cu care era în strânsă legătură, înainta cererea autorităţilor, în 1816, şi în martie făcea un apel pentru abonare la viitorul ziar. Din gazeta proiectată nu a apărut niciun număr, dar Racocea a publicat o parte din materialul adunat pentru ea într-un volum în 1820, la Cernăuţi, sub titlul „Chrestomaticul Românesc”. Tot în 1817, Zaharia Carcalechi elibera primele chitanţe pentru abonamentul la viitorul periodic, dar izbânda a întârziat până la 1821, când a reuşit să întemeieze prima revistă românească la Buda, „Biblioteca românească”, concepută în 12 numere.7

pagina urmatoare


5 I. Bianu, op. cit., p. X-XV; D. Popovici, op. cit., p. 278-279.

^ Sus

6 I. Bianu, op. cit., p. XV-XVII

^ Sus

7 Ibidem, p. XVII-XVIII; D. Popovici, op. cit., p. 279; C. Antip, op. cit., p. 60.

^ Sus